Decizia nr. 1614/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 39 alin. (2) din Legea serviciilor de transport public local nr. 92/2007 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Transbus" - S.A. din Brașov în Dosarul nr. 419/64/2008 al Curții de Apel Brașov - Secția de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, prin consilier juridic Andreea Olteanu, cu delegație depusă la dosar, lipsind partea Ministerul Administrației și Internelor, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul părții prezente, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, susținând, în esență, că, prin modalitățile diferite de aplicare de către instanțele de judecată, dispozițiile

art. 39 alin. (2) din Legea nr. 92/2007

contravin prevederilor art. 16 și ale art. 45 din Constituție. Lipsa de circumstanțiere a faptelor ce pot fi calificate ca fiind "abateri grave de la prevederile contractelor de atribuire a serviciului, precum și de la reglementările în vigoare privind transportul rutier și/sau protecția mediului" determină aprecieri arbitrare ale instanței de judecată, care, pentru situații de fapt identice, poate aplica tratamente juridice diferite.

Reprezentantul Ministerului Public susține că textul de lege supus controlului de constituționalitate este criticat, în realitate, din perspectiva unor pretinse omisiuni legislative, raportat la modalitățile de interpretare și aplicare de către instanțele judecătorești. Prin urmare, solicită respingerea excepției, susținând și că cerința de previzibilitate a legii, deși este o condiție esențială a legii, nu poate avea un caracter absolut, deoarece riscă să dobândească, prin reglementarea tuturor posibilităților concrete de fapt, un caracter excesiv.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 10 iunie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 419/64/2008, Curtea de Apel Brașov - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 39 alin. (2) din Legea serviciilor de transport public local nr. 92/2007 .

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Comercială "Transbus" - S.A. din Brașov într-o acțiune de contencios administrativ având ca obiect anularea unui act administrativ.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile

art. 39 alin. (2) din Legea nr. 92/2007

încalcă principiul egalității în drepturi și libertatea economică, deoarece reglementează doar sancțiunea suspendării copiilor conforme ale licenței de transport sau ale autorizației de transport, fără a preciza însă în ce anume constau acele "abateri grave sau repetate" pentru care autoritatea de autorizare poate dispune această măsură. În lipsa unor astfel de precizări și diferențieri legale, autoritatea competentă are libertatea de a aprecia subiectiv și arbitrar, astfel încât unor subiecte de drept aflate în aceeași situație de fapt, care au săvârșit aceleași fapte, să le fie sau nu aplicată aceeași sancțiune.

Curtea de Apel Brașov - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Avocatul Poporului, în punctul său de vedere, apreciază că dispozițiile

art. 39 alin. (2) din Legea serviciilor de transport public local nr. 92/2007

sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 39 alin. (2) din Legea serviciilor de transport public local nr. 92/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 19 aprilie 2007, cu următorul cuprins:

- Art. 39 alin. (2): "(2) Copiile conforme ale licenței de transport sau ale autorizației de transport se suspendă de către autoritatea de autorizare în cazul săvârșirii unor abateri grave sau repetate de la prevederile contractelor de atribuire a serviciului, precum și de la reglementările în vigoare privind transportul rutier și/sau protecția mediului."

În opinia autorului excepției, textul de lege menționat contravine prevederilor constituționale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi și ale art. 45 - Libertatea economică.

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că prin

Decizia nr. 70 din 15 ianuarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 25 februarie 2009, s-a pronunțat asupra aceleiași excepții de neconstituționalitate, invocate de același autor în același dosar al aceleiași instanțe de judecată. Cu acel prilej, Curtea a statuat, pentru considerentele acolo reținute, că dispozițiile

art. 39 alin. (2) din Legea serviciilor de transport public local nr. 92/2007

nu contravin prevederilor art. 21 alin. (1), (2) și (3) referitoare la accesul liber la justiție, art. 24 alin. (1) care garantează dreptul la apărare și nici celor ale art. 52 alin. (1) din Constituție, care consacră dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.

În prezenta excepție de neconstituționalitate autorul acesteia susține neconformitatea acelorași dispoziții legale față de exigențele principiului egalității în drepturi, reglementat de art. 16 din Constituție, și față de principiul libertății economice, consacrat de art. 45 din Legea fundamentală, invocând, în acest sens, omisiuni de reglementare ale acestor dispoziții, care favorizează astfel modalități arbitrare de interpretare de către instanțele de judecată, care, în cazuri identice, aplică aceeași normă juridică în mod diferit.

Față de aceste susțineri, Curtea constată că excepția urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, deoarece instanța de contencios constituțional nu se poate pronunța nici cu privire la probleme legate de omisiuni legislative, nici cu referire la aspecte ce vizează modalitatea de interpretare și aplicare a legislației de către instanțele de judecată. Jurisprudența Curții Constituționale demonstrează constanța practicii constituționale în acest sens, de exemplu

Decizia nr. 158 din 10 noiembrie 1998 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 24 februarie 1999, sau

Decizia nr. 1.016 din 7 iulie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 14 august 2009.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 39 alin. (2) din Legea serviciilor de transport public local nr. 97/2007, excepție ridicată de Societatea Comercială "Transbus" - S.A. din Brașov în Dosarul nr. 419/64/2008 al Curții de Apel Brașov - Secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 noiembrie 2009.