Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 63/2010

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 83 din Codul penal

prezumat în vigoare

Data actului
19 ianuarie 2010
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 88 din 9 februarie 2010
Citat de
1 act
Citează
6 acte
Structură
0 articole · 9.440 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României

Interpretează 1

  • Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Acsinte Gaspar - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent-șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 83 din Codul penal, excepție invocată de Dănuț Cătălin Stavăr în Dosarul nr. 4/121/2005 al Curții de Apel Galați - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 5.214D/2009, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, invocată de Ion Morariu Ciamița în Dosarul nr. 5.277/212/2008 al Curții de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă că Ion Morariu Ciamița a depus la dosar o cerere de amânare a cauzei, în vederea angajării unui apărător.

Având cuvântul cu privire la această cerere, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea acesteia, arătând că autorul excepției a beneficiat de timpul necesar pregătirii apărării, în condițiile în care Curtea a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate invocată de acesta la data de 22 aprilie 2009.

Deliberând, Curtea respinge cererea de amânare a cauzei.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 4.024D/2009 și nr. 5.214D/2009, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condițiile conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 5.214 D/2009 la Dosarul nr. 4.024D/2009, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie.

După strigarea cauzei, se prezintă Marius Chivăran, parte în Dosarul nr. 5.214D/2009, care arată că nu mai are nimic de adăugat.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin Încheierea din 30 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 4/121/2005, Curtea de Apel Galați - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 83 din Codul penal, excepție invocată de Dănuț Cătălin Stavăr.

Prin Încheierea din 22 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 5.277/212/2008, Curtea de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 83 din Codul penal , excepție invocată de Ion Morariu Ciamița.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că soluția legislativă consacrată de textul legal ce face obiectul excepției "creează o inechitate față de cetățeni" "raportat la modul de interpretare și reglementare a legii la momentul de față". Astfel, "în cazul în care se aplică o pedeapsă cu suspendarea condiționată, dar, deși s-a împlinit termenul de încercare, fără să se pronunțe o nouă condamnare față de aceeași persoană, pentru o altă infracțiune, se dispune revocarea suspendării. Corect ar fi ca această revocare să opereze doar în cazul în care în noua pronunțare și condamnare, care atrage cel de-al doilea termen al recidivei sau care determină revocarea executării sau suspendării unei pedepse, să se realizeze în cadrul interiorului acestui termen". Se mai arată că dispozițiile legale criticate restrâng posibilitatea instanțelor de judecată "de a realiza o individualizare corectă a pedepselor, obligându-le să aplice o pedeapsă care urmează a fi executată în stare de deținere sau la locul de muncă, suspendarea sau suspendarea sub supraveghere fiind excluse".

Curtea de Apel Galați - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Curtea de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că normele criticate sunt constituționale, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 83 din Codul penal , având următorul cuprins:

"Dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

Revocarea suspendării pedepsei nu are loc însă, dacă infracțiunea săvârșită ulterior a fost descoperită după expirarea termenului de încercare.

Dacă infracțiunea ulterioară este săvârșită din culpă, se poate aplica suspendarea condiționată a executării pedepsei chiar dacă infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. În acest caz nu mai are loc revocarea primei suspendări.

La stabilirea pedepsei pentru infracțiunea săvârșită după rămânerea definitivă a hotărârii de suspendare nu se mai aplică sporul prevăzut de lege pentru recidivă."

Dispozițiile constituționale invocate în motivarea excepției sunt cele cuprinse în art. 4 și 16 privind egalitatea în drepturi,

art. 21

privind accesul liber la justiție,

art. 24

privind dreptul la apărare, precum și în

art. 20

cu raportare la

art. 6 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, se constată că dispozițiile art. 83 din Codul penal au fost supuse, în numeroase rânduri, controlului Curții Constituționale, prin raportare la aceleași prevederi constituționale invocate și în prezenta cauză și cu motivări similare.

Astfel, de exemplu, prin

Decizia nr. 195 din 13 martie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din data de 3 aprilie 2007,

Decizia nr. 637 din 24 noiembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.138 din 15 decembrie 2005,

Decizia nr. 317 din 14 iunie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, și

Decizia nr. 215 din 15 mai 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 16 iunie 2003, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 83 din Codul penal , pentru considerentele acolo reținute. Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să ducă la reconsiderarea acestei jurisprudențe, soluția pronunțată prin deciziile menționate, precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea.

În ceea ce privește criticile referitoare la modul de interpretare a dispozițiilor art. 83 din Codul penal, acestea nu intră în competența Curții Constituționale care, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată".

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 83 din Codul penal, excepție invocată de Dănuț Cătălin Stavăr în Dosarul nr. 4/121/2005 al Curții de Apel Galați - Secția penală și de Ion Morariu Ciamița în Dosarul nr. 5.277/212/2008 al Curții de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 ianuarie 2010.

PREȘEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent-șef,
Marieta Safta

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.