Decizia nr. 1532/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 322 alin. 1, art. 323 alin. 1 și art. 325 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Gheorghe Ghiurău și Lia Ghiurău în Dosarul nr. 155/35/C/2009 al Curții de Apel Oradea - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 16 iunie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 155/35/C/2009, Curtea de Apel Oradea - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 322 alin. 1, art. 323 alin. 1 și art. 325 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Gheorghe Ghiurău și Lia Ghiurău.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile de lege criticate contravin art. 21 din Constituție, deoarece permit respingerea ca inadmisibilă a unei cereri de revizuire îndreptate greșit la o altă instanță decât cea competentă potrivit legii.

Curtea de Apel Oradea - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția este neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției îl reprezintă prevederile art. 322 alin. 1, art. 323 alin. 1 și art. 325 din Codul de procedură civilă, texte ce au următoarea redactare:

- Art. 322 alin. 1: "Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: [...]";

- Art. 323 alin. 1: "Cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere.";

- Art. 325: "Instanța poate suspenda executarea hotărârii a cărei revizuire se cere, sub condiția dării unei cauțiuni. Dispozițiile art. 403 alin. 3 și 4 se aplică în mod corespunzător."

Textul constituțional invocat de autorii excepției de neconstituționalitate este cel al art. 21 privind accesul liber la justiție.

Examinând excepția, Curtea reține următoarele:

Asupra constituționalității art. 322 din Codul de procedură civilă, în raport cu dispozițiile constituționale privind liberul acces la justiție, Curtea s-a pronunțat prin

Decizia nr. 122 din 19 februarie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 16 aprilie 2008, statuând că acest text de lege reprezintă o normă de procedură pe care legiuitorul este abilitat să o instituie în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituție, cu condiția ca aceasta să nu contravină principiilor consacrate de Legea fundamentală.

Curtea a mai reținut că atât accesul la justiție, cât și folosirea căilor de atac se exercită în formele și condițiile procedurale instituite prin lege.

În ce privește art. 323 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunțat prin

Decizia nr. 235 din 9 martie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 11 aprilie 2006, și

Decizia nr. 1.390 din 16 decembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 15 ianuarie 2009, statuând că "pe calea revizuirii nu se realizează un control judiciar propriu-zis, iar faptul că aceeași instanță care a pronunțat hotărârea judecă și cererea de revizuire nu este de natură să influențeze aprecierea judecătorilor". Aceasta, deoarece "aspectele analizate pe calea revizuirii sunt diferite de cele examinate în fond, fiind necunoscute la acea dată".

Considerentele și soluțiile deciziilor menționate sunt valabile și în cauza de față, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții.

Referitor la prevederile art. 325 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că nici acest text de lege nu contravine principiului constituțional al accesului liber la justiție. Potrivit acestui text, instanța poate suspenda executarea hotărârii a cărei revizuire se cere, sub condiția dării unei cauțiuni; în acest caz fiind aplicabile prevederile art. 403 alin. 3 și 4 din același cod. Normele în cauză instituie obligația instanței de a proceda la ascultarea părților, prilej cu care urmează să stabilească existența unor motive temeinice de natură să impună și să justifice suspendarea; de asemenea, încheierea de suspendare este supusă căii de atac a recursului, care permite părții nemulțumite de soluția adoptată prin încheiere să obțină îndreptarea acesteia; în sfârșit, în ipoteza unor cazuri urgente, președintele instanței poate dispune suspendarea provizorie a executării pe cale de ordonanță președințială până la soluționarea de către instanță a cererii de suspendare.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 322 alin. 1, art. 323 alin. 1 și art. 325 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Gheorghe Ghiurău și Lia Ghiurău în Dosarul nr. 155/35/C/2009 al Curții de Apel Oradea - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 noiembrie 2009.