Decizia nr. 1679/2009
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OG nr. 137/2000 31 august 2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Simona Ricu - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
Ordonanței Guvernului nr. 137/2000
privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, excepție ridicată din oficiu de Curtea de Apel Bacău - Secția civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale în Dosarul nr. 6.180/110/2007 al acestei instanțe.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 20 iulie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 6.180/110/2007, Curtea de Apel Bacău - Secția civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
Ordonanței Guvernului nr. 137/2000
privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, excepție ridicată din oficiu de instanța de judecată.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor art. 1 alin. (3) și (5), art. 16 și 21 din Constituție, precum și celor ale art. 6 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești nu au competența de a constata existența unor discriminări privind drepturile salariale între categorii socioprofesionale identice sau similare și nici competența de a acorda persoanelor cu privire la care s-a reținut starea de discriminare despăgubiri materiale în cuantum egal cu diferențele dintre drepturile salariale stabilite prin lege pentru persoane din categorii socioprofesionale identice sau similare.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului apreciază că actul normativ criticat nu împiedică persoanele care se consideră discriminate să se adreseze instanței de judecată cu cereri pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare. Se mai arată că, în urma admiterii excepției de neconstituționalitate a unor articole din ordonanța criticată, instanțele de judecată sunt ținute să analizeze situațiile considerate discriminatorii, fără a desființa norme juridice instituite prin lege și fără a crea în locul acestora alte norme sau a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative.
În consecință, consideră prevederile
Ordonanței Guvernului nr. 137/2000
ca fiind constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepției îl reprezintă prevederile
Ordonanței Guvernului nr. 137/2000
privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2007.
În opinia autorilor excepției, aceste texte de lege contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) - Statul român, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi și ale art. 21 privind accesul liber la justiție. Este invocată și încălcarea art. 6 privind dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil și a art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv, din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Examinând excepția, Curtea constată că asupra constituționalității prevederilor
Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 , în integralitatea ei, Curtea s-a pronunțat prin
Decizia nr. 1.325 din 4 decembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 23 decembrie 2008, decizie prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate, constatându-se că dispozițiile
Ordonanței Guvernului nr. 137/2000
sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Întrucât Curtea a constatat, printr-o decizie anterioară, neconstituționalitatea prevederilor de lege criticate, în temeiul art. 29 alin. (3) coroborate cu alin. (6) teza întâi din același articol din
Legea nr. 47/1992 , excepția urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor
Ordonanței Guvernului nr. 137/2000
privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, excepție ridicată din oficiu de Curtea de Apel Bacău - Secția civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale în Dosarul nr. 6.180/110/2007 al acestei instanțe.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 decembrie 2009.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Maria Bratu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.