Decizia nr. 220/2010

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, excepție ridicată de Liviu Căzan în Dosarul nr. 39.798/3/2008 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 5.584D/2009.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, personal și asistat de apărătorul ales cu delegație la dosar, domnul avocat Gheorghe Mitu-Crețu, membru al Baroului București. Se constată lipsa părții Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 5.585D/2009 având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 lit. a) din aceeași ordonanță de urgență, ridicată de Dumitru Ionescu în Dosarul nr. 1.844/2/2009 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, precum și în Dosarul nr. 5.586D/2009 având ca obiect excepția de neconstituționalitate a întregii ordonanțe de urgență menționate, ridicată de Lică Tudor în Dosarul nr. 38.426/3/2008 al aceleiași instanțe.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

Autorul prezent și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea.

Curtea, în temeiul art. 14 și al

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 5.585D/2009 și nr. 5.586D/2009 la Dosarul nr. 5.584D/2009, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul apărătorului autorului excepției. Acesta solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, reiterând argumentele expuse în motivarea scrisă aflată la dosarul cauzei. În esență, susține că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

este neconstituțională, întrucât reglementează atribuții și proceduri care conferă Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității o natură juridică ce plasează această instituție în afara Constituției. Având cuvântul, autorul excepției arată că achiesează la cele prezentate de apărătorul său.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, arătând că există în materie o bogată jurisprudență prin care Curtea Constituțională a constatat conformitatea dintre prevederile ordonanței de urgență criticate și dispozițiile Legii fundamentale.

După strigarea acestor cauze, se prezintă consilierul juridic al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 18 iunie 2009 și 13 mai 2009, pronunțate în dosarele nr. 39.798/3/2008, nr. 1.844/2/2009 și nr. 38.426/3/2008, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, în ansamblul său, precum și ale art. 2 lit. a) din aceasta. Excepția a fost ridicată de Liviu Căzan, Dumitru Ionescu și, respectiv, Lică Tudor în cauze având ca obiect soluționarea unor acțiuni în constatare.

În motivarea excepțiilor de neconstituționalitate se susține că jurisdicția exercitată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și de Colegiul Consiliului este una extraordinară, prin natura sa, prin atribuțiile și prin procedurile urmate. Se arată că esența definiției poliției politice comuniste rezidă în caracterul represiv al acesteia, în scopul instaurării și menținerii puterii totalitare comuniste, iar actul normativ criticat nu urmărește numai deconspirarea acesteia, ci promovează răspunderea morală, juridică și politică a persoanelor care au participat la activitatea de poliție politică comunistă, fără vinovăție și fără existența unei fapte de încălcare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Se mai susține că ordonanța de urgență criticată a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală, întrucât nu exista o situație extraordinară care să justifice adoptarea acesteia, iar Guvernul nu a motivat urgența reglementării. Totodată, se susține că au fost încălcate și dispozițiile art. 108 alin. (3) din Constituție, întrucât "a fost emisă în baza Constituției, iar nu în baza unei legi speciale de abilitare". Mai arată că art. 124 alin. (1) din Constituție prevede că justiția se înfăptuiește în numele legii, "nicidecum în numele ordonanței". În fine, arată că se încalcă și dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție, cu referire la competența de soluționare în primă instanță a acțiunilor în constatarea calității de lucrător al Securității. În ceea ce privește dispozițiile

art. 2 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 , se susține că acestea contravin, de asemenea, principiului egalității în drepturi ca urmare a departajării artificiale a cadrelor fostei Securități în două categorii, respectiv ofițer și subofițer, față de lucrător de Securitate.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Autoritățile menționate nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile autorului prezent și ale apărătorului său, precum și concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, în ansamblul său, precum și ale art. 2 lit. a) din aceasta. Prevederile

art. 2 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

au următoarea redactare:

- Art. 2 lit. a): "În înțelesul prezentei ordonanțe de urgență, termenii și expresiile de mai jos au următoarea semnificație:

a) lucrător al Securității - orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului."

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziții din Legea fundamentală: art. 1 alin. (3) privind caracterul de stat de drept al României, art. 16 alin. (1) care consacră principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 22 alin. (1) care garantează dreptul persoanei la viață, precum și la integritate fizică și psihică, art. 108 alin. (3) potrivit căruia ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, art. 115 alin. (4) care stabilește condițiile în care Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență, art. 124 alin. (2) care prevede că justiția este unică, imparțială și egală pentru toți, art. 124 alin. (4) care statuează că justiția se înfăptuiește în numele legii și art. 126 alin. (5) teza întâi care interzice înființarea de instanțe extraordinare.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă, mai întâi, în acord cu cele reținute prin

Decizia nr. 530 din 9 aprilie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 24 iunie 2009, că prevederile

art. 2 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

definesc noțiunea de "lucrător al Securității" și explicitează în concret semnificația termenului. Astfel, dețin calitatea de lucrători ai Securității persoanele care, pe de o parte, au fost încadrate ca ofițeri sau subofițeri ai Securității sau ai Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițeri sub acoperire, în perioada 1945-1989, și care, pe de altă parte, au desfășurat activități prin care au suprimat sau au îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, în scopul susținerii puterii totalitar comuniste. Stabilirea unor astfel de condiții, ce trebuie întrunite în mod cumulativ, nu poate fi considerată o încălcare a dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, întrucât nu instituie un tratament discriminatoriu pentru categorii diferite de persoane, norma criticată fiind aplicabilă tuturor celor care intră sub incidența sa.

Curtea nu poate reține nici critica referitoare la nesocotirea dispozițiilor art. 115 alin. (4) din Constituție. În acest sens, observă că, la momentul emiterii ordonanței de urgență criticate, au fost îndeplinite condițiile impuse de textul constituțional invocat: existența unei situații extraordinare a cărei reglementare să nu poată fi amânată și motivarea urgenței în cuprinsul ordonanței. Aceasta este concluzia care se desprinde din preambulul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008 , astfel cum acesta a fost redactat la data emiterii sale. Astfel, legislatorul delegat a precizat că, urmare a constatării, prin

Decizia Curții Constituționale nr. 51 din 31 ianuarie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 6 februarie 2008, a neconstituționalității prevederilor

Legii nr. 187/1999

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea poliției politice comuniste, "se impune adoptarea de urgență a unei noi reglementări menite să asigure atât continuarea exercitării dreptului de acces la propriul dosar, cât și a activității de deconspirare a Securității", consecințele nereglementării în ansamblu a acestei problematici în termenul de 45 de zile prevăzut de art. 147 alin. (1) din Constituție putând fi "extrem de grave".

În ceea ce privește invocarea dispozițiilor art. 108 alin. (3) din Legea fundamentală, Curtea observă că este lipsită de incidență în cauză, autorul excepției făcând confuzie între regimul adoptării ordonanțelor simple, care se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, și a celor de urgență, care pot fi adoptate de Guvern în virtutea dispozițiilor art. 115 alin. (4) din Constituție, cu respectarea condițiilor amintite mai sus.

Totodată, Curtea constată că nu este întemeiată susținerea potrivit căreia

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

ar fi contrară dispozițiilor art. 124 alin. (1) din Constituție care prevăd că justiția se înfăptuiește în numele legii, "nicidecum în numele ordonanței". Noțiunea de "lege" este utilizată de textul constituțional în sens larg. Legislatorul constituant nu a avut în vedere exclusiv semnificația restrânsă, de act adoptat de Parlament, ca unică autoritate legiuitoare a țării, ci s-a referit la ansamblul actelor normative ce formează dreptul intern.

În ceea ce privește celelalte critici formulate în motivarea neconstituționalității

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008 , Curtea constată că s-a mai pronunțat, reținând conformitatea acesteia cu textele și prevederile constituționale la care s-au raportat și autorii prezentei excepții. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 815 din 19 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 394 din 11 iunie 2009, Curtea a observat că prin această ordonanță de urgență s-a realizat o reconfigurare a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca autoritate administrativă autonomă, lipsită de atribuții jurisdicționale, ale cărei acte privind accesul la dosar și deconspirarea Securității sunt supuse controlului instanțelor de judecată. În condițiile în care acțiunea în constatarea calității de lucrător al Securității este introdusă la o instanță de judecată, a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

nu sunt de natură să confere Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității rolul de instanță extraordinară.

Totodată, prin

Decizia nr. 530 din 9 aprilie 2009 , Curtea a statuat că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

urmărește deconspirarea prin consemnarea publică a persoanelor care au participat la activitatea de poliție politică comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică și politică a acestora și fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală și juridică colectivă pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informații, în condițiile lipsei de vinovăție și a vreunei încălcări a drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

De asemenea, pronunțându-se, prin

Decizia nr. 1.194 din 24 septembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 4 noiembrie 2009, asupra prevederilor

art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

care reglementează competența Secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București de soluționare a cauzelor având ca obiect constatarea calității de lucrător sau colaborator al Securității, Curtea a constatat că nu este întemeiată nici critica referitoare la pretinsa nerespectare a principiului egalității în drepturi, deoarece acest text de lege nu instituie niciun privilegiu și nicio discriminare pe criterii arbitrare, fiind aplicabil tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea acestei jurisprudențe a Curții Constituționale, argumentele ce au stat la baza pronunțării deciziilor menționate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, în ansamblul său, precum și ale art. 2 lit. a) din aceasta, excepție ridicată de Liviu Căzan, Dumitru Ionescu și, respectiv, Lică Tudor în dosarele nr. 39.798/3/2008, nr. 1.844/2/2009 și, respectiv, nr. 38.426/3/2008 ale Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 martie 2010.