Decizia nr. 1194/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 lit. a) și

art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, excepție ridicată de Nicolae Popescu în Dosarul nr. 23.576/3/2008 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care face obiectul Dosarului nr. 850D/2009 al Curții Constituționale.

La apelul nominal răspunde domnul Mihai Alexandru Ionescu, consilierul juridic al părții Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, lipsind autorul excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 997D/2009, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 lit. a), art. 6, art. 7, art. 8, art. 10 și

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 , ridicată de Constantin Ion în Dosarul nr. 39.217/3/2008 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. De asemenea, Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 1.003D/2009 și nr. 1.007D/2009, având ca obiect excepțiile de neconstituționalitate ale prevederilor art. 2 lit. a) și art. 8 lit. a) din aceeași ordonanță, excepții ridicate de Neculai Vârlan și Ilie Lupu în dosarele nr. 26.609/3/2008 și, respectiv, nr. 19.359/3/2008 ale Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa autorilor excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. În toate aceste dosare răspunde, pentru partea Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, domnul Mihai Alexandru Ionescu, consilier juridic, cu delegații depuse la dosarele cauzelor.

Curtea, observând identitatea parțială de obiect a acestor dosare, din oficiu, pune în discuție conexarea acestora.

Consilierul juridic al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea.

Curtea, în temeiul art. 14 și al

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 997D/2009, nr. 1.003D/2009 și nr. 1.007D/2009 la Dosarul nr. 850D/2009, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, care solicită respingerea ca neîntemeiată a excepțiilor de neconstituționalitate, având în vedere practica de până acum a instanței de contencios constituțional.

Procurorul pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 5 februarie 2009, 17 februarie 2009 și 6 martie 2009, pronunțate în dosarele nr. 26.609/3/2008, nr. 23.576/3/2008, nr. 39.217/3/2008 și nr. 19.359/3/2008, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 lit. a) și

art. 8 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 , a prevederilor art. 2 lit. a) și art. 11 alin. (1) din aceeași ordonanță de urgență, precum și a prevederilor art. 2 lit. a), art. 6, art. 7, art. 8, art. 10 și art. 11 din același act normativ.

Excepțiile au fost ridicate de Neculai Vârlan, Nicolae Popescu, Constantin Ion și, respectiv, de Ilie Lupu în cauze având ca obiect acțiuni în constatare.

În motivarea excepțiilor de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile

art. 2 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

instituie o "prezumție de vinovăție colectivă" în ceea ce privește toate persoanele enumerate în textul de lege amintit. Acestea "sunt supuse unor abuzuri și discriminări prin acțiunile vizând tragerea lor la răspundere pentru activități informativ-operative (cu caracter pur profesional) desfășurate în baza reglementărilor legale și obligatorii din perioada comunistă". Se mai susține că dispozițiile art. 2 lit. a) din ordonanță încalcă principiul constituțional al separației puterilor în stat, întrucât puterea executivă reprezentată de Guvern, stabilind că lucrător al Securității este "persoana care a suprimat sau a îngrădit drepturile omului", a dat un verdict, care este de competența puterii judecătorești. În ceea ce privește dispozițiile art. 11 alin. (1) din ordonanță, se susține că sunt contrare prevederilor art. 126 alin. (5) teza întâi din Legea fundamentală, care interzic înființarea de instanțe extraordinare, întrucât procedura instituită de acest articol este o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, aplicată de o instanță specială. Se mai arată că aceste prevederi legale sunt neconstituționale, întrucât instituie "competența Secției de contencios administrativ a Tribunalului București de soluționare în primă instanță a acțiunii în constatarea calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia", ceea ce constituie o îngrădire a dreptului de apărare la o instanță de judecată apropiată de domiciliul pârâtului și o discriminare în raport cu celelalte persoane care "pot contesta o adeverință emisă de C.N.S.A.S. la alte instanțe de contencios administrativ competente teritorial". În fine, se susține că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

retroactivează, întrucât instituie o nouă formă de răspundere, și anume o răspundere politică, pentru fapte și activități care, la momentul săvârșirii lor, nu constituiau încălcări ale legii regimului socialist, dar care, la un moment ulterior, sunt considerate reprobabile din punctul de vedere al regimului politic actual.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepțiile de neconstituționalitate sunt neîntemeiate.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului opinează că prevederile de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente și concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 2 lit. a), art. 6, art. 7, art. 8, art. 10 și

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 293/2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 2 lit. a): "În înțelesul prezentei ordonanțe de urgență, termenii și expresiile de mai jos au următoarea semnificație:

a) lucrător al Securității - orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.";

- Art. 6: "(1) Direcția de specialitate din cadrul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca urmare a sesizării din oficiu a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității sau la solicitarea persoanei îndreptățite, desfășoară activități specifice administrative de verificare a documentelor și informațiilor deținute în legătură cu o anumită persoană în arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, precum și la instituții care mai dețin documente create de Securitate.

(2) Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, la cererea Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, pune la dispoziția acestuia toate informațiile necesare în termen de 30 de zile de la primirea solicitării.";

- Art. 7: "(1) În baza verificărilor prevăzute la art. 6 alin. (1), direcția de specialitate întocmește o notă de constatare cu privire la existența sau inexistența calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia pentru persoana care a făcut obiectul verificării.

(2) Nota de constatare se înaintează Colegiului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, însoțită de întreaga documentație care a stat la baza întocmirii ei, precum și de avizul Direcției juridice din cadrul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

(3) Nota de constatare a calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia cuprinde: numele, prenumele, numele conspirativ, acolo unde există, ale persoanei verificate, perioada activității în cadrul Securității sau a colaborării cu aceasta, în sensul prezentei ordonanțe de urgență, precum și lista documentelor pe baza cărora a fost emisă.";

- Art. 8: "Colegiul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității ia în discuție nota de constatare și, după caz:

a) aprobă nota de constatare și dispune Direcției juridice introducerea unei acțiuni în constatare a calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia;

b) infirmă nota de constatare și dispune Direcției juridice eliberarea unei adeverințe din care să rezulte că persoana verificată nu a avut calitatea de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia.";

- Art. 10: "(1) Notele de constatare și adeverințele emise de Colegiul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității se comunică persoanelor verificate, precum și persoanelor care au solicitat verificarea, în cazul verificării la cerere, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

(2) Adeverințele prevăzute la art. 8 lit. b) și art. 9 se publică de îndată pe pagina proprie de internet a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității și pot fi contestate la Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București de către orice persoană interesată, în termen de 30 de zile de la publicarea lor.";

- Art. 11 "(1) Acțiunea în constatarea calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia se introduce la Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, fiind scutită de taxă de timbru.

(2) Hotărârea Curții de Apel București poate fi atacată cu recurs, în condițiile legii.

(3) La dosarul cauzei se depun copii certificate de pe documentele aflate în arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, documentele originale putând fi consultate la arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității."

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin următoarelor dispoziții din Legea fundamentală: art. 1 alin. (4) care statuează principiul separației și echilibrului puterilor în stat, art. 15 alin. (2) care consacră principiul neretroactivității legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, art. 21 care statuează dreptul de acces liber la justiție, art. 23 alin. (11) care instituie prezumția de nevinovăție, art. 24 care garantează dreptul la apărare, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 124 referitor la înfăptuirea justiției și art. 126 alin. (5) teza întâi care interzice înființarea de instanțe extraordinare. De asemenea, se invocă și prevederile din Declarația Universală a Drepturilor Omului cuprinse la art. 1, care proclamă că toate ființele umane se nasc libere și egale în demnitate și în drepturi, că acestea sunt înzestrate cu rațiune și conștiință și că trebuie să se comporte unele față de celelalte în spiritul fraternității, și la art. 10, potrivit căruia orice persoană are dreptul, în deplină egalitate, să fie audiată în mod public de un tribunal independent și imparțial. În plus, se face referire și la dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, urmând să o respingă ca atare, pentru motivele ce se vor arăta în continuare:

În ceea ce privește pretinsa nerespectare a prezumției de nevinovăție, în conformitate cu cele statuate prin

Decizia nr. 267 din 24 februarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 7 aprilie 2009, Curtea observă că această instituție, consacrată de prevederile art. 23 alin. (11) din Legea fundamentală, nu este aplicabilă procesului declanșat în temeiul dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008 . Cu toate acestea, deși prezumția nu cunoaște o reglementare expresă în materie civilă, dispozițiile art. 1169 din Codul civil, care pot fi invocate în soluționarea acțiunilor în constatare, prevăd că "cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească". Astfel, legea asigură echilibrul procesual al părților în litigiu și dă expresie unui principiu fundamental al dreptului procesual - principiul aflării adevărului, statuat de art. 129 alin. 5 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia: "Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc."

În motivarea excepției se mai susține că este nesocotit principiul separației puterilor în stat, întrucât dispozițiile art. 2 lit. a) din ordonanță "dau un verdict" cu privire la calitatea de lucrător al Securității a persoanelor ce intră sub incidența sa. Curtea nu poate reține această critică, ci observă că textul de lege menționat oferă o definiție legală a noțiunii de lucrător al Securității, necesară pentru înlăturarea oricărui echivoc în ceea ce privește atribuirea acestei calități unei persoane. O astfel de definiție nu poate avea valoarea unei imixtiuni a puterii executive - care, în virtutea prerogativelor sale de legislator delegat, a emis

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

- în atribuțiile puterii judecătorești.

De altfel, prin

Decizia nr. 815 din 19 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 394 din 11 iunie 2009, Curtea a observat că prin această ordonanță de urgență s-a realizat o reconfigurare a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca autoritate administrativă autonomă, lipsită de atribuții jurisdicționale, ale cărei acte privind accesul la dosar și deconspirarea Securității sunt supuse controlului instanțelor de judecată. În condițiile în care acțiunea în constatarea calității de lucrător al Securității este introdusă la o instanță de judecată, a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

nu sunt de natură să confere Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității rolul de instanță extraordinară, astfel că nu se poate susține nici încălcarea dispozițiilor art. 126 alin. (5) din Constituție.

Cu privire la o critică similară, precum și în examinarea criticii referitoare la competența exclusivă a unei singure instanțe de soluționare a cauzelor având ca obiect constatarea calității de lucrător sau colaborator al Securității, și anume Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, Curtea Constituțională a observat, prin

Decizia nr. 530 din 9 aprilie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 24 iunie 2009, că, potrivit art. 126 alin. (1) și (2) din Constituție, justiția se realizează prin instanțele judecătorești, a căror competență este stabilită numai prin lege. Or, dispozițiile criticate din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

satisfac pe deplin exigențele constituționale invocate, inclusiv cele prevăzute de art. 126 alin. (5) referitoare la interdicția înființării de instanțe extraordinare.

Totodată, Curtea constată că nu este întemeiată nici critica referitoare la pretinsa nerespectare a principiului egalității în drepturi, deoarece

art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

nu instituie niciun privilegiu sau nicio discriminare pe criterii arbitrare, fiind aplicabil tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.

În continuare, Curtea reține că prevederile

art. 2 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 , stabilind elementele care trebuie întrunite pentru ca o persoană să fie calificată lucrător al Securității, nu încalcă principiul constituțional al neretroactivității legii civile, de vreme ce efectele atribuirii unei astfel de calități se produc numai pentru viitor, din momentul intrării în vigoare a reglementării legale. Totodată, Curtea observă că, astfel cum a statuat prin

Decizia nr. 530 din 9 aprilie 2009 ,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

urmărește deconspirarea prin consemnarea publică a persoanelor care au participat la activitatea de poliție politică comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică și politică a acestora și fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală și juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informații, în condițiile lipsei de vinovăție și a vreunei încălcări a drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 lit. a), art. 6, art. 7, art. 8, art. 10 și

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, ridicată de Neculai Vârlan, Nicolae Popescu, Constantin Ion, și, respectiv, de Ilie Lupu în dosarele nr. 26.609/3/2008, nr. 23.576/3/2008, nr. 39.217/3/2008, și nr. 19.359/3/2008 ale Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 septembrie 2009.