Decizia nr. 243/2010

Articolul 11

alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 : "Ofițerii și agenții de poliție judiciară, precum și specialiștii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism beneficiază în mod corespunzător de drepturile prevăzute la art. 13.";

- Art. 34 alin. (4) din anexa nr. VI la

Legea nr. 330/2009 : "Salariul de bază se stabilește potrivit nr. crt. 27 din anexa nr. VI/1, pentru agenții de poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, nr. crt. 25 din anexa nr. VI/1 pentru ofițerii de poliție judiciară, nr. crt. 24 din anexa nr. VI/1 pentru șefii de birou și nr. crt. 23 din anexa nr. VI/1 pentru șefii de serviciu.

Ofițerii și agenții de poliție judiciară din Direcția Națională Anticorupție beneficiază de drepturile prevăzute în anexa nr. IV/4. [...]"

Potrivit încheierii de sesizare, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie și prevederile

art. 21 alin. (1) și (1^1) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003

privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 2 februarie 2003.

Curtea constată că și aceste dispoziții de lege au fost abrogate prin

art. 48 alin. (1) pct. 9 din cap. VI al părții a III-a din Legea nr. 330/2009 . Soluția legislativă criticată a fost preluată însă în cuprinsul art. 16 alin. (1) și (2) din secțiunea 1 a anexei nr. IV la actul abrogator, în următoarea redactare: "(1) Pentru munca cu grad ridicat de risc sau, după caz, în condiții de pericol deosebit, desfășurată în exercitarea atribuțiilor funcționale, stabilite potrivit domeniilor de responsabilitate ale unității, cadrele militare în activitate, soldații și gradații voluntari în activitate, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, precum și personalul civil care execută, conduc, coordonează sau contribuie la realizarea misiunilor de operații speciale, misiunilor operative de protecție a demnitarilor, a acțiunilor de gardare, protecție și control antiterorist, supraveghere operativă, a procedurilor speciale și activităților de pază, supraveghere, escortare, reeducare, integrare și asistență medicală și psihologică pentru persoanele arestate preventiv sau condamnate cu pedepse privative de libertate ori care au solicitat sau au dobândit o formă de protecție în România, culegere, prelucrare, verificare și valorificare a informațiilor, investigații, acțiuni și intervenție beneficiază de un spor de până la 30% calculat la solda funcției de bază/salariul funcției de bază, respectiv la salariul de bază.

(2) Cadrele militare în activitate, polițiștii, funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personalul civil care desfășoară activități privind prevenirea și combaterea corupției în rândul personalului propriu beneficiază de un spor lunar de 30% din solda funcției de bază/salariul funcției de bază, respectiv salariul de bază."

Autorul excepției consideră că aceste texte de lege sunt contrare următoarelor dispoziții din Constituție: art. 4 alin. (2) privind interzicerea discriminării, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi a cetățenilor și art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil. De asemenea, consideră că este încălcat art. 20 alin. (2) din Constituție prin raportare la dispozițiile art. 23 alin. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 2 și 26 din Pactul internațional privitor la drepturile civile și politice, art. 2 alin. 2 și art. 7 alin. 1 lit. a) pct. (i) din Pactul internațional privitor la drepturile economice, sociale și culturale, art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 14 din Convenție coroborat cu dispozițiile art. 1 alin. (1) din Primul Protocol adițional la Convenție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în esență, susținerile autorului excepției vizează diferențele de tratament juridic privind salarizarea și acordarea unor sporuri ofițerilor și agenților de poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și celor care instrumentează cauze de corupție față de ceilalți agenți și ofițeri de poliție.

Față de acestea, Curtea reține că stabilirea salariilor polițiștilor se face ținând cont de o serie de criterii, precum responsabilitățile avute, atribuțiile, rolul, complexitatea și importanța socială a funcției exercitate, gradul de efort și risc, pregătirea și competența profesională, precum și interdicțiile și restrângerea unor drepturi prevăzute de lege. Aprecierea tuturor acestor criterii revine competenței legiuitorului. Rolul instanței de contencios constituțional este acela de a veghea la respectarea principiilor constituționale în reglementarea salarizării, printre acestea regăsindu-se și principiul egalității în drepturi, care presupune un salariu egal pentru o muncă egală.

În situația pusă în discuție în speță, este evident însă că se are în vedere compararea unor situații diferite, respectiv cea a unei categorii socioprofesionale cu atribuții și responsabilități specifice privind infracțiuni cu un anume grad de pericol social și un anume impact asupra societății, respectiv infracțiunile grave de corupție și crimă organizată, în raport cu cea a celorlalți polițiști din poliția judiciară, având o competență generală. A proceda la analizarea tuturor aspectelor de fapt care pun în discuție aprecierea complexității responsabilităților, a atribuțiilor și a pericolului la care sunt supuse cele două categorii de polițiști pentru a decide dacă tratamentul juridic diferențiat se impune sau nu ar însemna o substituire a Curții Constituționale în rolul legiuitorului, cu încălcarea principiului separației puterilor în stat.

În ceea ce privește acordarea celorlalte sporuri sau drepturi, Curtea constată că prin

Decizia nr. 337 din 17 martie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 7 mai 2009, s-a mai pronunțat asupra acestui aspect, reținând că "sporurile, adaosurile și alte drepturi salariale suplimentare nu reprezintă drepturi fundamentale. Instituirea și diminuarea acestora, acordarea într-o anumită perioadă de timp, modificarea lor ori încetarea acordării, stabilirea categoriilor de personal salarizat care beneficiază de acestea, ca și a altor condiții și criterii de acordare țin de competența și de opțiunea exclusivă a legiuitorului, cu singura condiție de ordin constituțional ca măsurile dispuse să vizeze deopotrivă toate categoriile de personal care se află într-o situație identică".

Or, în lumina celor expuse mai sus, Curtea reține că acordarea drepturilor și sporurilor puse în discuție de autorul excepției are în vedere situația specială în care se găsesc titularii acestor drepturi, prin natura atribuțiilor desfășurate care implică un risc sporit, precum și necesitatea de a asigura incoruptibilitatea acestora.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006

privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției și ale art. 16 alin. (1) și (2) din anexa nr. IV și art. 34 alin. (4) din anexa nr. VI la

Legea nr. 330/2009

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Călin-Viorel Iuga în Dosarul nr. 4.545/117/2008 al Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 martie 2010.