Decizia nr. 548/2010

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 322 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Vasile Limbău și Teodora Limbău în Dosarul nr. 10.633/2/2009 al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

La apelul nominal sunt prezenți autorii excepției, fiind asistați de avocata Mirela Dojană, cu împuternicire avocațială depusă în dosar. Sunt prezente părțile Maria Panțâru, prin mandatar Mihai Stănescu, și Elena Codreanu, prin avocata Daniela Buzoianu, precum și Prefectura Județului Ilfov, prin consilier juridic Eugen Stan, toți cu delegații de reprezentare depuse la dosar. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 228D/2010 și nr. 470D/2010.

La apelul nominal se prezintă Rodica Agnes Ignat, autor al excepției de neconstituționalitate în Dosarul nr. 228D/2010, și avocata Monica Scarlat pentru Societatea Comercială "Rivtrans" - S.R.L. Tulcea în Dosarul nr. 470D/2010. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul parțial identic al excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 228D/2010 și nr. 470D/2010, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Părțile prezente și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea dispune, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , conexarea dosarelor nr. 228D/2010 și nr. 470D/2010 la Dosarul nr. 4D/2010, care este primul înregistrat

Cauza se află în stare de judecată.

Apărătorul autorilor excepției de neconstituționalitate ridicată în Dosarul nr. 4D/2010 solicită admiterea acesteia, arătând că prevederile art. 322 alin. 1 din Codul de procedură civilă contravin principiului liberului acces la justiție, deoarece, potrivit acestui text, se poate cere revizuirea unei hotărâri date în recurs numai atunci când evocă fondul. Datorită acestei circumstanțieri prevăzute de lege se realizează o inegalitate între părțile aflate în litigiu, întrucât recurentul niciodată nu va putea beneficia de calea de atac a revizuirii, pentru că, pe de o parte, nu justifică un interes, iar, pe de altă parte, nu îi este permis de lege. Depune note scrise.

Avocatul părților Maria Panțâru și Elena Codreanu solicită respingerea excepției, arătând că autorii acesteia nu justifică niciun interes în invocarea acesteia, întrucât cererea de revizuire în litigiul aflat pe rolul instanței de judecată este inadmisibilă.

Reprezentantul Prefecturii Ilfov lasă la aprecierea Curții Constituționale soluția ce o va pronunța.

Autoarea excepției de neconstituționalitate în Dosarul nr. 228D/2010 solicită admiterea acesteia. Depune în susținere note scrise.

Reprezentantul autorului excepției de neconstituționalitate ridicată în Dosarul nr. 470D/2010 solicită admiterea acesteia, pentru aceleași motive pe care le-a invocat în fața instanței de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, invocând în acest sens jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 16 decembrie 2009 și din 20 ianuarie 2010, pronunțate în dosarele nr. 10.633/2/2009 și nr. 8.655/2/2009, Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 322 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Vasile Limbău și Teodora Limbău și de Rodica Agnes Ignat.

Prin Încheierea din 14 decembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 895/36/2009, Curtea de Apel Constanța - Secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 322 pct. 6 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Rivtrans" - S.R.L. Tulcea.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile art. 321 alin. 1 din Codul de procedură civilă contravin dispozițiilor art. 21 din Constituție, deoarece limitează posibilitatea atacării unei hotărâri date de instanța de recurs la situația în care se evocă fondul. Pe de altă parte, se susține că prevederile art. 322 pct. 6 din Codul de procedură civilă contravin dispozițiilor art. 16, art. 20, art. 21 și art. 53 din Legea fundamentală, precum și art. 6 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât nu recunosc și persoanei juridice aflate în lichidare dreptul de a formula cerere de revizuire a unei hotărâri judecătorești.

Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă și Curtea de Apel Constanța - Secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal consideră excepția neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției, așa cum rezultă din încheierile de sesizare ale instanțelor de judecată, îl reprezintă prevederile art. 322 alin. 1 și art. 322 pct. 6 din Codul de procedură civilă, texte de lege care au următoarea redactare:

- Art. 322 alin. 1 pct. 6: "Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:

[....]

6. dacă statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruții, incapabilii sau cei puși sub curatelă nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să-i apere."

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiție și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Este invocată și încălcarea art. 6 și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția, Curtea reține următoarele:

Asupra constituționalității art. 322 alin. 1 din Codul de procedură civilă, în raport cu dispozițiile constituționale privind liberul acces la justiție, Curtea s-a pronunțat prin

Decizia nr. 1.532 din 17 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 10 februarie 2010, statuând că acest text de lege reprezintă o normă de procedură pe care legiuitorul este abilitat să o instituie în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituție, cu condiția ca aceasta să nu contravină principiilor consacrate de Legea fundamentală.

Curtea a mai reținut că atât accesul la justiție, cât și folosirea căilor de atac se exercită în formele și condițiile procedurale instituite prin lege.

Cu privire la art. 322 pct. 6 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că acesta apără, prin posibilitatea declanșării revizuirii, două categorii de interese, circumscrise unor categorii de subiecte de drept limitativ prevăzute de lege.

Astfel, acest text de lege se referă la persoanele dispărute, incapabile sau puse sub curatelă; acestea constituie o categorie față de care legiuitorul a manifestat o grijă specială, având în vedere situația defavorizată în care se găsesc aceste persoane, luând măsuri de protecție sporită a intereselor acestora.

De asemenea, dispozițiile de lege criticate se referă la stat și la alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică. Față de acestea, justificarea posibilității de a promova calea de atac a revizuirii, atunci când nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie, provine din necesitatea ocrotirii cu precădere a interesului public pe care îl realizează subiectele de drept enumerate, care ar fi grav afectat dacă nu ar avea deschisă calea de atac a revizuirii.

De aceea, nu se poate reține existența vreunei discriminări între aceste persoane de drept public și persoanele private, fie ele fizice sau juridice, deoarece cele două categorii se găsesc în situații juridice obiectiv diferite, unele fiind purtătoare ale prerogativelor de putere publică, iar celelalte urmărind numai realizarea unui interes privat.

Așadar, tratamentul juridic diferit al celor două categorii de persoane - publice și private - este justificat de existența unui criteriu obiectiv și rațional de diferențiere, care este existența unei cauze de interes public. Această soluție este în concordanță și cu jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, conform căreia orice diferență de tratament, făcută între persoane aflate în situații analoage, trebuie să își găsească o justificare obiectivă și rezonabilă (a se vedea Cauza Marckx contra Belgiei, 1979). În acest sens, s-a pronunțat Curtea prin

Decizia nr. 476 din 8 iunie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 599 din 11 iulie 2006.

Considerentele reținute de Curte în deciziile menționate sunt valabile și în cauza de față, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței acesteia.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 322 alin. 1 și ale art. 322 pct. 6 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Vasile Limbău și Teodora Limbău în Dosarul nr. 10.633/2/2009 al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de Rodica Agnes Ignat în Dosarul nr. 8.655/2/2009 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă și de Societatea Comercială "Rivtrans" - S.R.L. Tulcea în Dosarul nr. 895/36/2009 al Curții de Apel Constanța - Secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 aprilie 2010.