Decizia nr. 636/2010
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (1) lit. b) și alin. (1^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție și art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Are ca temei 1
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
Tudorel Toader - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Marinela Mincă - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent-șef
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (1) lit. b) și alin. (1^2) din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002
privind Direcția Națională Anticorupție și
art. 13^2 din Legea nr. 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție ridicată de Gabriel Narcis Chira în Dosarul nr. 5.490/1/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent-șef, referând asupra cauzei, arată că autorul excepției a depus la dosar note scrise în completarea motivării criticii de neconstituționalitate.
Cauza este în stare de judecată.
Președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind inadmisibilă.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Decizia nr. 2.497 din 29 iunie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 5.490/1/2009, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (1) lit. b) și alin. (1^2) din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002
privind Direcția Națională Anticorupție și
art. 13^2 din Legea nr. 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.
Excepția a fost ridicată de inculpatul Gabriel Narcis Chira cu ocazia soluționării recursului formulat împotriva Încheierii din 19 iunie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 544/39/2008 de Curtea de Apel Suceava - Secția penală și pentru cauze cu minori.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) și art. 124 alin. (2). În acest sens, arată că, "pornind de la obiectul de activitate și atribuțiile Direcției Naționale Anticorupție stabilite prin lege, analiza prevederilor
și
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002
conduce la concluzia că urmărirea penală într-o cauză dată este de competența Direcției Naționale Anticorupție în condițiile în care infracțiunea pentru care s-a început urmărirea penală și ulterior s-a dispus trimiterea în judecată este o infracțiune de corupție propriu-zisă. Configurarea unei alte situații juridice este fără suport legal și poate fi împiedicată doar de Curtea Constituțională". În continuare, arată că din actele dosarului se poate constata că "împotriva inculpaților nu s-a efectuat urmărirea penală și nu au fost trimiși în judecată pentru o infracțiune de corupție" și, prin urmare, "urmărirea penală efectuată de procurorii DNA Suceava și trimiterea în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de
art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 , raportat la art. 248 din Codul penal [...], s-a făcut cu înfrângerea prevederilor constituționale menționate".
Instanța de judecată apreciază că dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise ale autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 13 alin. (1) lit. b) și alin. (1^2) din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002
privind Direcția Națională Anticorupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 503/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 18 iulie 2002, cu modificările și completările ulterioare, precum și dispozițiile
art. 13^2 din Legea nr. 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții care au următorul cuprins:
- Art. 13 alin. (1) lit. b) și alin. (1^2) din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 : "Art. 13. - (1) Sunt de competența Direcției Naționale Anticorupție infracțiunile prevăzute în
pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu modificările și completările ulterioare, săvârșite în una dintre următoarele condiții: [...]
b) dacă, indiferent de valoarea pagubei materiale ori de gravitatea perturbării aduse unei autorități publice, instituții publice sau oricărei alte persoane juridice ori de valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracțiunii de corupție, sunt comise de către: deputați; senatori; membri ai Guvernului, secretari de stat ori subsecretari de stat și asimilații acestora; consilieri ai miniștrilor; judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție și ai Curții Constituționale; ceilalți judecători și procurori; membrii Consiliului Superior al Magistraturii; președintele Consiliului Legislativ și locțiitorul acestuia; Avocatul Poporului și adjuncții săi; consilierii prezidențiali și consilierii de stat din cadrul Administrației Prezidențiale; consilierii de stat ai primuluiministru; membrii și controlorii financiari ai Curții de Conturi și ai camerelor județene de conturi; guvernatorul, prim-viceguvernatorul și viceguvernatorul Băncii Naționale a României; președintele și vicepreședintele Consiliului Concurenței; ofițeri, amirali, generali și mareșali; ofițeri de poliție; președinții și vicepreședinții consiliilor județene; primarul general și viceprimarii municipiului București; primarii și viceprimarii sectoarelor municipiului București; primarii și viceprimarii municipiilor; consilierii județeni; prefecții și subprefecții; conducătorii autorităților și instituțiilor publice centrale și locale și persoanele cu funcții de control din cadrul acestora, cu excepția conducătorilor autorităților și instituțiilor publice de la nivelul orașelor și comunelor și a persoanelor cu funcții de control din cadrul acestora; avocații; comisarii Gărzii Financiare; personalul vamal; persoanele care dețin funcții de conducere, de la director inclusiv, în cadrul regiilor autonome de interes național, al companiilor și societăților naționale, al băncilor și societăților comerciale la care statul este acționar majoritar, al instituțiilor publice care au atribuții în procesul de privatizare și al unităților centrale financiar-bancare; persoanele prevăzute la
art. 8^1 din Legea nr. 78/2000 , cu modificările și completările ulterioare; lichidatorii judiciari; executorii Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului.
(1^2) Direcția Națională Anticorupție este competentă să efectueze urmărirea penală, dacă s-a cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a 1.000.000 euro, în cazul infracțiunilor prevăzute la art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5, art. 246, 247, 248 și 248^1 din Codul penal, al infracțiunilor prevăzute la
art. 175, 177 și 178-181 din Legea nr. 141/1997
privind Codul vamal al României, cu modificările și completările ulterioare, și în
pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.";
-
Articolul 13
^2 din Legea nr. 78/2000 : "Art. 13^2. - Infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și infracțiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani."
Autorul excepției consideră că acestea aduc atingere prevederilor art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetățenilor în fața legii, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil și ale art. 124 alin. (2) referitoare la unicitatea, imparțialitatea și egalitatea pentru toți a justiției din Legea fundamentală.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că asupra constituționalității dispozițiilor de lege criticate, raportate la aceleași prevederi constituționale și cu motivare identică, s-a mai pronunțat, de exemplu, prin
Decizia nr. 876 din 30 noiembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 17 ianuarie 2007, și prin
Decizia nr. 618 din 26 iunie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 596 din 29 august 2007, respingând criticile de neconstituționalitate.
Cu acele prilejuri, Curtea a reținut că se solicita cenzurarea unei eventuale interpretări a dispozițiilor ce reglementează activitatea și competența Direcției Naționale Anticorupție, interpretare ce ar determina deturnarea scopului înființării și atribuțiilor specifice acestei direcții, extinderea nelegală a obiectului de activitate și a atribuțiilor sale, substituiri nelegale între organele judiciare, discriminarea cetățenilor chemați în justiție.
Curtea reține că și în prezenta cauză criticile autorului nu vizează neconstituționalitatea dispozițiilor legale ce fac obiectul excepției, ci modul de interpretare și aplicare a legii în cauza dedusă judecății Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.
Astfel, în temeiul
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea, apreciind că asemenea critici vizând interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale nu intră în competența sa de soluționare, urmează să respingă excepția de neconstituționalitate ca inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (1) lit. b) și alin. (1^2) din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002
privind Direcția Națională Anticorupție și
art. 13^2 din Legea nr. 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție ridicată de Gabriel Narcis Chira în Dosarul nr. 5.490/1/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 mai 2010.
PREȘEDINTE, prof. univ. dr. TUDOREL TOADER Magistrat-asistent-șef, Doina Suliman _________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.