Decizia nr. 572/2010

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 418 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006

privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, excepție ridicată de Ion Nicolau și Elena Nicolau în Dosarul nr. 8.336/200/2008 al Tribunalului Buzău - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă cele reținute de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 662/2005 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 5 iunie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 8.336/200/2008, Tribunalul Buzău - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 418 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006

privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului. Excepția a fost ridicată de Ion Nicolau și Elena Nicolau, având ca obiect contestația la executare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că prin instituirea unui corp de executori aparținând băncilor se încalcă principiul protecției egale a dreptului de proprietate. Astfel, consideră că sunt favorizate băncile, care, având posibilitatea de a-și executa titlurile executorii prin propriii angajați, obțin avantaje de natură financiară și fiscală în protejarea creanțelor lor. Pe de altă parte, Ministerul Justiției, prin aprobarea statutului corpului de executori bancari, legitimează activitatea acestuia și conferă actelor întocmite de executori forța autorității publice, ceea ce contravine prevederilor constituționale referitoare la delegarea legislativă. Executorii bancari nu fac parte din corpul executorilor judecătorești și nu se pot substitui acestora prin efectuarea transmiterii dreptului de proprietate asupra unui imobil. De asemenea, consideră că este atins și principiul egalității în drepturi consacrat de art. 16 din Constituție, întrucât, prin punerea în executare a titlurilor aparținând băncilor, se ajunge la situația ca o bancă să fie organizatoare a corpului de executori și parte în cadrul executării silite. De asemenea, independența executorului bancar nu există, iar imparțialitatea sa este pusă la îndoială de însăși structura de organizare din care face parte. În sfârșit, arată că este încălcat și art. 72 alin. (3) din Constituție, având în vedere că se statuează în domeniul legilor organice printr-un ordin al ministrului justiției. Astfel, arată că ordinul ministrului justiției în baza căruia executorii bancari își desfășoară activitatea în acest moment este

Ordinul nr. 2.628 din 8 noiembrie 1999 , emis în baza

art. 88 din Legea nr. 58/1998 , lege care a fost însă abrogată prin

art. 144 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , or, niciun organism nu își poate desfășura activitatea în mod legitim în temeiul unei legi abrogate, care nu mai poate produce efecte juridice.

Tribunalul Buzău - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că executarea unor titluri executorii nu reprezintă un act de înfăptuire a justiției în sensul art. 126 din Constituție, nici executorii bancari și nici cei judecătorești nu fac parte din puterea judecătorească, executarea silită prin executori bancari se aplică, fără discriminare, tuturor debitorilor împotriva cărora sunt constituite titluri executorii aparținând băncilor, iar actele executorilor bancari sunt supuse, ca și actele executorilor judecătorești, acelorași căi de atac prevăzute de lege. Referitor la încălcarea art. 73 alin. (3) din Constituție, arată că faptul că organizarea activității executorilor judecătorești este reglementată prin lege organică nu implică obligativitatea organizării prin lege organică și a activităților executorilor bancari.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului, invocând cele reținute de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 228/2009 , consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 418 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006

privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 27 decembrie 2006, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 227/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 480 din 18 iulie 2007.

Textele de lege criticate au următoarea redactare:

- Art. 418 alin. (2) și (3): "(2) Separat sau, după caz, în cadrul asociațiilor profesionale, instituțiile de credit pot să-și organizeze un corp propriu de executori, a cărui activitate este strict legată de punerea în executare a titlurilor executorii aparținând instituției de credit și altor entități care aparțin grupului acesteia și care desfășoară activități financiare.

(3) Statutul acestui corp de executori se aprobă prin ordin al ministrului justiției, iar activitatea acestuia se desfășoară în conformitate cu dispozițiile în materie din dreptul comun."

Autorii excepției consideră că aceste prevederi de lege sunt contrare următoarelor texte din Constituție: art. 1 alin. (4) care consacră principiul separației puterilor în stat, art. 44 alin. (2) referitor la ocrotirea și garantarea proprietății private și art. 72 alin. (3) privind imunitatea parlamentară. În realitate, Curtea, raportându-se la motivarea excepției, observă că autorii acesteia au în vedere dispozițiile art. 73 alin. (3) din Constituție privind domeniul de reglementare al legii organice.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că asupra problemei egalității protecției dreptului de proprietate în contextul pus în discuție în prezenta speță s-a mai pronunțat și prin

Decizia nr. 228 din 19 februarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 23 martie 2009. Cu acel prilej, a reținut că reglementarea diferită de care se bucură instituțiile de credit este justificată "tocmai pentru ca prin activitatea desfășurată să contribuie, în mod adecvat, la realizarea scopului în care au fost create acele persoane juridice".

În acest context, trebuie reținut că activitatea executorilor bancari nu face decât să faciliteze recuperarea creanțelor instituțiilor de credit, activitate esențială pentru a asigura buna funcționare a acestora, în condițiile în care acordarea creditelor nu se poate face decât în condițiile existenței resurselor financiare necesare.

În continuare, Curtea constată că în jurisprudența sa s-a mai pronunțat și cu privire la celelalte critici de neconstituționalitate. Astfel, referitor la critica de neconstituționalitate vizând lipsa de obiectivitate sau independență a executorilor bancari, prin

Decizia nr. 662 din 8 decembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 2 februarie 2006, a reținut că este neîntemeiată, având în vedere că prin statut se impune executorilor bancari, ca și executorilor judecătorești, obligația de a-și executa atribuțiile cu respectarea Codului de procedură civilă și a celorlalte reglementări în materie. În același timp, Curtea a arătat că actele de executare îndeplinite de executorii bancari sunt supuse, ca și actele executorilor judecătorești, acelorași căi de atac prevăzute de lege, debitorii fiind apărați astfel împotriva eventualelor abuzuri care ar decurge din poziția executorilor bancari subordonați unității creditoare.

Totodată, în legătură cu susținerea potrivit căreia se încalcă principiul separației puterilor prin aprobarea de către un reprezentant al executivului a statutului corpului executorilor bancari, așa cum se invocă în cauza de față, Curtea, prin aceeași decizie, a reținut că executarea titlurilor executorii nu reprezintă un act de înfăptuire a justiției, în sensul prevăzut de art. 126 alin. (1) din Constituție. Nici executorii bancari și nici executorii judecătorești nu fac parte din puterea judecătorească, astfel că nu există nicio contrarietate între dispozițiile legale criticate și cele ale art. 1 alin. (4) din Constituție, care consacră principiul separației și echilibrului puterilor.

În sfârșit, în ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la prevederile art. 73 alin. (3) din Constituție, prin care autorii excepției susțin că pentru o funcționare legală a corpului executorilor bancari trebuia emis un nou ordin și un nou statut, în concordanță cu dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , Curtea constată că problema pusă în discuție este una de legiferare, iar nu de constituționalitate. Oricum, textele de lege care formează obiectul excepției de neconstituționalitate fac parte dintr-o ordonanță de urgență, act normativ prin care se poate reglementa în domeniul legilor organice.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 418 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006

privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, excepție ridicată de Ion Nicolau și Elena Nicolau în Dosarul nr. 8.336/200/2008 al Tribunalului Buzău - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 4 mai 2010.

În temeiul dispozițiilor art. 261 alin. 2 din Codul de procedură civilă și ale

art. 1 din Hotărârea Plenului Curții Constituționale nr. 8 din 8 iunie 2010 , semnează

PREȘEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea