Decizia nr. 745/2010

Ion Predescu - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. 1, 2 și 5 din Codul penal, excepție ridicată de Constantin Răcean în Dosarul nr. 2.997/85/2006 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 3 decembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 2.997/85/2006, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 215 alin. 1, 2 și 5 din Codul penal, excepție ridicată de Constantin Răcean în dosarul de mai sus.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16, 21, 24, 45, art. 135 alin. (2), art. 11 alin. (2), art. 20 raportat la art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 4 din Protocolul nr. 7 adițional la Convenție, art. 11 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, precum și art. 1 și 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, deoarece în actuala reglementare părțile nu au posibilitatea să se împace, să-și retragă plângerea sau să apeleze la alte modalități de stingere amiabilă a procesului.

De asemenea, este nesocotită și libertatea comerțului prin aceea că se instituie o sancțiune penală, cu toate că neîndeplinirea unei obligații contractuale nu poate fi sancționată decât pe plan civil.

Prevederile art. 215 alin. 5 din Codul penal mai afectează și dispozițiile constituționale ale art. 53 prin aceea că se înfrânge principiul proporționalității, deoarece pedeapsa cu închisoare de la 10 la 20 de ani este prea mare pentru o pagubă materială de peste 200.000 lei.

În sfârșit, autorul mai arată că se încalcă egalitatea în drepturi și dreptul la un proces echitabil, întrucât textul stabilește încadrarea juridică a faptei și răspunderea penală în funcție de întinderea prejudiciului cauzat persoanei vătămate prin infracțiune, în condițiile în care repararea acestui prejudiciu se înfăptuiește pe baza regulilor de drept civil și constituie obiectul acțiunii civile care este alăturată acțiunii penale în cadrul procesului penal, neputând influența răspunderea penală a autorului prejudiciului.

Curtea de Apel Alba Iulia - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 215 alin. 1, 2 și 5 din Codul penal - Înșelăciunea, care au următorul conținut:

"Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.

Înșelăciunea săvârșită prin folosire de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.

[...] Înșelăciunea care a avut consecințe deosebit de grave se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, prin

Decizia nr. 173 din 4 noiembrie 1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 624 din 21 decembrie 1999, a rezolvat cu valoare de principiu aspecte similare. Cu acel prilej, Curtea a reținut că art. 215 din Codul penal incriminează înșelăciunea ca o gravă faptă antisocială contra patrimoniului, constând în înșelarea încrederii participanților la raporturile juridice patrimoniale, fapt absolut intolerabil în cadrul acestora. De altfel, în toate sistemele de drept înșelăciunea ori escrocheria este o faptă incriminată și sever sancționată.

Cu privire la încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 45 referitoare la Libertatea economică și ale art. 135 alin. (2) lit. a) referitoare la asigurarea de către statul român a libertății comerțului, Curtea reține că, așa cum rezultă din chiar conținutul textului criticat, elementul material al infracțiunii de înșelăciune are drept premisă o acțiune și, respectiv, o omisiune care induce cocontractantul într-o eroare determinantă la încheierea ori executarea actului. Dacă eroarea nu ar fi existat, contractul nu s-ar fi încheiat sau executat în condițiile respective. Prin urmare, nu poate fi confundată infracțiunea de înșelăciune cu neexecutarea unei obligații contractuale. De aceea, invocarea dispozițiilor constituționale menționate, precum și a celor ale art. 11 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, privitoare la interzicerea sancționării penale a neexecutării unei obligații contractuale, este total nepertinentă.

Curtea mai constată că dispozițiile art. 215 alin. 5 din Codul penal au mai fost examinate din perspectiva unor critici similare. În acest sens sunt, de exemplu,

Decizia nr. 1.128 din 10 septembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 9 octombrie 2009,

Decizia nr. 1.051 din 9 octombrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 14 noiembrie 2008,

Decizia nr. 709 din 19 octombrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 7 noiembrie 2006.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția și considerentele deciziilor se mențin, fiind valabile și în ceea ce privește dispozițiile art. 215 alin. 1 și 2 din Codul penal. De altfel, și cu privire la constituționalitatea acestui din urmă text legal Curtea s-a mai pronunțat, de exemplu, prin raportare la aceleași texte din Constituție și din documentele internaționale invocate și în prezenta cauză. În acest sens sunt, de exemplu,

Decizia nr. 403 din 16 mai 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 19 iunie 2006, sau

Decizia nr. 679 din 11 septembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 698 din 16 octombrie 2007.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. 1, 2 și 5 din Codul penal, excepție ridicată de Constantin Răcean în Dosarul nr. 2.997/85/2006 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 1 iunie 2010.