Decizia nr. 727/2010

Ion Predescu - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Cristina Toma - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 31 din anexa nr. 1 la

Legea locuinței nr. 114/1996

și a art. 282^1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Tudora Strîmbeanu în Dosarul nr. 8.688/301/2007 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Autorul excepției solicită admiterea acesteia astfel cum a fost formulată în fața instanței de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. Arată că, referitor la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 31 din anexa nr. 1 la

Legea locuinței nr. 114/1996 , autorul relevă aspecte ce țin de aplicarea și interpretarea legii de către instanța de judecată, iar în privința prevederilor art. 282^1 din Codul de procedură civilă, invocă jurisprudența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 29 mai 2009, pronunțată în Dosarul nr. 8.688/301/2007, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 31 din anexa nr. 1 la

Legea locuinței nr. 114/1996

și a art. 282^1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Tudora Strîmbeanu într-o cauză civilă având ca obiect pretenții.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține că dispozițiile art. 31 alin. (1) și (2) din anexa nr. 2 la

Legea nr. 114/1996

instituie prezumția relativă de culpă a debitorilor obligației de întreținere și prevăd, prin scutirea de la plata taxei judiciare a asociațiilor de proprietari, o procedură de judecată inechitabilă pentru debitorii pârâți ai pricinilor ce au ca obiect plata cheltuielilor de întreținere.

Arată că prevederile art. 282^1 interzic părților, în temeiul unor criterii arbitrare, dreptul de acces la calea de atac a apelului, fără o justificare obiectivă și rezonabilă.

Consideră că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor

Legii nr. 24/2000 , întrucât debitorii obligațiilor de întreținere sunt lăsați "la liberul arbitru" al asociațiilor de proprietari, în ceea ce privește calculul cuantumului cheltuielilor de întreținere.

Tribunalul București - Secția a IV-a civilă consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 din anexa nr. 2 este inadmisibilă, întrucât acestea au fost abrogate prin

Legea nr. 230/2007 .

Apreciază că dispozițiile art. 282^1 din Codul de procedură civilă sunt constituționale, deoarece, prin eliminarea unei căi de atac, nu se încalcă dispozițiile invocate din Legea fundamentală, atâta timp cât persoanele interesate au posibilitatea de a apela la o instanță superioară în vederea analizării legalității sentințelor pronunțate.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 din anexa nr. 1 la

Legea locuinței nr. 114/1996 . Din cuprinsul motivării excepției, Curtea constată că instanța a reținut în mod eronat obiectul excepției, întrucât autorul critică, în realitate, dispozițiile art. 31 alin. (2) și (3) din anexa nr. 2 la

Legea nr. 114/1996 , care au următorul cuprins: "(2) Asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cheltuielilor comune, inclusiv a celor neprevăzute, timp de mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.

(3) Acțiunea este scutită de taxă de timbru."

Curtea constată că dispozițiile art. 31 din anexa nr. 2 la

Legea nr. 114/1996

au fost abrogate expres prin

art. 61 din cap. IX al Legii nr. 230/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 23 iulie 2007, dar soluția legislativă prevăzută în cuprinsul art. 31 alin. (2) și (3) din anexa nr. 2 la

Legea nr. 114/1996

a fost preluată de

art. 50 alin. (1) și (2) din Legea nr. 230/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, astfel încât obiect al excepției îl constituie aceste dispoziții, având următorul conținut: "(1) Asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.

(2) Acțiunea asociației de proprietari este scutită de taxă de timbru."

De asemenea, Curtea Constituțională a fost sesizată cu prevederile art. 282^1 din Codul de procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin

Legea nr. 219/2005

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, având următorul cuprins: "Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilă, cât și în materie comercială, acțiunile posesorii, precum și cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii și în alte cazuri prevăzute de lege".

Autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 24 alin. (1) referitor la garantarea dreptului la apărare, art. 125 privind statutul judecătorilor și art. 126 referitor la instanțele judecătorești. De asemenea, autorul excepției consideră că textele de lege criticate încălcă prevederile art. 5 paragraful 3 privind dreptul la libertate și la siguranță, art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil și art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dispozițiile art. 11 și art. 14 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, prevederile art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului referitor la dreptul la un proces echitabil, precum și dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 4 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind interzicerea privării de libertate pentru datorii.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile

art. 50 alin. (2) din Legea nr. 230/2007

au mai fost supuse controlului Curții Constituționale. Astfel, prin

Decizia nr. 756 din 12 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 516 din 28 iulie 2009, Curtea a reținut că, "în ceea ce privește susținerea autorului excepției privind încălcarea principiului egalității, întrucât asociația de proprietari este scutită de taxa de timbru, în timp ce proprietarul nu beneficiază de această scutire, aceasta este nefondată. În jurisprudența Curții Constituționale s-a stabilit că instituirea unor excepții de la regula generală a plății taxelor judiciare de timbru (scutiri de plată taxei) nu constituie o discriminare sau o atingere adusă acestui principiu constituțional. Potrivit art. 138 alin. (1) din Constituție [devenit art. 139 alin. (1) după republicarea acesteia], «Impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege», fiind, așadar, la latitudinea legiuitorului să stabilească scutiri de taxe sau impozite, având în vedere situații diferite, fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului egalității în drepturi. Plata unor taxe sau impozite nu reprezintă un drept, ci o obligație constituțională a cetățenilor, prevăzută de art. 53 alin. (1) din Legea fundamentală [devenit art. 56 alin. (1) după republicare], în conformitate cu care «Cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și taxe, la cheltuielile publice»". De asemenea, prin

Decizia nr. 191 din 31 martie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 21 iunie 2005, Curtea a statuat că se impune un tratament juridic diferit pentru situații de fapt diferite, având o justificare obiectivă și rațională, și anume necesitatea recuperării de către asociațiile de proprietari a cotelor de întreținere cu mai multă ușurință, ținând cont atât de multitudinea datornicilor, de debitele mari pe care aceștia le au, cât și de consecințele grave ale neachitării acestora.

Referitor la critica potrivit căreia dispozițiile

art. 50 alin. (1) din Legea nr. 230/2007

instituie o prezumție relativă de culpă a debitorilor obligației de întreținere, Curtea apreciază că textul criticat prevede dreptul asociației de proprietari de a acționa în justiție pe orice proprietar ce se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației, fără a încălca în vreun fel dreptul proprietarului la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa.

În ceea ce privește dispozițiile art. 282^1 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că instanța de contencios constituțional s-a pronunțat în numeroase rânduri cu privire la neconstituționalitatea acestora. Astfel, de exemplu, prin

Decizia nr. 756 din 12 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 516 din 28 iulie 2009, Curtea a considerat că instituirea unor reguli speciale privind exercitarea căilor de atac nu contravine, așa cum susține autorul excepției de neconstituționalitate, prevederilor constituționale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiție, atât timp cât, potrivit celor prevăzute de art. 282^1 din Codul de procedură civilă, părților interesate le este asigurată posibilitatea exercitării unei căi de atac împotriva hotărârii judecătorești considerate defavorabilă.

De altfel, astfel cum au reținut Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție în

Decizia nr. 32 din 9 iunie 2008 , prevederile art. 282^1 din Codul de procedură civilă exprimă voința legiuitorului de a suprima posibilitatea exercitării apelului împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în primă instanță în litigiile patrimoniale considerate de o importanță valorică mai redusă, în scopul asigurării celerității de soluționare a acestora.

Curtea arată că, pentru considerentele expuse mai sus, dispozițiile

art. 50 alin. (1) și (2) din Legea nr. 230/2007

și art. 282^1 din Codul de procedură civilă nu contravin prevederilor art. 16, 21, art. 24 alin. (1) și art. 126 din Constituție și nici dispozițiilor art. 6 paragraful 1 și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 14 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului referitor la dreptul la un proces echitabil, prin raportare la prevederile art. 11 și 20 din Constituție.

Curtea constată că neconstituționalitatea textelor de lege criticate nu este motivată nici prin raportare la dispozițiile art. 125 din Constituție și nici prin raportare la cele ale art. 5 paragraful 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale 11 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și ale art. 1 din Protocolul nr. 4 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. De altfel, acestea nu sunt incidente în cauză, astfel încât nu se poate reține critica formulată față de pretinsa încălcare a acestora.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 50 alin. (1) și (2) din Legea nr. 230/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari și a art. 282^1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Tudora Strîmbeanu în Dosarul nr. 8.688/301/2007 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 1 iunie 2010.