Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 1016/2010

referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 13 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului

prezumat în vigoare

Data actului
8 iulie 2010
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 543 din 3 august 2010
Citează
6 acte
Structură
0 articole · 9.563 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • OUG nr. 51/1998 15 decembrie 1998 (prevederi anume) privind valorificarea unor active bancare

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simona Ricu - procuror

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 13 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998

privind valorificarea unor active ale statului, excepție ridicată de Nicolae Crăciun și Cristina Crăciun în Dosarul nr. 7.061/2/2009 al Curții de Apel București - Secția a VI-a comercială.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 1 octombrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 7.061/2/2009, Curtea de Apel București - Secția a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 13 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998

privind valorificarea unor active ale statului, excepție ridicată de Nicolae Crăciun și Cristina Crăciun într-o cauză având ca obiect o contestație la executare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prin reglementarea criticată se instituie un termen mai îndelungat, respectiv 7 ani, în care intervine prescripția dreptului de a cere executarea silită a creanțelor bancare preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare - AVAB. Astfel, arată că, din cauza impreciziei legiuitorului și a formulării defectuoase a textului legal, acesta poate fi interpretat în sensul că termenul special de prescripție a executării silite se aplică nu numai situațiilor juridice nou-create, ci și situațiilor în curs de desfășurare, ceea ce conferă normei criticate un caracter retroactiv. De asemenea, apreciază că prin excluderea din domeniul reglementat a situațiilor în curs de desfășurare și prin însăși instituirea unui termen special în beneficiul unei autorități publice și în detrimentul persoanelor juridice sau fizice private se încalcă principiul constituțional al egalității în fața legii.

În final, apreciază că sunt încălcate și dispozițiile constituționale și convenționale referitoare la dreptul de proprietate, întrucât subiecții unui raport juridic născut la un moment dat pot fi considerați proprietari ai unei "speranțe legitime", iar raportul în cauză trebuie să fie guvernat pe tot parcursul derulării sale de aceleași norme legale, care erau în vigoare la momentul nașterii acelui raport. Mai exact, arată că, atât timp cât autorii excepției aveau reprezentarea, la momentul nașterii raportului juridic, că termenul de prescripție pentru a obține executarea silită a creanței era de 3 ani, atunci nu se poate interveni pe parcurs pentru a se modifica această situație de drept, fără a se aduce astfel o gravă atingere intereselor lor legitime.

Curtea de Apel București - Secția a VI-a comercială și-a exprimat opinia în sensul că reglementarea criticată este în concordanță cu normele constituționale și dispozițiile convenționale invocate, apreciind că stabilirea unui termen de prescripție cu privire la dreptul de a cere executarea silită, diferit de cel general, se justifică prin natura specială a creanțelor preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, fiind la latitudinea legiuitorului să aprecieze această situație.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 13 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998

privind valorificarea unor active ale statului, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 409/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 19 iulie 2001, și republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 24 decembrie 2002.

Textul de lege criticat are următorul conținut: "(5) Termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a creanțelor preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, constatate prin acte care constituie titlu executoriu sau care, după caz, au fost învestite cu formulă executorie, este de 7 ani. Acest termen nu se aplică creanțelor pentru care dreptul de a cere executarea silită a fost prescris."

Autorii excepției susțin că textul de lege criticat contravine dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (2) referitoare la neretroactivitatea legii civile, ale art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern și art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, precum și celor ale art. 44 și 136 privind dreptul de proprietate.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra constituționalității textului de lege criticat, prin raportare la aceleași norme constituționale ca cele invocate în prezenta cauză și având motivări similare, prilej cu care a statuat că prevederile

art. 13 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998

nu contravin Legii fundamentale.

Astfel, prin

Decizia nr. 81 din 8 februarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 24 martie 2005, și prin

Decizia nr. 847 din 9 octombrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 15 noiembrie 2007, Curtea a constatat că nu există incompatibilitate între textul de lege criticat și dispozițiile constituționale invocate în susținerea excepției. Stabilirea unui termen de prescripție cu privire la dreptul de a cere executarea silită, diferit de cel general, se justifică în cauză prin natura specială a creanțelor preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, fiind la latitudinea legiuitorului să aprecieze această situație.

Ca atare, stabilirea unor termene de prescripție diferite, în raport cu natura unor creanțe, nu încalcă nicio dispoziție a Legii fundamentale, această posibilitate fiind la latitudinea legiuitorului.

În ceea ce privește critica autorilor excepției referitoare la pretinsa încălcare a principiului constituțional al neretroactivității legii civile, Curtea a reținut că textul de lege criticat nu cuprinde dispoziții care să înfrângă acest principiu. Dimpotrivă, teza a doua a

art. 13 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998

prevede că "Acest termen nu se aplică creanțelor pentru care dreptul de a cere executarea silită a fost prescris".

Totodată, prin

Decizia nr. 447 din 30 mai 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 27 iunie 2006, Curtea a reținut că instituirea unui termen de prescripție special, cu privire la dreptul de a cere executarea silită în favoarea Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului nu încalcă dreptul de proprietate privată, ci, dimpotrivă, textul legal criticat ocrotește realizarea veniturilor obținute din valorificarea unor active ale statului și, prin urmare, nu se are în vedere ocrotirea în mod diferențiat a proprietății private în raport cu calitatea titularilor. Astfel, fiind vorba de creanțe preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, acestea au o strânsă legătură cu datoria publică internă și, pe cale de consecință, cu bugetul de stat și cu asigurarea surselor veniturilor publice.

Deoarece în cauza de față nu sunt relevate aspecte noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței în materie a Curții, atât soluția pronunțată prin deciziile menționate, cât și considerentele care le-au fundamentat își păstrează valabilitatea și în acest dosar.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 13 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998

privind valorificarea unor active ale statului, excepție ridicată de Nicolae Crăciun și Cristina Crăciun în Dosarul nr. 7.061/2/2009 al Curții de Apel București - Secția a VI-a comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 iulie 2010.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.