Decizia nr. 961/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 13 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007

privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Casito Transimpex" - S.R.L. din comuna Peștișu Mic, sat Valea Nandrului, în Dosarul nr. 5.353/243/2009 al Judecătoriei Hunedoara.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 29 iunie 2010 și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 6 iulie 2010.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 2 februarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 5.353/243/2009, Judecătoria Hunedoara a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 13 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007

privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială Casito Transimpex - S.R.L. din comuna Peștișu Mic, sat Valea Nandrului.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul consideră că dispozițiile legale criticate îngrădesc dreptul la un proces echitabil și la o judecată imparțială, întrucât cererea de anulare a ordonanței de plată se soluționează întotdeauna de către aceeași instanță care a soluționat cererea de emitere a ordonanței. Mai mult, lipsirea părților de posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva acestei hotărâri, precum și soluționarea cererii numai pe baza actelor depuse și a explicațiilor date de părți, fără a administra și alte probe, împiedică exercitarea dreptului la apărare al persoanelor implicate în procedura instituită prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007 .

Judecătoria Hunedoara apreciază că dispozițiile legale criticate nu contravin principiului liberului acces la justiție și nu afectează dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, deoarece nu împiedică părțile interesate de a apela la instanțele judecătorești, de a se apăra și de a se prevala de toate garanțiile procesuale care concură la realizarea unui proces echitabil.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 13 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007

privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale, publicată în Monitorul oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2007, texte de lege care au următorul conținut: "(1) Împotriva ordonanței de plată debitorul poate formula cerere în anulare, în termen de 10 zile de la data comunicării acesteia.

(2) Cererea în anulare se soluționează de către instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 21 alin. (3), art. 24, 126 și 129.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (1) și art. 13 alin. (2) din ordonanță, atât cererea privind creanța de plată a prețului, cât și cererea în anulare a ordonanței de plată se soluționează de către instanța competentă de drept comun pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță, cu prevederea expresă a competenței instanței de contencios administrativ, în cazul cererii privind creanța de plată a prețului rezultând dintr-un contract de achiziție publică, de concesiune de lucrări publice sau de servicii.

În ceea ce privește critica potrivit căreia dispozițiile criticate sunt neconstituționale, în sensul că ordonanța care va conține somația de plată poate fi atacată numai cu o acțiune în anulare, iar nu și prin recurs, Curtea constată că această critică este neîntemeiată. Astfel, prin

Decizia nr. 270 din 24 iunie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 25 iulie 2003, sau prin

Decizia nr. 582 din 14 aprilie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 426 din 23 iunie 2009, Curtea a statuat că specificul domeniului supus reglementării a impus adoptarea unor soluții diferite față de cele din dreptul comun, una dintre acestea constituindu-o consacrarea cererii în anulare, care reprezintă evident o cale de atac împotriva ordonanței. Împrejurarea că legiuitorul a instituit o cale de atac cu o fizionomie juridică diferită de aceea a căilor de atac de drept comun nu relevă niciun aspect de neconstituționalitate, fiind în deplină concordanță cu prevederile art. 129 din Constituție. Legiuitorul ordinar este deplin îndreptățit ca, în considerarea anumitor particularități, să opteze pentru o cale de atac cu o identitate proprie, alta decât cea de drept comun, o asemenea concluzie rezultând, de altfel, și din redactarea adoptată de legiuitorul constituțional, potrivit căreia stabilirea regimului juridic al căilor de atac este de competența exclusivă a legiuitorului ordinar, care, potrivit atribuțiilor prevăzute de art. 126 alin. (3) din Constituție, stabilește competența și procedura de judecată, evident cu condiția ca nicio normă de procedură să nu contravină vreunei dispoziții constituționale.

Soluția adoptată în deciziile anterioare, precum și considerentele pe care aceasta se întemeiază își mențin valabilitatea și în cauza de față, întrucât nu au apărut elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale în această materie.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 13 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007

privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială Casito Transimpex - S.R.L. din comuna Peștișu Mic, sat Valea Nandrului, în Dosarul nr. 5.353/243/2009 al Judecătoriei Hunedoara.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 iulie 2010.