Decizia nr. 973/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Mar International Trading 94" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 10.702/118/2007 al Curții de Apel Constanța - Secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal și a prevederilor

art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Sorin Petre în Dosarul nr. 2.635/109/2009 al Tribunalului Argeș - Secția civilă. Excepțiile formează obiectul dosarelor Curții Constituționale nr. 531D/2010 și nr. 536D/2010.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 29 iunie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea a dispus conexarea dosarelor amintite și, întrucât a avut nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 6 iulie 2010.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 7 decembrie 2009 și 22 ianuarie 2010, pronunțate în dosarele nr. 10.702/118/2007 și, respectiv, nr. 2.635/109/2009, Curtea de Apel Constanța - Secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal și Tribunalul Argeș - Secția civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

și, respectiv, a prevederilor art. 7 alin. (1) din aceeași lege. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Mar International Trading 94" - S.R.L. din București și, respectiv, Sorin Petre în cauze având ca obiect anularea unor acte administrative.

În motivările excepției de neconstituționalitate, având un conținut asemănător, se susține, în esență, că prin condiționarea introducerii cererii de chemare în judecată de parcurgerea unei etape preliminare se încalcă dreptul de acces liber la justiție. Se arată că prin respingerea acțiunii ca inadmisibilă ca urmare a neîndeplinirii procedurii prealabile se încalcă dreptul la un proces echitabil, întrucât nu se mai poate stabili dacă pretenția dedusă judecății este întemeiată sau nu. Se apreciază că obligația depunerii plângerii prealabile la autoritatea emitentă cu solicitarea adresată acesteia de a revoca actul emis nu poate fi justificată obiectiv și rezonabil, în condițiile în care este greu de crezut că autoritatea emitentă va reveni asupra actului vătămător. Se mai arată că însăși prevederea procedurală cuprinsă în

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 , potrivit căreia persoana vătămată se poate adresa instanței numai după solicitarea adresată autorității emitente în scopul revocării actului, poate încuraja atitudinea autorității emitente de a nu-și revoca propriul act.

Curtea de Apel Constanța - Secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

este neîntemeiată.

Tribunalul Argeș - Secția civilă nu și-a exprimat opinia cu privire la constituționalitatea prevederilor art. 7 alin. (1) din aceeași lege.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

În ceea ce privește obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că, deși Curtea de Apel Constanța - Secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal a sesizat instanța de control constituțional cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor întregului

art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , în realitate, din conținutul criticilor formulate de autorul acestei excepții, rezultă că se are în vedere doar alin. (1) al acestui articol. Așadar, prevederile de lege asupra cărora urmează să se pronunțe Curtea Constituțională sunt cele ale

art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, astfel cum au fost modificate și completate prin

art. I pct. 7-9 din Legea nr. 262/2007

pentru modificarea și completarea

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007, care au următorul conținut:

- Art. 7 alin. (1): "Procedura prealabilă

(1) Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia."

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine dispozițiilor art. 21 din Constituție care consacră dreptul de acces liber la justiție și la un proces echitabil și celor ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care garantează dreptul părților la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că procedura prealabilă reglementată de textul de lege criticat nu este de natură să afecteze dreptul de acces liber la justiție ori dreptul la un proces echitabil. În jurisprudența sa, instanța de contencios constituțional a statuat că "prin instituirea procedurii prealabile, ca de altfel în toate cazurile în care legiuitorul a condiționat valorificarea unui drept de exercitarea sa în cadrul unei anumite proceduri, nu s-a urmărit restrângerea accesului liber la justiție, ci, exclusiv, instaurarea unui climat de ordine, indispensabil, în vederea exercitării dreptului constituțional prevăzut de art. 21 din Legea fundamentală". În acest sens, sunt, de exemplu,

Decizia nr. 1.355 din 11 decembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 893 din 30 decembrie 2008, sau

Decizia nr. 96 din 13 februarie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 9 martie 2007. De asemenea, prin

Decizia nr. 1.039 din 9 octombrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 11 noiembrie 2008, precum și prin

Decizia nr. 687 din 12 iunie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 25 iulie 2008, Curtea a reținut că "instituirea recursului prealabil sau grațios reprezintă o modalitate simplă, rapidă și scutită de taxa de timbru, prin care persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică are posibilitatea de a obține recunoașterea dreptului pretins sau a interesului său legitim direct de la organul emitent". De altfel, prin Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994 privind liberul acces la justiție al persoanelor în apărarea drepturilor, libertăților și intereselor lor legitime, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea Constituțională a statuat cu valoare de principiu că "este de competența exclusivă a legiuitorului de a institui asemenea proceduri destinate, în general, să asigure soluționarea mai rapidă a unor categorii de litigii, descongestionarea instanțelor judecătorești de cauzele ce pot fi rezolvate pe această cale, evitarea cheltuielilor de judecată", iar "legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, ca și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și în modalitățile instituite de lege".

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Mar International Trading 94" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 10.702/118/2007 al Curții de Apel Constanța - Secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal și de Sorin Petre în Dosarul nr. 2.635/109/2009 al Tribunalului Argeș - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 iulie 2010.