Decizia nr. 1046/2010

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 41 alin. (4) și (7) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 , excepție ridicată de Neculai Vânzariuc și Luminița Vânzariuc în Dosarul nr. 512/40/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția comercială.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției, apreciind că textele de lege ce formează obiectul acesteia nu contravin prevederilor din Legea fundamentală invocate în motivarea criticii.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 27 ianuarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 512/40/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 41 alin. (4) și (7) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 . Excepția a fost ridicată de Neculai Vânzariuc și Luminița Vânzariuc într-o cauză având ca obiect pretenții, aflată în stadiul procesual al recursului.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se invocă prevederile art. 44 alin. (3) din Constituție, prin care exproprierea este permisă doar pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire. De asemenea, sunt invocate dispozițiile art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind protecția proprietății. Autorii excepției precizează în acest sens că, din cauza amplasării pe terenul lor a unor stâlpi de electricitate, nu mai pot exercita atributele dreptului de proprietate privată asupra acestuia.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția comercială nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate se circumscriu regimului constituțional al proprietății private.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 41 alin. (4) și (7) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 23 ianuarie 2007, având următorul conținut:

"(4) Terenurile pe care se situează rețelele electrice de distribuție existente la intrarea în vigoare a prezentei legi sunt și rămân în proprietatea publică a statului. (...)

(7) Cheltuielile pentru modificarea instalațiilor de distribuție a energiei electrice, ca urmare a racordării de noi utilizatori sau a schimbării caracteristicilor energetice inițiale ale utilizatorilor existenți, inclusiv pentru eliberarea unor amplasamente, sunt suportate de cel care a generat modificarea, conform reglementărilor în vigoare."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prin mai multe decizii a constatat constituționalitatea dispozițiilor

art. 41 alin. (4) din Legea nr. 13/2007 , statuând, în esență, că legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principială conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niște limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. De aceea, prin prevederile

art. 41 alin. (4) din Legea nr. 13/2007 , acesta nu a făcut decât să dea expresie acestor imperative, în limitele și potrivit competenței sale constituționale. Mai mult, Curtea a arătat că exercitarea drepturilor de uz și servitute asupra proprietăților afectate de capacitățile energetice, cu titlu gratuit pe toată durata existenței acestora, deși are ca efect lipsirea celor interesați de o parte din veniturile imobiliare, nu se traduce într-o expropriere formală și nici într-o expropriere de fapt, ci duce la un control al folosirii bunurilor, ceea ce nu contravine dispozițiilor constituționale referitoare la protecția proprietății private. În acest sens sunt, de exemplu,

Decizia nr. 163 din 27 februarie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 28 martie 2007, sau

Decizia nr. 805 din 19 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 501 din 21 iulie 2009.

De asemenea, Curtea s-a pronunțat asupra constituționalității prevederilor

art. 41 alin. (7) din Legea nr. 13/2007

prin

Decizia nr. 89 din 20 ianuarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 10 aprilie 2009, stabilind cu acel prilej că înființarea instalațiilor și executarea lucrărilor la capacitățile energetice pentru buna funcționare a acestora reprezintă un interes general major și, ca atare, legiuitorul este pe deplin competent să stabilească condițiile exercitării dreptului de proprietate.

Întrucât în cauza de față nu au intervenit elemente noi, care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudențe, soluția pronunțată prin deciziile amintite și argumentele pe care aceasta s-a bazat își mențin valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 41 alin. (4) și (7) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 , excepție ridicată de Neculai Vânzariuc și Luminița Vânzariuc în Dosarul nr. 512/40/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție Secția comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 septembrie 2010.