Decizia nr. 805/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 , excepție ridicată din oficiu de Tribunalul Mehedinți - Secția comercială și de contencios administrativ în Dosarul nr. 2.322/101/2008.

La apelul nominal se prezintă reprezentantul Consiliului Local al Municipiului Drobeta-Turnu Severin, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Consiliului Local al Municipiului Drobeta-Turnu Severin, care apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată și solicită menținerea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 februarie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 2.322/101/2008, Tribunalul Mehedinți - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 , excepție ridicată din oficiu într-o cauză având ca obiect pretenții civile.

În motivarea excepției se susține că textul legal criticat operează o expropriere de fapt, limitând posibilitatea exercitării tuturor prerogativelor dreptului de proprietate. Se mai arată că lipsirea de dreptul de proprietate este contrară

Convenției

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale dacă nu implică și o despăgubire a proprietarului, chiar și în situația în care prin măsura dispusă se urmărește realizarea unui scop de utilitate publică.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că textele legale criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 23 ianuarie 2007, care au următorul cuprins: "Terenurile pe care se situează rețelele electrice de distribuție existente la intrarea în vigoare a prezentei legi sunt și rămân în proprietatea publică a statului."

Textele constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale

art. 44 din Constituție

și ale

art. 1 din Primul Protocol adițional

la

Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, norme care consacră și garantează dreptul de proprietate privată.

Examinând excepția de neconstituționalitate și dispozițiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituționale invocate, Curtea constată următoarele:

Prin numeroase decizii s-a mai pronunțat cu privire la constituționalitatea soluției legislative cuprinse în

art. 41 alin. (4) din Legea nr. 13/2007

în raport cu o critică similară. De fiecare dată, spre exemplu prin

Decizia nr. 232 din 21 aprilie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din 23 iunie 2005,

Decizia nr. 272 din 16 martie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 aprilie 2006, și

Decizia nr. 163 din 27 februarie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 28 martie 2007, a constatat constituționalitatea dispozițiilor

art. 41 alin. (4) din Legea nr. 13/2007 , statuând, în esență, că, potrivit dispozițiilor

art. 44 alin. (1)

teza a doua și ale

art. 136 alin. (5) din Constituție , condițiile și limitele, precum și caracterul inviolabil ale dreptului de proprietate sunt consacrate prin lege. Ca atare, legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principială conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niște limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Astfel, prin reglementarea dedusă controlului legiuitorul nu a făcut decât să dea expresie acestor imperative, în limitele și potrivit competenței sale constituționale.

Mai mult, Curtea a mai arătat că exercitarea drepturilor de uz și servitute asupra proprietăților afectate de capacitățile energetice, cu titlu gratuit pe toată durata existenței acestora, deși are ca efect lipsirea celor interesați de o parte din veniturile imobiliare, nu se traduce într-o expropriere formală și nici într-o expropriere de fapt, ci duce la un control al folosirii bunurilor, ceea ce nu contravine

art. 1 din Protocolul nr. 1

la

Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la protecția proprietății private. Este ceea ce a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Mellacher și alții împotriva Austriei, 1989, o speță referitoare la reglementarea folosirii bunurilor. De asemenea, în Cauza Sporrong și Lonnroth împotriva Suediei, 1982, aceeași Curte a arătat că, întrucât autoritățile nu au trecut la exproprierea imobilelor petiționarilor, aceștia puteau să-și folosească bunurile, să le vândă, să le lase moștenire, să le doneze sau să le ipotecheze.

Totodată, Curtea a constatat că dispozițiile

art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007

nu consacră trecerea în proprietatea statului a terenului pe care se află rețele electrice de distribuție, ci prevede că acestea sunt și rămân proprietatea statului, instituind astfel un fine de neprimire a cererilor de retrocedare. Așa fiind, reglementarea legală în cauză nu relevă nicio contradicție cu

art. 44 din Constituție , ci, dimpotrivă, este în deplină concordanță cu

art. 136 din Legea fundamentală .

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să conducă la schimbarea jurisprudenței Curții, considerentele și soluția din deciziile amintite își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

În consecință, excepția de neconstituționalitate invocată urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A. d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 , excepție ridicată din oficiu de Tribunalul Mehedinți - Secția comercială și de contencios administrativ în Dosarul nr. 2.322/101/2008.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 mai 2009.