Decizia nr. 1130/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Nicanor George Ene prin mandatar Dragoș Marian Ene în Dosarul nr. 36.752/3/2006 al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie și Vasile Botomei în Dosarul nr. 657/32/2009 al Curții de Apel Bacău - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspund Dragoș Marian Ene, mandatarul lui Nicanor George Ene, autor al excepției, și avocatul părții Denisa Mariana Hodărnescu. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 743D/2010 și nr. 762D/2010, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Dragoș Marian Ene, mandatarul lui Nicanor George Ene, autorul excepției de neconstituționalitate, se opune conexării celor două cauze.

Avocatul părții Denisa Mariana Hodărnescu este de acord cu conexarea cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt îndeplinite condițiile legale pentru conexare.

Curtea, în temeiul prevederilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 762D/2010 la Dosarul nr. 743D/2010, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul mandatarului autorului excepției de neconstituționalitate, care arată că nu au fost depuse punctele de vedere ale autorităților. De asemenea, solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

Avocatul părții Denisa Mariana Hodărnescu solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens face referire la

deciziile Curții Constituționale nr. 409/2010

și nr. 97/2006.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin Încheierea din 18 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 36.752/3/2006, Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Nicanor George Ene prin mandatar Dragoș Marian Ene.

Prin Încheierea din 5 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 657/32/2009, Curtea de Apel Bacău - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Vasile Botomei.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile art. 20 alin. (1) și (2), art. 24 alin. (1) și art. 124 alin. (1) și (2) din Legea fundamentală. De asemenea, se susține că dispozițiile legale criticate, prin eliminarea posibilității de a se recuza toți judecătorii unei instanțe, încalcă "dreptul de acces la dosar".

Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Curtea de Apel Bacău - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă, cu următorul conținut: "Nu se pot recuza toți judecătorii unei instanțe sau ai unei secții a acesteia."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 20 alin. (1) și (2) - Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 24 alin. (1) - Dreptul la apărare și art. 124 alin. (1) și (2) - Înfăptuirea justiției.

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin

Decizia nr. 97 din 9 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 197 din 2 martie 2006, și prin

Decizia nr. 53 din 16 ianuarie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 23 februarie 2007, a statuat că, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (2) și ale art. 129 din Constituție, stabilirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești este de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură. Sub acest aspect, principiul liberului acces la justiție presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a le utiliza, în formele și în modalitățile instituite de lege. În consecință, prin reglementările cuprinse în art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă, referitoare la imposibilitatea recuzării tuturor judecătorilor unei instanțe sau ai unei secții a acesteia, legiuitorul nu a înțeles să limiteze accesul liber la justiție sau dreptul la apărare, ci să asigure un climat de ordine, indispensabil exercitării în condiții optime a acestui drept constituțional. Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru juridic, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, de natură a preveni eventualele abuzuri și tergiversarea soluționării cauzelor deduse judecății.

De altfel, în situația în care există legături de rudenie sau afinitate între una dintre părțile implicate în litigiu și magistrații instanței sau există motive de suspiciune legitimă privind imparțialitatea acestora ori motive de siguranță publică, partea interesată poate formula cerere de strămutare a cauzei către o altă instanță, de același grad.

Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât considerentele, cât și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Nicanor George Ene prin mandatar Dragoș Marian Ene în Dosarul nr. 36.752/3/2006 al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie și Vasile Botomei în Dosarul nr. 657/32/2009 al Curții de Apel Bacău - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 23 septembrie 2010.