Decizia nr. 1651/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 209/2008

pentru modificarea

Legii nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, excepție ridicată de Valentin Gruber în Dosarul nr. 31.243/3/2009 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției, Valentin Gruber. Lipsește partea Casa de Pensii a Municipiului București, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Autorul excepției, având în vedere jurisprudența în materie a Curții Constituționale, arată că nu mai dorește să susțină excepția de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 17 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 31.243/3/2009, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 209/2008

pentru modificarea

Legii nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Valentin Gruber cu prilejul soluționării unei acțiuni având ca obiect recalcularea pensiei.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile de lege criticate, care suspendă pentru anul 2009 aplicarea

art. 165^1 din Legea nr. 19/2000 , sunt contrare principiului egalității în drepturi a cetățenilor, întrucât creează discriminări între diferite grupuri de pensionari. În acest sens arată că prin amânarea recalculării pensiilor se perpetuează, în realitate, tratamentul inechitabil al persoanelor care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupe superioare de muncă, tratament pe care

Legea nr. 218/2008

a urmărit să îl înlăture prin introducerea în

Legea nr. 19/2000

a art. 165^1. De asemenea, consideră că este încălcat și art. 20 alin. (1) din Constituție prin raportare la prevederile art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens sunt amintite considerentele Hotărârii din 7 mai 2002, pronunțată în Cauza Burdov contra Rusiei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că dificultățile financiare ale unui stat nu pot justifica încălcarea drepturilor omului. Or, arată că emiterea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 209/2008

este justificată tocmai de astfel de rațiuni financiare. De asemenea, amintește Hotărârea din 12 octombrie 2004, pronunțată în Cauza Kjartan Asmundsson contra Islandei, în care aceeași Curte a reținut încălcarea dispozițiilor art. 1 din Primul Protocol la convenția mai sus amintită într-o cauză având ca obiect dreptul la pensie. În legătură cu aceasta arată că prevederile de lege criticate nu respectă drepturile bănești ce i se cuvin. În continuare, autorul excepției consideră că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor art. 115 alin. (4) din Constituție, întrucât elementele invocate în preambulul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 209/2008

nu definesc corect elementele obiective ale situației extraordinare care impun modificarea imediată a termenelor. De asemenea, arată că nu există un paralelism legislativ creat de dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 100/2008

și prevederile

Legii nr. 218/2008 , întrucât acest din urmă act normativ a dus la încetarea efectelor prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 100/2008 , iar acele prevederi ale ordonanței care produseseră deja efecte nu erau în contradicție cu

Legea nr. 218/2008 . În sfârșit, arată că este încălcat și principiul separației puterilor în stat, întrucât Guvernul a emis actul normativ criticat cu încălcarea voinței Parlamentului. În acest sens arată că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 209/2008

conține prevederi care modifică dispozițiile

Legii nr. 218/2008 , act adoptat de Parlament. Astfel, conținutul

art. 78^2 din Legea nr. 19/2000 , așa cum este reglementat de

Legea nr. 218/2008 , este restrâns prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 209/2008 , în sensul excluderii asiguraților care lucrează în condiții speciale de la beneficiul majorării punctajelor realizate. Aceeași critică este valabilă și pentru modificările referitoare la dispozițiile

art. 165^1 din Legea nr. 19/2000 .

Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens arată că recalcularea și acordarea beneficiului de grupă de muncă presupun existența unor fonduri în bugetul asigurărilor sociale care să acopere aceste sume suplimentare, stabilirea fondurilor și disponibilităților bugetare fiind de competența legiuitorului, care și-a motivat necesitatea prelungirii succesive a acestor termene conform notelor de fundamentare întemeiate pe situația economică actuală și lipsa disponibilităților materiale.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției îl constituie dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 209/2008

pentru modificarea

Legii nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 9 decembrie 2008, aprobată prin

Legea nr. 155/2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 14 mai 2009.

Curtea constată că, ulterior sesizării cu excepția de neconstituționalitate, prevederile

art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 209/2008

au fost modificate prin

art. V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2009

privind unele măsuri financiar-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 919 din 29 decembrie 2009, extinzându-se aplicabilitatea acestora și pentru anul 2010.

Autorul excepției consideră că prevederile actelor normative criticate contravin următoarelor dispoziții din Constituție: art. 1 alin. (4) referitoare la principiul separației și echilibrului puterilor în stat, art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor și art. 115 alin. (4) privind situațiile în care Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență. De asemenea, consideră că sunt încălcate și dispozițiile art. 20 din Constituție, prin raportare la dispozițiile art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 209/2008 , Curtea constată că prin

Decizia nr. 1.278 din 12 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 808 din 3 decembrie 2010, s-a mai pronunțat cu privire la unele dintre aspectele de constituționalitate invocate și în prezenta cauză. Astfel, respingând ca neîntemeiate criticile raportate la dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție, Curtea a reținut că "nu se poate susține că

art. II și IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 209/2008

ar fi discriminatorii în sensul că perpetuează existența unei stări de inegalitate, legiuitorul fiind suveran să decidă momentul intrării în vigoare a unei măsuri reparatorii. Desigur, prorogarea repetată a intrării în vigoare a prevederilor

art. 165^1 din Legea nr. 19/2000

nu este de dorit, întrucât ar putea înfrânge, în final, chiar esența dreptului la pensie, ceea ce este inadmisibil".

Curtea apreciază că aceste considerente răspund și criticilor formulate în prezenta cauză cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 20 din Constituție raportate la prevederile art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, de vreme ce, din perspectiva invocată de autorul excepției cu referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul la pensie este considerat un "bun".

De asemenea, cu privire la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 115 alin. (4) din Constituție, a arătat că "emiterea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 209/2008

poate fi catalogată ca fiind făcută în condițiile existenței unei situații extraordinare atât prin prisma existenței unui conflict de legi și reglementări, cu efecte dezastruoase cu privire la cuantumul pensiei persoanelor îndreptățite, cât și prin prisma evitării eventualelor disfuncționalități sistemice ce ar putea să apară tocmai prin conflictul de reglementări existent. [...] Prin urmare, era nevoie de o intervenție energică a Guvernului prin care să regleze aceste disfuncționalități majore existente într-un domeniu atât de sensibil cum este cel al pensiilor".

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, soluția și considerentele deciziei amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la dispozițiile art. 1 alin. (4) din Constituție, Curtea apreciază că aceasta nu este întemeiată, întrucât principiul separației și echilibrului puterilor în stat nu are semnificația interzicerii Guvernului de a interveni pe cale legislativă delegată în sensul modificării, completării sau al abrogării, cu respectarea limitelor prevăzute de art. 115 din Constituție.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 209/2008

pentru modificarea

Legii nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, excepție ridicată de Valentin Gruber în Dosarul nr. 31.243/3/2009 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 decembrie 2010.