Decizia nr. 1647/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 24 alin. (4) și

art. 50 din Legea nr. 230/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, excepție ridicată de Janos Zambory în Dosarul nr. 6.486/301/2006 al Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului nr. 1.687D/2010 al Curții Constituționale.

La apelul nominal, se prezintă, pentru autorul excepției, fiul său, domnul Arpad Janos Zambory, precum și reprezentanta asociației de proprietari, doamna Dorina Tompa, procedura de citare fiind legal îndeplinită. Reprezentantul autorului excepției de neconstituționalitate a solicitat admiterea acesteia, invocând încălcarea dreptului de proprietate și a dreptului la liberă asociere, în timp ce reprezentanta asociației de proprietari a solicitat respingerea acesteia.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 15 iunie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 6.486/301/2006, Judecătoria Sectorului 3 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 24 alin. (4) și

art. 50 din Legea nr. 230/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari.

Excepția a fost ridicată de Janos Zambory într-o cauză având ca obiect partaj bunuri comune.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul excepției susține că dispozițiile

art. 24 alin. (4) din Legea nr. 230/2007

sunt contrare principiilor și drepturilor consacrate de dispozițiile constituționale și internaționale, deoarece nu dau posibilitatea coproprietarilor să dispună de cota ce le revine din proprietatea comună, pentru utilizarea căreia le este necesar acordul majorității proprietarilor membri ai asociației și al proprietarilor direct afectați de vecinătate, nefiind luată în considerare opțiunea fiecărui proprietar în parte. De asemenea, autorul consideră că textul de lege criticat este neconstituțional, întrucât proprietarii care nu sunt membri ai asociației sunt obligați, conform legii, să respecte hotărârile adunării generale a proprietarilor din care nu fac parte. Autorul învederează și faptul că textul de lege criticat este neconstituțional prin raportare la aquis-ul comunitar cu privire la funcționarea asociațiilor de proprietari, prin care se instituie reguli care determină modalitățile de stabilire și comunicare a actelor ce derivă din funcționarea unor asemenea organizații. Prin urmare, autorul arată că, potrivit Constituției, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile omului se interpretează în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte, iar dacă există neconcordanțe, prioritate au reglementările internaționale (art. 11 și 20 din Constituție).

În ceea ce privește dispozițiile

art. 50 din Legea nr. 230/2007 , autorul excepției consideră că acestea sunt neconstituționale, deoarece conduc la reglementarea unei proceduri de judecată inechitabile, întrucât "instituie prezumția relativă de culpă a debitorilor obligației de plată a cheltuielilor de întreținere și, totodată, scutirea de la plata taxei de timbru a asociațiilor de proprietari", fiind încălcate dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și art. 11, 20 și 125 din Constituție.

Autorul excepției arată și că "ideea de proces echitabil trimite la ideea de stat de drept a cărui primă și esențială caracteristică constă în eliminarea arbitrariului și domnia legii, prin adoptarea unor reglementări coerente, așa încât norma criticată încalcă și dispozițiile art. 1 din Constituție".

Judecătoria Sectorului 3 București - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate sunt în acord cu Legea fundamentală.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 24 alin. (4) și

art. 50 din Legea nr. 230/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 23 iulie 2007, texte de lege care au următorul cuprins:

- Art. 24 alin. (4): "Hotărârile adunării generale a asociației de proprietari sunt obligatorii și pentru proprietarii din condominiu care nu au fost prezenți la adunarea generală, precum și pentru proprietarii care nu sunt membri ai asociației de proprietari.";

- Art. 50: "(1) Asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.

(2) Acțiunea asociației de proprietari este scutită de taxă de timbru.

(3) Sentința dată în favoarea asociației de proprietari, pentru sumele datorate de oricare proprietar, poate fi pusă în aplicare pentru acoperirea datoriilor prin orice modalitate permisă de Codul de procedură civilă."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 privind statul român, art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 44 privind dreptul de proprietate privată și art. 125 privind statutul judecătorilor, precum și art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor criticate, prin raportare la critici similare, constatând că sunt constituționale. Astfel, prin

Decizia Curții Constituționale nr. 393 din 19 martie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 280 din 29 aprilie 2009,

Decizia Curții Constituționale nr. 756 din 12 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 516 din 28 iulie 2009, aceasta a statuat că

art. 24 alin. (4) din Legea nr. 230/2007 , potrivit căruia hotărârile adunării generale sunt obligatorii și pentru proprietarii care nu sunt membri ai asociației de proprietari, nu încalcă dispozițiile constituționale invocate de autorul excepției. Astfel, oricare dintre proprietari, fie că este sau nu membru al asociației, are dreptul, potrivit art. 26 din lege, de a ataca în justiție hotărârile care sunt de natură să îi prejudicieze interesele. Curtea nu poate reține nici pretinsa încălcare a dreptului la liberă asociere. În jurisprudența sa, instanța de control constituțional a statuat, de pildă, prin

Decizia nr. 168 din 28 octombrie 1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 24 februarie 2000, că, în anumite situații, legiuitorul poate institui forme speciale de asociere ce urmăresc salvgardarea unor interese de ordin general și care, în perspectiva scopurilor pe care le urmăresc, nu reprezintă, în realitate, modalități înscrise în conceptul de liberă asociere, iar asociația de proprietari se află tocmai într-o asemenea situație juridică. Această categorie de asociații a fost creată prin lege în vederea realizării unui scop de interes general, și anume administrarea în bune condiții a clădirilor cu mai multe apartamente, luându-se în considerare totodată și interesele locatarilor legate de realizarea unei bune conviețuiri, inclusiv pentru stabilirea costurilor și a cheltuielilor comune, a repartizării lor pe fiecare locatar, a reparațiilor și amenajărilor necesare etc. Rezolvarea problemelor pe care le implică locuirea și administrarea unui imobil cu mai mulți locatari impune, în consecință, o asociere fără de care drepturile și interesele legitime ale celor ce locuiesc în imobilul respectiv ar putea fi afectate prin apariția unor neînțelegeri sau litigii.

Cu privire la această problemă, este de menționat faptul că, într-adevăr, Curtea Europeană a Drepturilor Omului și-a format o jurisprudență prin care a constatat încălcarea art. 11 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale atunci când asocierea era obligatorie potrivit legislației naționale. Curtea a mai arătat că înființarea asociațiilor de proprietari, astfel cum este reglementată de

Legea nr. 230/2007 , nu contravine dispozițiilor constituționale sau convenționale care garantează implicit și aspectul negativ al dreptului de asociere. Elocvent sub acest aspect este art. 2 teza a doua din legea amintită, care oferă proprietarului posibilitatea de a se asocia în această formă asociativă, fără să îi impună însă vreo obligație în acest sens. Conținutul normativ al acestui articol are caracter dispozitiv, lăsând proprietarului libertatea de a deveni sau nu membru al asociației, neexistând niciun fel de constrângeri legale sau de altă natură care să îl forțeze să adere la asociație.

De asemenea, în legătură cu dispozițiile art. 50, Curtea a statuat că instituirea unor excepții de la regula generală a plății taxei judiciare de timbru, constând în scutiri de la plata acesteia, nu constituie o discriminare sau o atingere adusă principiului invocat.

Prin

Decizia nr. 727 din 1 iunie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 27 iulie 2010, Curtea a statuat, în ceea ce privește susținerea autorului excepției, potrivit căreia este încălcat principiul egalității prin faptul că asociația de proprietari este scutită de taxa de timbru, în timp ce proprietarul nu beneficiază de această scutire, că aceasta este nefondată. Curtea a arătat că instituirea unor excepții de la regula generală a plății taxelor judiciare de timbru (scutiri de plată taxei) nu constituie o discriminare sau o atingere adusă acestui principiu constituțional. Potrivit art. 139 alin. (1) din Constituție "Impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege", fiind, așadar, la latitudinea legiuitorului să stabilească scutiri de taxe sau impozite, având în vedere situații diferite, fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului egalității în drepturi. Plata unor taxe sau impozite nu reprezintă un drept, ci o obligație constituțională a cetățenilor, prevăzută de art. 56 alin. (1) din Legea fundamentală, în conformitate cu care "Cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și taxe, la cheltuielile publice". Curtea a statuat că o atare soluție legislativă impune un tratament juridic diferit pentru situații de fapt diferite, având o justificare obiectivă și rațională, și anume necesitatea recuperării de către asociațiile de proprietari a cotelor de întreținere cu mai multă ușurință, ținând cont atât de multitudinea datornicilor, de debitele mari pe care aceștia le au, cât și de consecințele grave ale neachitării acestora.

Referitor la critica potrivit căreia dispozițiile

art. 50 alin. (1) din Legea nr. 230/2007

instituie o prezumție relativă de culpă a debitorilor obligației de plată a cheltuielilor privind întreținerea imobilului, Curtea apreciază că textul criticat prevede dreptul asociației de proprietari de a acționa în justiție pe orice proprietar ce se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației, fără a încălca în vreun fel dreptul proprietarului la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 24 alin. (4) și

art. 50 din Legea nr. 230/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, excepție ridicată de Janos Zambory în Dosarul nr. 6.486/301/2006 al Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 decembrie 2010.