Decizia nr. 112/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 244^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Mihaela Agheniței în Dosarul nr. 5.813/196/2009 al Judecătoriei Brăila - Secția civilă și care face obiectul Dosarului nr. 1.230D/2010 al Curții Constituționale.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele Curții nr. 3.201D/2010 și nr. 4.424D/2010, care au același obiect al excepției de neconstituționalitate. Critica a fost formulată de Mihaela Agheniței în Dosarul nr. 4.399/196/2009 al Judecătoriei Brăila - Secția civilă și de Emma Iezdimir în Dosarul nr. 1.229.2/325/2008 al Tribunalului Timiș - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul identic al excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele mai sus menționate, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt îndeplinite condițiile legale pentru conexare.

Curtea, în temeiul prevederilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 3.201D/2010 și nr. 4.424D/2010 la Dosarul nr. 1.323D/2010, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența Curții în această materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 4 februarie și 29 martie 2010, pronunțate în dosarele nr. 5.813/196/2009 și nr. 4.399/196/2009, Judecătoria Brăila - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 244^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Mihaela Agheniței.

Prin Decizia civilă nr. 819/R din 25 iunie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 1.229.2/325/2008, Tribunalul Timiș - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 244^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Emma Iezdimir.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii excepției susțin, în esență, că dispozițiile art. 244^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale, întrucât lipsesc părțile de posibilitatea de a supune cenzurii instanței de control judiciar încheierea prin care se respinge cererea de suspendare a procesului. Prin urmare, creează discriminări, cu încălcarea principiului constituțional referitor la egalitatea cetățenilor în fața legi, limitează accesul liber la justiție, precum și dreptul la un recurs efectiv. Autorii excepției mai susțin că dispozițiile art. 244^1 alin. 2 din cod înfrâng și prevederile constituționale ale art. 124 referitoare la unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției.

Judecătoria Brăila - Secția civilă și Tribunalul Timiș - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată și arată, în esență, că accesul la o instanță de judecată, garantat de Constituție și Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nu presupune accesul, în toate cazurile, la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, deoarece competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege, conform art. 126 alin. (2) din Constituție, iar exercițiul căilor de atac se realizează în condițiile legii, conform art. 129 din Constituție.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 244^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă, text de lege care are următorul cuprins: "Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului."

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor cuprinse în art. 16, 20, 21 și 124 din Constituție și art. 6 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra unei critici asemănătoare, prin

Decizia nr. 1.396 din 28 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 812 din 6 decembrie 2010, sau prin

Decizia nr. 324 din 26 noiembrie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 20 decembrie 2002, Curtea statuând că textul legal criticat nu conține nicio dispoziție discriminatorie. Astfel, regimul juridic diferit - constând în aceea că numai încheierea prin care s-a dispus suspendarea judecății poate fi atacată cu recurs separat, în vreme ce încheierea prin care s-a respins cererea de suspendare poate fi atacată doar odată cu fondul - este determinat de deosebirea de situații care impune soluții legislative diferite, ambele fiind determinate de asigurarea celerității soluționării cauzelor aflate pe rolul instanțelor. Reglementarea procedurală dedusă controlului nu contravine nici art. 21 din Constituție, întrucât, chiar dacă încheierea de respingere a cererii de suspendare nu poate fi atacată cu recurs separat, ea poate fi atacată odată cu fondul, potrivit prevederilor art. 282 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care constituie reglementarea de drept comun în materie.

Soluția pronunțată de Curtea Constituțională prin decizia menționată, precum și considerentele care au stat la baza acesteia își păstrează valabilitatea și în cauza de față, întrucât nu se invocă elemente noi, de natură a schimba această jurisprudență.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 244^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Mihaela Agheniței în dosarele nr. 5.813/196/2009 și nr. 4.399/196/2009 ale Judecătoriei Brăila - Secția civilă și de Emma Iezdimir în Dosarul nr. 1.229.2/325/2008 al Tribunalului Timiș - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 1 februarie 2011.