Decizia nr. 206/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Benke Karoly - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 18 și 19 din Legea nr. 329/2009

privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, respectiv a

Legii nr. 329/2009 , în ansamblul său, excepție ridicată de Alexandrina Andrei și alții, respectiv de Teodor Ciupitu în dosarele nr. 48.231/3/CA/2009 și nr. 50.388/3/2009 ale Tribunalului București - Secția contencios administrativ și fiscal.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la termenul de judecată din 26 octombrie 2010, Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , a dispus conexarea Dosarului nr. 1.256D/2010 la Dosarul nr. 1.022D/2010, care este primul înregistrat și, prin încheierea din aceeași dată, a amânat pronunțarea pentru data de 9 noiembrie 2010, în temeiul

art. 57 din Legea nr. 47/1992 . La această dată, Curtea, având în vedere imposibilitatea constituirii legale a completului de judecată, în temeiul art. 260 din Codul de procedură civilă, art. 3 alin. (2), art. 14 și

art. 58 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , a amânat pronunțarea pentru data de 25 noiembrie 2010 și, ulterior, pentru același motiv, a amânat pronunțarea pentru data de 7 decembrie 2010 și data de 16 decembrie 2010. La această ultimă dată, Curtea, prin încheierea pronunțată, în temeiul

art. 58 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , a decis repunerea pe rol a cauzei pentru data de 18 ianuarie 2011, având în vedere necesitatea lămuririi suplimentare a unor aspecte. Prin încheierea pronunțată la această ultimă dată menționată, cauza a fost repusă din nou pe rol pentru data de 15 februarie 2011, având în vedere necesitatea lămuririi suplimentare a unor aspecte, în temeiul

art. 58 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 .

La termenul de judecată din data de 15 februarie 2011 la apelul nominal răspunde, pentru partea Valerică Dabu, avocat cu delegație la dosar, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției, care arată că textele criticate nu au fost abrogate expres prin art. 118 și

art. 196 lit. ș) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii, întrucât, în cazul în care intenția legiuitorului ar fi fost aceea de a le abroga, acesta ar fi prevăzut și măsuri ulterioare de protecție în privința persoanelor afectate prin dispozițiile legale criticate. De asemenea, pe fond, se arată că, prin eliminarea posibilității nelimitate a cumulului pensie-salariu în sfera publică, sunt încălcate dreptul la pensie și dreptul la alegerea locului de muncă.

Reprezentantul Ministerului Public arată că se susține teza respingerii excepției de neconstituționalitate ca devenită inadmisibilă, întrucât textele criticate au fost abrogate expres indirect prin art. 118 și

art. 196 lit. ș) din Legea nr. 263/2010 . În cazul în care totuși Curtea va analiza pe fond excepția de neconstituționalitate ridicată, se arată că aceasta este întemeiată, întrucât dispozițiile legale criticate încalcă art. 16, 41, 44 și 47 din Constituție. Se apreciază că pensia este un drept fundamental, garantat în întregime pentru munca trecută, și este un drept câștigat ce nu poate fi înlăturat. Se mai consideră că este limitat și dreptul constituțional la muncă, întrucât, în temeiul acestor dispoziții legale, se ajunge la încetarea forțată a raporturilor de muncă pe criterii discriminatorii, respectiv cuantumul pensiei aflate în plată. Astfel, în practică, apar situații inadmisibile în care persoane care au contribuit mai mult atât cantitativ, cât și temporal să fie private de dreptul lor la pensie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 24 februarie 2010 și 14 aprilie 2010, pronunțate în dosarele nr. 48.231/3/CA/2009 și nr. 50.388/3/2009, Tribunalul București - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 18 și 19 din Legea nr. 329/2009

privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, respectiv a

Legii nr. 329/2009 , în ansamblul său, excepție ridicată de Alexandrina Andrei și alții, respectiv de Teodor Ciupitu, în cauze având ca obiect anularea unor acte administrative.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile legale criticate impun un tratament discriminatoriu al unor pensionari în raport cu ceilalți pensionari în funcție de criteriul averii, și anume în funcție de cuantumul pensiei. Totodată, prin obligarea pensionarilor cumularzi de a renunța la locul de muncă, se încalcă și libertatea fundamentală de a alege locul de muncă, consacrată de art. 41 din Constituție.

Cu privire la posibilitatea dată pensionarilor cumularzi de a opta pentru suspendarea plății pensiei, aceasta suprimă și limitează dreptul la muncă; totodată, se arată că dreptul la muncă și cel la pensie sunt drepturi fundamentale care nu se exclud, ci pot fi exercitate și concomitent. Se mai susține că, pentru unii pensionari, suspendarea plății pensiei poate fi o adevărată suprimare a dreptului la pensie, și anume în situația în care pensionarul, optând pentru menținerea sa în muncă, decedează în calitatea sa de salariat. Se mai arată că dreptul la pensie este unul dobândit de salariat prin contribuții anterioare, astfel încât suspendarea acestuia nu se poate face decât cu încălcarea principiului neretroactivității.

În fine, se susține că restrângerea sine die a dreptului la pensie este lipsită de proporționalitate și încalcă art. 53 din Constituție.

Tribunalul București - Secția contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate ridicată este întemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie

art. 18 și 19 din Legea nr. 329/2009

privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 9 noiembrie 2009, respectiv

Legea nr. 329/2009 , în ansamblul său. În realitate, astfel cum rezultă din motivarea excepției, în ambele dosare sunt criticate prevederile art. 18-20 din legea menționată, iar potrivit jurisprudenței Curții Constituționale obiect al excepției urmează să se rețină ca fiind dispozițiile

art. 18-20 din Legea nr. 329/2009 , care au următorul cuprins:

- Art. 18: "(1) Pensionarii prevăzuți la art. 17 alin. (2) lit. a) care desfășoară activități profesionale pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire în funcție au obligația ca, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentului capitol, să își exprime în scris opțiunea între suspendarea plății pensiei pe durata exercitării activității și încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a actului de numire în funcție, dacă nivelul pensiei nete aflate în plată depășește nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

(2) Persoanele prevăzute la art. 17 alin. (2) lit. b) au obligația ca, în termen de 15 zile de la data survenirii situației de cumul, să își exprime în scris opțiunea între suspendarea plății pensiei pe durata exercitării activității și încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a actului de numire în funcție, dacă nivelul pensiei nete aflate în plată depășește nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.";

- Art. 19: "(1) În situația persoanelor care beneficiază, prin cumul, de pensie/pensii stabilită/stabilite atât în sistemul public cât și/sau în sisteme neintegrate sistemului public de pensii, la determinarea plafonului stabilit la art. 17 alin. (1) se are în vedere venitul cumulat din acestea.

(2) Dacă nivelul pensiilor nete cumulate se situează sub nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat acesta va putea fi cumulat cu veniturile realizate din exercitarea unei activități pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire în funcție, potrivit legii, în cadrul entităților prevăzute la art. 17 alin. (1).

(3) În cazul în care nivelul venitului realizat din pensiile nete cumulate este mai mare decât nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, persoana are obligația de a-și exprima opțiunea, în scris, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentului capitol, cu privire la menținerea în plată a pensiei față de cuantumul căreia, potrivit art. 17, este permis cumulul.

(4) Prevederile alin. (3) se aplică și persoanelor prevăzute la art. 17 alin. (2) lit. b), acestea având obligația de a-și exprima opțiunea în termen de 15 zile de la data survenirii situației de imposibilitate a exercitării cumulului.";

- Art. 20: "Neîndeplinirea obligației privind exprimarea opțiunii în termenul prevăzut la art. 18 și la art. 19 alin. (3) și (4) constituie cauză de încetare de drept a raporturilor de muncă stabilite în baza contractului individual de muncă sau a actului de numire în funcție, precum și a raporturilor de serviciu."

Textele constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 47 privind nivelul de trai și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Totodată, se consideră a fi încălcate art. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 2 pct. 1 și art. 26 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, art. 2 pct. 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și Convenția Internațională a Muncii nr. 111/1958 și nr. 122/1964, precum și art. 38 din Codul muncii.

Examinând excepția de neconstituționalitate și dispozițiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituționale invocate, Curtea constată următoarele:

I. La data de 1 ianuarie 2011 a intrat în vigoare

Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010. Art. 118 al legii menționate reprezintă cadrul general în privința posibilității cumulării pensiei cu alte venituri realizate. O atare prevedere, într-o formă similară, era cuprinsă anterior în

art. 94 din Legea nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000. Curtea observă că, în forma sa inițială, dispozițiile

cap. IV din Legea nr. 329/2009

interziceau cumulul pensiei cu salariul/indemnizația/solda în sfera publică dacă nivelul pensiei depășea nivelul salariului mediu brut pe economie. La momentul adoptării acestei legi, ea constituia o derogare, o reglementare specială în raport cu

Legea nr. 19/2000 .

În acest context legislativ, Curtea constată că reglementarea generală nu a abrogat reglementarea specială anterioară, aceasta păstrându-și apartenența la dreptul pozitiv. Chiar dacă o reglementare generală este ulterioară uneia speciale, aceasta din urmă nu este implicit abrogată decât dacă există vreo dispoziție legală expresă în acest sens. Astfel, în lipsa vreunui text de abrogare expres, își găsește în continuare aplicabilitatea principiul specialia generalibus derogant, și nu lex posteriori derogat priori. De asemenea, Curtea observă că prevederile

art. 196 lit. ș) din Legea nr. 263/2010 , potrivit cărora "La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: [...] ș) orice alte dispoziții contrare prezentei legi", constituie o normă de abrogare expresă indirectă, care însă nu are nicio incidență cu privire la

cap. IV din Legea nr. 329/2009 , nefiind în intenția legiuitorului să abroge aceste dispoziții legale. O atare concluzie se desprinde din faptul că, prin articolul unic din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 11/2011

privind utilizarea indicatorului de referință câștigul salarial mediu brut în actele normative din domeniul muncii și protecției sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 111 din 11 februarie 2011, a fost modificat chiar

cap. IV din Legea nr. 329/2009 . Astfel, potrivit articolului unic al ordonanței de urgență menționate, "În cuprinsul

cap. IV din Legea nr. 329/2009

privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 9 noiembrie 2009, cu modificările și completările ulterioare, sintagma «salariul mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat» se înlocuiește cu sintagma «câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat»".

Rezultă așadar că dispozițiile legale criticate sunt în vigoare, nefiind abrogate prin efectul

art. 196 lit. ș) din Legea nr. 263/2010 .

II. Pe fondul cauzei, Curtea observă că, prin

Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, a stabilit, în raport cu o critică similară de neconstituționalitate, că întreg cap. IV din lege este constituțional în măsura în care nu vizează persoanele pentru care durata mandatului este stabilită expres în Constituție. De asemenea, Curtea reține că și-a menținut această jurisprudență și în cadrul controlului a posteriori pe calea excepției de neconstituționalitate, stabilind, prin

Decizia nr. 1.149 din 28 septembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 26 octombrie 2010, că dispozițiile

art. 17-22 din Legea nr. 329/2009

sunt constituționale.

Curtea, prin

Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009 , a statuat că nicio dispoziție constituțională nu împiedică legiuitorul să suprime cumulul pensiei cu salariul, cu condiția ca o asemenea măsură să se aplice în mod egal pentru toți cetățenii, iar eventualele diferențe de tratament să aibă o rațiune licită.

Curtea a constatat că nivelul pensiei nete până la care poate opera cumulul la nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat [devenit, în prezent, câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat] respectă condițiile de obiectivitate (este expres prevăzut de lege, previzibil și determinabil) și rezonabilitate (nivelul salariului mediu brut pe economie constituie o opțiune justă și echilibrată) impuse de principiul nediscriminării. Totodată, Curtea a apreciat că măsura adoptată este proporțională cu situația care a determinat-o, respectiv situația de criză economică în care se regăsește statul, fiind rezultatul unui echilibru între scopul declarat al legii și mijloacele folosite în realizarea lui, și este aplicată în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.

De asemenea, Curtea a mai arătat că soluția legislativă care instituie un anumit cuantum sau prag valoric, apreciat ca rezonabil, corespunde unei opțiuni exclusive a legiuitorului, nefiind deci o problemă de resortul contenciosului constituțional.

Astfel, Curtea a constatat că dispozițiile

cap. IV din Legea nr. 329/2009

sunt constituționale în măsura în care acestea nu se referă la persoanele pentru care durata mandatului este stabilită expres prin Constituție.

Neintervenind elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

În fine, Curtea reține că nu sunt incidente în cadrul controlului de constituționalitate, ca normă de referință, prevederile Codului muncii invocate în susținerea excepției.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 18-20 din Legea nr. 329/2009

privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, excepție ridicată de Alexandrina Andrei și alții, respectiv de Teodor Ciupitu în dosarele nr. 48.231/3/CA/2009 și nr. 50.388/3/2009 ale Tribunalului București - Secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 februarie 2011.