Decizia nr. 307/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 238 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Romconstruct" - S.A. din Ploiești în Dosarul nr. 9.884/299/2008 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.395D/2010.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența Curții în această materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 16 aprilie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 9.884/299/2008, Tribunalul București - Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 238 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Romconstruct" - S.A. din Ploiești într-o cauză având ca obiect recursul împotriva unei încheieri prin care a fost omologat un raport de expertiză.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată că textul de lege criticat intră în contradicție cu art. 16 din Constituție, întrucât creează o discriminare vădită între justițiabili, în raport cu calea judiciară aleasă de către aceștia. Sub acest aspect, accesul liber la justiție, drept care include și dreptul la probațiune, ca parte a dreptului la apărare, justițiabilii au o poziție diferită după cum solicită administrarea unei probe pe calea dreptului comun sau pe calea procedurii speciale a asigurării dovezilor. Nu sunt realizate nici exigențele procesului echitabil atâta timp cât există o singură cale de atac nedevolutivă împotriva unei hotărâri judecătorești care, finalmente, se bucură de autoritate de lucru judecat. Din acest punct de vedere, nu există un control judiciar complet asupra hotărârii judecătorești susceptibile de a fi atacate doar cu recurs. Limitarea dreptului și modalității de probațiune este neîndoielnic o limitare a dreptului la apărare constituțional garantat.

Tribunalul București - Secția a III-a civilă apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. Invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie, instanța arată că liberul acces la justiție și dreptul la un proces echitabil sunt compatibile cu instituirea unor proceduri speciale, pentru situații deosebite, prin reglementarea unor dispoziții cu caracter urgent ce derogă de la dreptul comun în privința căilor de atac.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 238 din Codul de procedură civilă, care au următorul conținut: "Încheierea instanței este executorie și poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.

Încheierea dată în timpul judecării unei pricini nu poate fi atacată decât o dată cu fondul."

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 cu privire la accesul liber la justiție, precum și prevederilor art. 24 referitoare la dreptul la apărare.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că susținerile autorului excepției sunt neîntemeiate, deoarece, potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, procedura de judecată este stabilită prin lege și, ca atare, legiuitorul este suveran în adoptarea regulilor de procedură, evident, cu respectarea prevederilor și principiilor constituționale.

În legătură cu critica de neconstituționalitate privind încălcarea egalității cetățenilor în exercitarea drepturilor lor procesuale, inclusiv a căilor de atac, Curtea Constituțională consideră că, în instituirea regulilor de acces al justițiabililor la aceste drepturi, legiuitorul este ținut de respectarea principiului consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție. De aceea nu este contrară acestui principiu instituirea unor reguli speciale cât timp ele asigură egalitatea juridică a cetățenilor în utilizarea lor. Principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. Prin urmare, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite. În consecință, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional.

Dispozițiile procedurale criticate stabilesc că, atunci când asigurarea probelor în procesul civil se cere pe cale incidentală - în timpul judecării unei pricini -, încheierea dată de instanța de judecată se poate ataca numai odată cu hotărârea dată asupra fondului. Aceste dispoziții împiedică prelungirea excesivă a duratei procesului și contribuie la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil. Mai mult, dispozițiile respectă dreptul la un proces echitabil, deoarece toate actele procesuale care urmează încheierii la care se referă textul atacat se efectuează cu respectarea garanțiilor prevăzute de lege pentru toate părțile din litigiu.

De altfel, Curtea s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor criticate sau a altor dispoziții similare prin prisma acelorași critici de neconstituționalitate (de exemplu,

Decizia nr. 234 din 4 martie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 273 din 7 aprilie 2008, sau

Decizia nr. 226 din 18 mai 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 7 iunie 2004), respingând excepțiile ca fiind neîntemeiate.

Curtea apreciază că nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie, astfel încât soluțiile și considerentele deciziilor mai sus amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 238 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Romconstruct" - S.A. din Ploiești în Dosarul nr. 9.884/299/2008 al Tribunalului București Secția a III-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 martie 2011.