Decizia nr. 262/2011
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă și ale art. 10 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somației de plată
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- OG nr. 5/2001 19 iulie 2001 (prevederi anume) privind procedura somației de plată
- Decizia nr. 227/2004 18 mai 2004 (prevederi anume) referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1 din Codu…
Are ca temei 2
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
- OG nr. 5/2001 19 iulie 2001 (prevederi anume) privind procedura somației de plată
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Fabian Niculae - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Bliss Group" - S.R.L. din Timișoara în Dosarul nr.1.792/325/2010 al Judecătoriei Timișoara.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 25 februarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 1.792/325/2010, Judecătoria Timișoara a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Excepția a fost invocată de Societatea Comercială "Bliss Group" - S.R.L. din Timișoara într-un dosar având ca obiect obligația de a face.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât în toate cazurile în care titlul executoriu nu este o hotărâre judecătorească cu autoritate de lucru judecat, ci este un contract învestit cu formulă executorie, o ordonanță de plată sau un instrument de plată învestit cu formulă executorie, condiția depunerii unei cauțiuni pentru admisibilitatea cererii de suspendare a executării este neconstituțională, încălcând dreptul la un proces echitabil, egalitatea în fața legii și dreptul de proprietate asupra bunurilor sau sumelor de bani supuse executării silite.
Egalitatea în fața legii este înfrântă, întrucât în fața aceleiași proceduri de executare silită creditorul care demarează executarea silită are o poziție privilegiată față de debitor, din moment ce executarea se derulează în mod normal în favoarea creditorului, iar debitorul este obligat la plata unei cauțiuni pentru a putea solicita suspendarea executării. În același mod este afectat și dreptul la un proces echitabil, dispozițiile legale criticate plasând creditorul din dosarul execuțional într-o poziție procesuală superioară față de debitor.
Autorul excepției mai susține că dispozițiile legale criticate aduc atingere și dreptului de proprietate al contestatorului asupra bunurilor sale, în condițiile în care fondul raporturilor dintre părți nu a fost dezbătut în fața instanței și titlul executoriu nu împiedică o dezbatere a fondului.
De asemenea, se mai susține că prevederile
art. 10 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001
privind somația de plată, care prevăd că debitorul care a depus cerere în anulare împotriva ordonanței privind somația de plată nu poate formula apărări de fond împotriva titlului executoriu în cadrul contestației la executare, instituie o limitare a dreptului la apărare, a liberului acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil, deoarece se acordă dreptul creditorului de a pune în executare silită un titlu executoriu obținut fără ca fondul relațiilor juridice dintre părțile în litigiu să fie supus analizei unei instanțe judecătorești și fără ca acesta să poată fi supus analizei unei instanțe anterior executării silite.
Judecătoria Timișoara apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Examinând încheierea de sesizare, Curtea constată că, în realitate, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 403 alin.1 din Codul de procedură civilă, precum și prevederile
art. 10 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001
privind procedura somației de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, cu modificările și completările ulterioare, prevederi care au următorul cuprins:
- Art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă: "Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel.";
-
Articolul 10
alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 : "Prin contestația la executare debitorul poate invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, cu excepția cazului în care a formulat, potrivit art. 8, cerere în anulare împotriva ordonanței de admitere a cererii creditorului."
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil și art. 44 alin. (2) din Constituție privind dreptul de proprietate.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor legale criticate, prin raportare la critici similare, constatând că sunt constituționale.
Astfel, prin
Decizia nr. 567 din 29 aprilie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 402 din 17 iunie 2010, Curtea a statuat că procedura contestației la executare asigură garanții suficiente de ocrotire a accesului liber la justiție tuturor părților implicate în proces, prin însuși faptul că le oferă posibilitatea de a contesta executarea și de a solicita suspendarea acesteia.
În ceea ce privește instituirea obligației de plată a unei cauțiuni, prin aceeași
Decizie nr. 567 din 29 aprilie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 402 din 17 iunie 2010, și prin
Decizia nr. 72 din 19 ianuarie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.174 din 17 martie 2010, Curtea a reținut că "instituirea obligației de plată a cauțiunii ca o condiție a suspendării executării are o dublă finalitate, și anume, pe de o parte, aceea de a constitui o garanție pentru creditor, în ceea ce privește acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite, prin efectul suspendării acesteia, iar, pe de altă parte, de a preveni și de a limita eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de către debitorii rău-platnici. Întrucât plata cauțiunii nu constituie o condiție de admisibilitate a contestației la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea provizorie a executării silite, instituirea acestei obligații nu poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiție."
De asemenea, în ceea ce privește încălcarea prevederilor
art. 16 alin. (1) din Constituție, prin Decizia nr. 540 din 7 iunie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 15 august 2007, Curtea constată că, în măsura în care reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiată.
Referitor la critica de neconstituționalitate raportată la
art. 44 din Constituție, prin Decizia nr. 227 din 18 mai 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 28 mai 2004, Curtea Constituțională a reținut că, în condițiile în care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție legiuitorul ordinar este abilitat să reglementeze competența și procedura de judecată, stabilind cadrul organizatoric și funcțional în care se realizează accesul liber la justiție, instituirea cauțiunii nu aduce atingere nici principiului constituțional referitor la garantarea proprietății private. Sub acest aspect, procedura contestației la executare asigură garanții suficiente atât pentru ocrotirea accesului liber la justiție, cât și pentru protecția dreptului de proprietate al tuturor părților implicate în proces, prin însuși faptul că le oferă posibilitatea de a contesta executarea, de a solicita suspendarea acesteia, iar în cazul admiterii contestației și desființării titlului executoriu sau a înseși executării silite persoanele interesate au dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare acesteia.
În ceea ce privește dispozițiile
art. 10 alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001
privind procedura somației de plată, prin
Decizia nr. 361 din 12 decembrie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 19 martie 2003, Curtea a considerat ca fiind neîntemeiată critica potrivit căreia prevederile
art. 10 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001
ar încălca dispozițiile constituționale referitoare la accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil. Curtea a reținut cu acel prilej că teza întâi a art. 10 alin. (2) permite debitorului invocarea, prin contestația la executare, și a unor apărări de fond împotriva titlului executoriu, iar teza a doua a aceluiași alineat exceptează de la exercițiul acestui drept debitorul care a formulat o cerere în anulare împotriva ordonanței de admitere a cererii creditorului. Conform prevederilor art. 8 din aceeași ordonanță, împotriva ordonanței cu somația de plată, emisă de judecător, debitorul poate formula cerere în anulare la instanța competentă pentru judecarea cauzei în primă instanță, care va putea anula ordonanța, situație în care, la cererea creditorului, se va proceda la judecarea în fond a cauzei, în condițiile dreptului comun. Din conținutul acestor dispoziții legale nu rezultă nicio îngrădire a accesului liber la justiție pentru niciuna dintre părțile litigante. Debitorul nemulțumit de ordonanța cu somația de plată poate formula o cerere în anulare la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță. El poate, de asemenea, formula contestație la executare împotriva titlului executoriu, în cadrul căreia are dreptul să invoce și apărări de fond, dacă nu și-a exercitat dreptul de a formula cerere în anulare împotriva ordonanței cu somația de plată. Excepția prevăzută în
art. 10 alin. (2) teza a doua din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001
este justificată, întrucât aceasta are în vedere situația în care, în lipsa cererii în anulare, debitorul nu a putut invoca apărările de fond.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile anterioare își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă și ale
art. 10 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001
privind procedura somației de plată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Bliss Group" - S.R.L. din Timișoara în Dosarul nr. 1.792/325/2010 al Judecătoriei Timișoara.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 22 februarie 2011.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Fabian Niculae
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.