Decizia nr. 412/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Marieta Safta - prim-magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 262, 264 și 275-278 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Marian Ifrim și Mitică Ifrim în Dosarul nr. 1.730/91/2008 al Curții de Apel Galați - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu încalcă prevederile constituționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 21 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. 1.730/91/2008, Curtea de Apel Galați - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 262, 264 și 275-278 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Marian Ifrim și Mitică Ifrim.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile art. 275-278 din Codul de procedură penală sunt neconstituționale deoarece limitează dreptul de acces la justiție al învinuitului sau inculpatului împotriva actelor sau măsurilor luate de către procuror. Împotriva actelor și măsurilor procurorului învinuitul sau inculpatul nu poate face plângere în fața niciunei instanțe, ci doar în fața prim-procurorului parchetului, a procurorului general, a procurorului șef de secție sau a procurorului ierarhic superior. Se arată în acest sens că reglementarea legală este deficitară, deoarece în cazul unor acte ale procurorului, respectiv al soluțiilor de neîncepere a urmăririi penale, de scoatere de sub urmărire penală, de clasare sau de încetare a procesului penal, partea interesată are deschisă calea la instanță, în condițiile art. 278^1 din Codul de procedură penală. În cazul altor acte ale procurorului, cum este situația celor în speță, de nesoluționare a cererilor inculpaților de administrare de probatorii în cursul urmăririi penale, aceștia nu au o cale de a se plânge instanței pe parcursul urmăririi penale, ci doar de a se plânge instanței după trimiterea lor în judecată prin rechizitoriu, ceea ce este tardiv pentru dreptul lor la apărare în condiții de egalitate cu parchetul. Dreptul la apărare, conjugat cu dreptul de acces la o instanță, presupune ca pe parcursul urmăririi penale inculpații să se poată adresa unei instanțe împotriva abuzurilor organelor de urmărire penală, concretizate, în speță, în neadministrarea de probatorii în apărare. Cât privește art. 262 și 264 din Codul de procedură penală, se susține că încalcă dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil, deoarece permit emiterea rechizitoriului chiar și când plângerea împotriva actelor procurorului conform art. 275-278 din Codul de procedură penală nu a fost soluționată.

Curtea de Apel Galați - Secția penală consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Apreciază că inculpații nu invocă o neconcordanță a prevederilor legale criticate cu Constituția, ci o completare a Codului de procedură penală.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 262 cu denumirea marginală Rezolvarea cauzelor, art. 264 - Actul de sesizare a instanței, art. 275 - Dreptul de a face plângere, art. 276 - Obligația de înaintare a plângerii, art. 277 - Termenul de rezolvare și ale art. 278 - Plângerea contra actelor procurorului, toate din Codul de procedură penală.

În motivarea excepției se invocă dispozițiile art. 21 și 24 din Constituție, referitoare la accesul liber la justiție și dreptul la apărare, cu raportare la art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că asupra prevederilor art. 278 din Codul de procedură penală s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 540 din 7 decembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 15 din 5 ianuarie 2005, și prin

Decizia nr. 301 din 9 iunie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 689 din 1 august 2005, în sensul respingerii acesteia. Cu acel prilej Curtea a observat că nu pot fi reținute susținerile privind contrarietatea dispozițiilor art. 278 din Codul de procedură penală cu cele ale Legii fundamentale și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, pe motiv că acestea nu reglementează posibilitatea persoanei interesate de a ataca în fața instanței măsura luată ori actul efectuat de procuror ori în baza dispozițiilor acestuia, altul decât soluția de netrimitere în judecată. Sub acest aspect, se observă că autorul excepției solicită în realitate completarea prevederilor de lege criticate, în sensul de a se permite atacarea la instanțele judecătorești nu doar a rezoluțiilor și ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, ci și a "actelor de începere a urmăririi penale, de redeschidere a urmăririi penale ori de punere în mișcare a acțiunii penale", ceea ce este contrar atât dispozițiilor

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , în conformitate cu care, în exercitarea controlului, "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului", cât și prevederilor constituționale cuprinse în art. 61 alin. (1), potrivit cărora "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării".

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele deciziilor mai sus amintite își mențin valabilitatea, inclusiv în ceea ce privește dispozițiile art. 275-277 din Codul de procedură penală, în raport cu care nu au fost formulate critici distincte.

Cât privește prevederile art. 262 și 264 din Codul de procedură penală, Curtea constată că acestea nu aduc atingere dreptului la apărare, întrucât, în măsura în care partea interesată consideră că procurorul a pronunțat în mod discreționar una dintre soluțiile menționate în textul legal criticat, aceasta are posibilitatea, în cazul emiterii rechizitoriului, de a arăta judecătorului în ce constă nelegalitatea comisă, precum și, în cazul dispunerii unei soluții de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, pe aceea de a formula, potrivit art. 278 și 278^1 din Codul de procedură penală, plângere contra actelor procurorului la procurorul ierarhic superior ori la instanța de judecată, după caz. De altfel și cu privire la aceste texte de lege autorul solicită în realitate o completare, ceea ce, pentru considerentele menționate, excedează competenței Curții Constituționale.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 262, art. 264 și art. 275-278 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Marian Ifrim și Mitică Ifrim în Dosarul nr. 1.730/91/2008 al Curții de Apel Galați - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 aprilie 2011.