Decizia nr. 416/2011
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 554/2004 2 decembrie 2004 (prevederi anume) contenciosului administrativ
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Tomis Team" - S.R.L. din comuna Gălbiori, județul Constanța, în Dosarul nr. 26.262/212/2008 al Tribunalului Constanța - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției de neconstituționalitate, avocatul Doru Postelnicu, cu împuternicire avocațială depusă în ședința publică, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul avocatului autorului excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia, astfel cum a fost formulată. În acest sens, arată că prevederile
art. 4 din Legea nr. 554/2004
contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 referitoare la dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, deoarece prin soluționarea excepției de nelegalitate se ajunge la prelungirea excesivă a duratei procesului. De asemenea, susține că aceleași prevederi de lege contravin și art. 16 din Constituție, creând discriminări între persoanele interesate în verificarea legalității unui act administrativ. Totodată, arată că întrucât excepția de nelegalitate poate fi invocată oricând se încalcă principiul securității raporturilor juridice, contravenind jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în această materie.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, invocând în acest sens
Decizia Curții Constituționale nr. 404/2008 .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 16 aprilie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 26.262/212/2008, Tribunalul Constanța - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de intimata Societatea Comercială "Tomis Team" - S.R.L. din comuna Gălbiori, județul Constanța, într-o cauză în contencios administrativ având ca obiect excepția de nelegalitate a unui act administrativ.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece instituie în legislația procesuală un incident procedural - excepția de nelegalitate - ce duce la întreruperea cursului judecății unui litigiu, pentru a permite unei alte instanțe specializate să se pronunțe cu privire la legalitatea actului administrativ, ajungându-se la prelungirea inerentă a procesului. Prin urmare, consideră că soluția constituțională ar fi ca excepția de nelegalitate să se judece de aceeași instanță sesizată cu litigiul de fond, întrucât judecătorul îndeplinește toate cerințele de independență și imparțialitate.
Totodată, arată că prevederile de lege criticate instituie un mecanism greoi, dificil, de verificare a legalității unui act administrativ, ajungându-se la o veritabilă discriminare între persoanele interesate în verificarea legalității unui act administrativ, în sensul că persoanele care nu sunt părți ale unui litigiu judiciar trebuie să urmeze procedura prealabilă înainte de a sesiza instanța de contencios administrativ, în timp ce persoanele care sunt deja angrenate într-un asemenea litigiu au posibilitatea de a se verifica legalitatea unui asemenea act administrativ fără a se mai parcurge procedura plângerii prealabile.
Pe lângă această discriminare, prevederile de lege criticate conduc la încălcarea dreptului la o bună administrare, deoarece autoritățile publice emitente nu mai au ocazia să își revoce actul, dacă l-ar considera ele însele ca fiind nelegal, înainte ca instanța judecătorească să treacă la analiza legalității acestuia.
În final, invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, și anume cauzele Brumărescu împotriva României, 1999, Androne împotriva României, 2005, Mașiniexportimport Industrial Group S.A. împotriva României, 2005, referitoare la consacrarea principiului securității raporturilor juridice. Or, prin faptul că, potrivit
art. 4 din Legea nr. 554/2004 , excepția de nelegalitate poate fi invocată oricând, este evident că se ajunge la tulburarea raporturilor juridice create în urma emiterii unui asemenea act administrativ.
Tribunalul Constanța - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal consideră că prevederile de lege criticate nu contravin prevederilor art. 16 și 21 din Constituție, așa cum a statuat și Curtea Constituțională prin
deciziile nr. 404/2008 , nr. 425/2008 și nr. 426/2008.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens
deciziile Curții Constituționale nr. 608/2006
și nr. 219/2006.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004.
Dispozițiile art. 4 alin. (1) au fost modificate prin
art. VII din Legea nr. 202/2010
privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, iar dispozițiile art. 4 alin. (2) și (3) au fost modificate de
art. I pct. 5 din Legea nr. 262/2007
pentru modificarea și completarea
Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007.
În prezent, prevederile de lege criticate au următorul cuprins:
Articolul 4
Excepția de nelegalitate
"(1) Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza; încheierea de sesizare a instanței de contencios administrativ nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de nelegalitate este instanța de contencios administrativ competentă să o soluționeze și nici atunci când excepția de nelegalitate a fost invocată în cauze penale.
(2) Instanța de contencios administrativ se pronunță, după procedura de urgență, în ședință publică, cu citarea părților și a emitentului. În cazul în care excepția de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ.
(3) Soluția instanței de contencios administrativ este supusă recursului, care se declară în termen de 5 zile de la comunicare și se judecă de urgență și cu precădere.
(4) În cazul în care instanța de contencios administrativ a constatat nelegalitatea actului, instanța în fața căreia s-a ridicat excepția va soluționa cauza, fără a ține seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată."
Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că aceste prevederi de lege contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind principiul egalității în fața legii și ale art. 21 alin. (3) privind accesul liber la justiție, precum și prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra prevederilor de lege ce formează obiectul prezentei excepții de neconstituționalitate, prin raportare la aceleași dispoziții din Constituție invocate și în prezenta cauză, prin
Decizia nr. 608 din 21 septembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 879 din 27 octombrie 2006.
Cu acel prilej, Curtea a reținut că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată se stabilesc numai prin lege. Fiind constituite instanțe specializate pentru judecarea acțiunilor privind nelegalitatea, netemeinicia ori caracterul abuziv ale actelor autorităților publice, este firesc ca soluționarea tuturor cererilor având asemenea obiect, indiferent dacă au fost formulate direct sau pe cale incidentală, să fie dată în competența acestor instanțe.
Curtea a constatat că realizarea dreptului la un proces echitabil într-un termen rezonabil este asigurată de dispozițiile cuprinse în
art. 4 din Legea nr. 554/2004 , având în vedere că acest text legal impune termene extrem de scurte pentru judecarea cu celeritate a excepției de nelegalitate. Astfel, instanța de contencios administrativ se pronunță, după procedură de urgență, în ședință publică, cu citarea părților.
În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea principiului stabilității raporturilor juridice prin invocarea unei excepții de nelegalitate, oricând, fără limită în timp și indiferent de data emiterii actului administrativ, Curtea s-a pronunțat prin
Decizia nr. 404 din 10 aprilie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 6 mai 2008. Cu acel prilej, Curtea a statuat că principiul stabilității raporturilor juridice, deși nu este în mod expres consacrat de Constituția României, se deduce atât din prevederile art. 1 alin. (3), potrivit cărora România este stat de drept, democratic și social, cât și din preambulul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost interpretat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa. Acest principiu al stabilității raporturilor juridice nu poate implica însă promovarea unui drept prin intermediul unei ilegalități. Obținerea sau apărarea unui drept ori protejarea unui interes, chiar legitim, nu se poate fonda pe un act a cărui legalitate este îndoielnică și care nu ar putea fi dovedită altfel decât prin ridicarea excepției de nelegalitate. Contestarea pe cale incidentală a legalității, indiferent de data la care a fost emis actul administrativ, se justifică prin necesitatea exercitării unui control de legalitate fără de care soluția pronunțată de instanță riscă să fie fondată pe un act ilegal. Or, astfel ar fi zdruncinat însuși fundamentul statului de drept, căci ar fi posibil ca instanța de judecată să pronunțe, în numele legii, o hotărâre bazată pe un act încheiat cu încălcarea legii. Din această perspectivă, posibilitatea contestării legalității unui act administrativ unilateral cu caracter individual pe cale de excepție apare ca o modalitate de contracarare a efectelor principiului potrivit căruia fraus omnia corrumpit. Acesta este motivul pentru care nici nu a fost limitat în timp dreptul de a ridica o asemenea excepție.
Referitor la critica de neconstituționalitate privind art. 16 din Constituție, prin aceeași decizie, Curtea a mai reținut că interesul contestării legalității unui act administrativ unilateral cu caracter individual poate apărea în cadrul unei multitudini de litigii, ale căror obiecte să aparțină unor materii diverse. De aceea, în practică este foarte posibil ca necesitatea examinării legalității unui asemenea act să se impună și după împlinirea termenului de exercitare a acțiunii în anularea actului. Din acest motiv, excepția de nelegalitate se constituie într-un mijloc eficient de apărare, justificat de înseși exigențele unui proces echitabil. Cum în materia contenciosului administrativ celeritatea este esențială, termenele de soluționare ale excepției de nelegalitate nu pot fi decât foarte scurte, așa că nu se poate reproșa lungimea exagerată a procesului, cu consecința încălcării principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, prevăzut la art. 21 alin. (3) din Constituție.
Întrucât criticile de neconstituționalitate privesc aceleași aspecte și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât considerentele, cât și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Tomis Team" - S.R.L. din comuna Gălbiori, județul Constanța, în Dosarul nr. 26.262/212/2008 al Tribunalului Constanța - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 7 aprilie 2011.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.