Decizia nr. 385/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepție ridicată de Nicolae Toteanu în Dosarul nr. 343/216/2010 al Judecătoriei Curtea de Argeș, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.518 D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent învederează completului de judecată că la dosar autorul excepției a depus o cerere de amânare, solicitând un nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe cererea de amânare, solicită respingerea acesteia.

Curtea respinge cererea de amânare, în temeiul art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, apreciind că aceasta este neîntemeiată.

Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 1.676 D/2010 și nr. 3.628 D/2010 având ca obiect o excepție de neconstituționalitate cu obiect similar, ridicată de același autor în Dosarul nr. 410/216/2010 al Judecătoriei Curtea de Argeș și de Anica Nistor, prin mandatar cu procură Marin Frunză, în Dosarul nr. 1.447/121/2010 al Tribunalului Galați - Secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 1.676 D/2010 și nr. 3.628 D/2010 la Dosarul nr. 1.518 D/2010.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarelor nr. 1.676 D/2010 și nr. 3.628 D/2010 la Dosarul nr. 1.518 D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate și păstrarea jurisprudenței Curții în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 18 martie 2010, pronunțate în dosarele nr. 343/216/2010 și nr. 410/216/2010, Judecătoria Curtea de Argeș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, iar prin Încheierea din 17 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. 1.447/121/2010, Tribunalul Galați - Secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, în integralitatea sa. Excepția a fost ridicată în cauze în care s-a solicitat acordarea de ajutor public judiciar.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul Nicolae Toteanu susține, în esență, că prevederile legale criticate generează discriminări pe criterii de avere între cetățenii români și cetățenii celorlalte state membre ale Uniunii Europene. Susține, de asemenea, că legiuitorul român a transpus în legislația internă Directiva Consiliului Uniunii Europene 2003/8/CE privind îmbunătățirea accesului la justiție în cazul litigiilor transfrontaliere, ce nu are legătură cu acordarea ajutorului public judiciar în materie civilă.

Pe de altă parte, autorul Anica Nistor, prin mandatar Marin Frunză, arată că actul normativ criticat este neconstituțional în ansamblul său, deoarece prin prevederile acestuia "se impun condiții, criterii exagerate, multe dar și limitative, arbitrare și sofisticate care necesită foarte mult timp" pentru îndeplinire. În acest sens, limitarea cuantumului sumei acordate ca ajutor public judiciar, judecarea cererii de acordare a acestuia în camera de consiliu, fără citarea părților, inexistența căii de atac a recursului la o instanță superioară, judecarea cererii de reexaminare de către magistrații aceleiași instanțe, faptul că nu sunt admise în dovedirea cererii toate mijloacele de probă reglementate de Codul de procedură civilă sunt de natură a aduce atingere dreptului la apărare, dreptului la un proces echitabil, dreptului la un recurs efectiv în fața unui tribunal imparțial, precum și principiului statului de drept.

Judecătoria Curtea de Argeș consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat este în acord cu Directiva 2003/8/CE și nu generează discriminări între cetățenii români și cetățenii celorlalte state membre ale Uniunii Europene care ar solicita asistență judiciară în fața instanțelor sau a altor autorități române, scopul urmărit fiind asigurarea efectivă a accesului la justiție a persoanelor vizate prin susținerea de către stat, din resurse financiare publice, a costurilor procedurilor judiciare.

Tribunalul Galați - Secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate, contrar prevederilor

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului, în punctul de vedere comunicat în Dosarul nr. 1.676 D/2010, apreciază că dispozițiile

art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

sunt constituționale, arătând că acestea constituie o garanție suplimentară a accesului efectiv la justiție, reprezentând transpunerea în dreptul intern a Directivei 2003/8/CE. În acest sens citează cele reținute în expunerea de motive la actul normativ criticat.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 193/2008 , în ansamblul său, precum și ale art. 2 din acest act normativ, care au următorul conținut:

- Art. 2: "(1) Prezenta ordonanță de urgență este aplicabilă în toate cazurile în care se solicită ajutor public judiciar în fața instanțelor judecătorești sau a altor autorități cu atribuții jurisdicționale române de către orice persoană fizică având domiciliul sau reședința obișnuită în România sau într-un alt stat membru al Uniunii Europene.

(2) Pentru a determina dacă solicitantul are domiciliul pe teritoriul României se aplică legea română. În cazul în care solicitantul nu are domiciliul pe teritoriul României, pentru a se stabili dacă acesta are domiciliul pe teritoriul unui alt stat membru se aplică legea statului membru în cauză.

(3) Stabilirea domiciliului sau a reședinței obișnuite se determină în funcție de data depunerii cererii de ajutor public judiciar."

Autorul Nicolae Toteanu consideră că prevederile

art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

încalcă dispozițiile constituționale ale art. 4 alin. (2), art. 11 alin. (3), art. 20, art. 21 alin. (1) și (3) și ale art. 148 alin. (2) și (4).

Autorul Anica Nistor, prin mandatar Marin Frunză, consideră că prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008

încalcă dispozițiile art. 1 alin. (3), art. 11, 15, 16, 20, 21, 24, 53, 124, 126 și 148 din Constituție, prevederile art. 1, 6, 13, 14 și 17 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și dispozițiile Declarației Universale a Drepturilor Omului.

Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 , Curtea constată că aceasta este motivată numai prin raportare la prevederile constituționale ale art. 4 alin. (2) referitor la interzicerea discriminării pe criterii de rasă, de naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenență politică, de avere sau de origine socială.

Curtea reține că actul normativ criticat se aplică în egală măsură atât persoanelor fizice care au domiciliul sau reședința obișnuită în România, cât și celor care au domiciliul sau reședința într-un alt stat membru al Uniunii Europene, fără a face distincție pe criterii de avere sau de cetățenie și, ca atare, critica autorului excepției nu poate fi reținută.

Pe de altă parte, Curtea observă că autorul este nemulțumit de modul de receptare în legislația internă a prevederilor Directivei 2003/8/CE a Consiliului din 27 ianuarie 2003 de îmbunătățire a accesului la justiție în litigiile transfrontaliere prin stabilirea unor norme minime comune privind asistența judiciară acordată în astfel de litigii. Aceste aspecte privesc însă procesul de legiferare, iar nu controlul de constituționalitate, Curtea neavând competența de a modifica legislația în sensul celor dorite de autor.

Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008

în integralitatea sa, Curtea constată că prin

Decizia nr. 1.098 din 21 septembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 11 noiembrie 2010, a fost soluționată o excepție cu o motivare similară celei din prezenta cauză.

Cu acel prilej, Curtea a reținut, făcând referire la jurisprudența sa, că stabilirea unor limite și condiții privind acordarea ajutorului public judiciar a fost determinată de posibilitatea asigurării resurselor financiare publice necesare acordării ajutorului, de realizarea unei distribuiri echitabile a ajutorului în formele prevăzute la art. 6 din ordonanța de urgență, de prevenirea exercitării abuzive a cererii de ajutor și a prejudicierii altor categorii de persoane fizice care ar fi în nevoie de susținere din partea statului și l-ar solicita, fără a se îngrădi în acest mod accesul efectiv la justiție și exercițiul dreptului la un proces echitabil și fără a institui vreo discriminare pe criterii de avere.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate referitoare la posibilitatea de a ataca încheierea prin care s-a soluționat cererea de ajutor public judiciar, Curtea constată că și aceasta este neîntemeiată, deoarece, potrivit art. 15 din actul normativ criticat, împotriva încheierii prin care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar cel interesat poate face "cerere de reexaminare, în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii", iar cererea de reexaminare se soluționează în camera de consiliu "de un alt complet".

Soluția pronunțată cu acel prilej și argumentele pe care aceasta s-a bazat își mențin valabilitatea și în cauza de față, neintervenind elemente de noutate, care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudențe.

Distinct de cele arătate, Curtea mai reține că judecarea cererii privind acordarea ajutorului public judiciar nu vizează fondul cauzei și nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii. Prin această reglementare legiuitorul a avut în vedere instituirea unei proceduri simple și operative de soluționare a acestei cereri, astfel încât sunt justificate, din considerente de celeritate, judecarea în camera de consiliu, fără citarea părților, și inexistența căii de atac a recursului la o instanță superioară. Totodată, în soluționarea cererii nu este necesară administrarea tuturor mijloacelor de probă reglementate de Codul de procedură civilă, deoarece judecarea se face pe baza unor criterii obiective ce pot fi probate prin înscrisuri.

Faptul că judecarea cererii de reexaminare se face de către magistrații aceleiași instanțe nu este de natură să aducă atingere dreptului la un tribunal imparțial și dreptului la apărare. Prezumția de imparțialitate și independență a judecătorilor nu poate fi înlăturată prin faptul că aceștia lucrează la aceeași instanță ca și colegii lor care au soluționat fondul cererii. Pe de altă parte, soluționarea cererii de reexaminare se face pe baza unor criterii obiective și presupune verificarea anumitor înscrisuri din care să rezulte starea materială a solicitantului și a familiei sale.

Referitor la judecarea cauzei de către completele aceleiași instanțe prin

Decizia nr. 90 din 7 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 1 martie 2006, Curtea a reținut că această soluție legislativă nu relevă niciun fine de neconstituționalitate. Astfel, soluționarea aparține unor complete cu o compunere diferită, iar părțile beneficiază de toate drepturile și garanțiile procesuale menite să le asigure dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil și la soluționarea acestuia într-un termen rezonabil.

Prin urmare, Curtea constată că sunt îndeplinite toate cerințele dreptului la un proces echitabil și la soluționarea cauzei - a cererii de ajutor public judiciar - într-un termen rezonabil și de către o instanță independentă și imparțială.

Curtea observă că autorii excepției de neconstituționalitate nu își motivează criticile în raport cu celelalte dispoziții din Legea fundamentală și din actele internaționale invocate. Așa fiind, Curtea constată că nu își poate aroga competența de a formula propriile critici, la care, ulterior, să și răspundă. O simplă enumerare a prevederilor constituționale și a actelor internaționale pretins încălcate prin ordonanța de urgență criticată nu respectă exigențele

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , așa încât nu echivalează cu o veritabilă critică de neconstituționalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, precum și a ordonanței de urgență în ansamblul său, excepție ridicată de Nicolae Toteanu în dosarele nr. 343/216/2010 și nr. 410/216/2010 ale Judecătoriei Curtea de Argeș, și de Anica Nistor, prin mandatar cu procură Marin Frunză, în Dosarul nr. 1.447/121/2010 al Tribunalului Galați - Secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 martie 2011.