Decizia nr. 367/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ionița Cochințu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 20 din Legea nr. 329/2009

privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, excepție ridicată de Gheorghe Trofin în Dosarul nr. 2.256/99/2010 al Tribunalului Iași - Secția comercială și contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, menționând jurisprudența Curții Constituționale, respectiv

Decizia nr. 1.149 din 28 septembrie 2010 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 11 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. 2.256/99/2010, Tribunalul Iași - Secția comercială și contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 20 din Legea nr. 329/2009

privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, excepție invocată de Gheorghe Trofin cu ocazia soluționării unei cauze având ca obiect anularea unui act administrativ.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile legale criticate încalcă grav dreptul la muncă, condiționând raporturile de muncă sau chiar dispunând încetarea forțată a acestora, pornind de la un criteriu discriminatoriu, și anume nivelul pensiei nete aflate în plată, ceea ce contravine principiului egalității în drepturi a cetățenilor.

Tribunalului Iași - Secția comercială și contencios administrativ opinează că dispozițiile legale criticate, raportate la textele constituționale invocate, sunt neconstituționale, întrucât încetarea de drept a raportului de serviciu este consecința neexercitării dreptului de opțiune între pensie și salariu/indemnizație al reclamantului. Or, impunerea, ca și condiție obligatorie pentru menținerea raportului de serviciu, a renunțării la dreptul la pensie care este un drept câștigat, este neconstituțională. Impunerea renunțării la pensie fără nicio despăgubire vizează substanța dreptului la pensie și este contrară art. 44 din Constituție, care garantează creanțele asupra statului. De asemenea, se creează o discriminare în funcție de cuantumul pensiei, o parte a angajaților putând cumula pensia cu salariul, în timp ce persoanele cu pensie mai mare sunt lipsite în totalitate de acest drept, în situația în care sunt angajate într-o instituție publică, ceea ce este contrar art. 16 din Constituție.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 20 din Legea nr. 329/2009

privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 9 noiembrie 2009, care au următorul cuprins:

- Art. 20: "Neîndeplinirea obligației privind exprimarea opțiunii în termenul prevăzut la art. 18 și la art. 19 alin. (3) și (4) constituie cauză de încetare de drept a raporturilor de muncă stabilite în baza contractului individual de muncă sau a actului de numire în funcție, precum și a raporturilor de serviciu."

Prin articolul unic din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 11/2011

privind utilizarea indicatorului de referință câștigul salarial mediu brut în actele normative din domeniul muncii și protecției sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 111 din 11 februarie 2011, a fost modificat

cap. IV din Legea nr. 329/2009 . Astfel, potrivit articolului unic al ordonanței de urgență menționate "În cuprinsul

cap. IV din Legea nr. 329/2009

privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 9 noiembrie 2009, cu modificările și completările ulterioare, sintagma «salariul mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat» se înlocuiește cu sintagma «câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat»".

Autorul excepției susține că textele de lege criticate sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

Examinând excepția de neconstituționalitate și dispozițiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituționale invocate, Curtea observă că s-a mai pronunțat asupra unor critici similare prin

Decizia nr. 206 din 15 februarie 2011 , nepublicată la data pronunțării prezentei decizii.

Cu acel prilej, Curtea a observat că, prin

Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, a stabilit, în raport cu o critică similară de neconstituționalitate, că întreg cap. IV din lege este constituțional în măsura în care nu vizează persoanele pentru care durata mandatului este stabilită expres în Constituție. De asemenea, Curtea a reținut că și-a menținut această jurisprudență și în cadrul controlului a posteriori pe calea excepției de neconstituționalitate, stabilind, prin

Decizia nr. 1.149 din 28 septembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 26 octombrie 2010, că dispozițiile

art. 17-22 din Legea nr. 329/2009

sunt constituționale.

Curtea a mai statuat că nicio dispoziție constituțională nu împiedică legiuitorul să suprime cumulul pensiei cu salariul, cu condiția ca o asemenea măsură să se aplice în mod egal pentru toți cetățenii, iar eventualele diferențe de tratament să aibă o rațiune licită.

Curtea a constatat că nivelul pensiei nete până la care poate opera cumulul la nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat (devenit, în prezent, câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat) respectă condițiile de obiectivitate (este expres prevăzut de lege, previzibil și determinabil) și rezonabilitate (nivelul salariului mediu brut pe economie constituie o opțiune justă și echilibrată) impuse de principiul nediscriminării. Totodată, Curtea a apreciat că măsura adoptată este proporțională cu situația care a determinat-o, respectiv situația de criză economică în care se regăsește statul fiind rezultatul unui echilibru între scopul declarat al legii și mijloacele folosite în realizarea lui și este aplicată în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.

De asemenea, Curtea a mai arătat că soluția legislativă care instituie un anumit cuantum sau prag valoric, apreciat ca rezonabil, corespunde unei opțiuni exclusive a legiuitorului, nefiind deci o problemă de resortul contenciosului constituțional.

Astfel, Curtea a constatat că dispozițiile

cap. IV din Legea nr. 329/2009

sunt constituționale în măsura în care acestea nu se referă la persoanele pentru care durata mandatului este stabilită expres prin Constituție.

Neintervenind elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 20 din Legea nr. 329/2009

privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, excepție invocată de Gheorghe Trofin în Dosarul nr. 2.256/99/2010 al Tribunalului Iași - Secția comercială și contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 martie 2011.