Decizia nr. 368/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ionița Cochințu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 17-25 din Legea nr. 329/2009

privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, excepție ridicată de Ioan Urs în Dosarul nr. 56/33/2010 al Curții de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.367D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 2.947D/2010, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 17, 18, 19 și 20 din Legea nr. 329/2009

privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, excepție ridicată de Vasile Martin în Dosarul nr. 2.988/88/2009 al Tribunalului Tulcea - Secția civilă, comercială și contencios administrativ.

La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției Vasile Martin, fiind lipsă cealaltă parte, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție problema conexării dosarelor.

Partea prezentă, precum și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea cauzelor.

Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.947 la Dosarul nr. 2.367D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul părții prezente, Martin Vasile, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, arătând că

Legea nr. 329/2009 are un caracter excepțional și ar trebui aplicată într-un timp limitat, iar potrivit statisticilor se constată o creștere economică și se pune problema dacă dispozițiile criticate mai pot fi aplicate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, cu referire la jurisprudența Curții Constituționale, respectiv

Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierea din 15 aprilie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 56/33/2010, Curtea de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 17-25 din Legea nr. 329/2009

privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, excepție invocată de Ioan Urs, cu ocazia soluționării unei cauze având ca obiect anularea actelor emise de autoritățile de reglementare.

Prin Încheierea din 20 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. 2.988/88/2009, Tribunalul Tulcea - Secția civilă, comercială și contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 17, 18, 19 și 20 din Legea nr. 329/2009

privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, excepție invocată de Vasile Martin într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, în Dosarul nr. 2.367D/2010, se susține, în esență, că prevederile criticate, respectiv

cap. IV din Legea nr. 329/2009 , sunt neconforme cu dreptul comunitar, sunt neconstituționale, încălcând principii și drepturi fundamentale. În susținerea argumentelor sale invocă jurisprudența Curții Constituționale privind încălcarea principiului egalității și nediscriminării, referitoare la cumulul pensiei cu salariul. Dispozițiile din legea criticată încalcă drepturi fundamentale, fără a exista realmente vreuna din cauzele care provoacă criza invocată de Guvern, deoarece criteriul esențial în reducerea cheltuielilor vizează lipsa de eficiență și eficacitate existentă la nivelul autorităților și instituțiilor publice ale administrației centrale și locale și nu aspecte de ordin vamal sau de altă natură.

Discriminarea, în opinia autorului, se realizează pe considerentul că noua lege permite continuarea activității doar la instituții sau societăți comerciale private, întrucât la acestea nu există nicio interdicție de a cumula pensia cu salariul. De asemenea, se realizează o discriminare a persoanelor cu pensii care depășesc salariul mediu brut pe economie față de unele categorii de pensionari care s-au pensionat și pot cumula pensia cu salariul în baza

Deciziei nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009

a Curții Constituționale, prin care s-a stabilit că pot cumula pensia cu salariul în cazurile în care Legea fundamentală admite în mod expres cumulul de funcții; discriminare există și în raport cu persoanele exceptate de Curtea Constituțională de la interdicția cumulului, respectiv persoanele pentru care durata mandatului este stabilită de Constituție; discriminarea se manifestă și prin încălcarea obligațiilor de asigurare a unui trai decent și de respectare a egalității de tratament, consacrate prin

art. 4 din Legea nr. 75/1999

pentru aderarea României la Tratatul de la Budapesta privind recunoașterea internațională a depozitului de microorganisme în scopul procedurii de brevetare, semnat la 28 aprilie 1977 și modificat la 28 septembrie 1980, și prin "Directivele C.E. nr. 75/117/1975 și nr. 2000/750/2000", prin Protocolul nr. 12 la Convenția privind apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și prin Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 100/1951; discriminarea se realizează prin încălcarea art. 20, 23 și 24 din Carta Socială Europeană din 3 mai 1996.

În opinia autorului excepției, prevederile art. 17, 18, 20, 23 și 25 contravin jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, sens în care s-a exprimat Avocatul Poporului și Președintele Senatului, precum și unor prevederi din legi interne, cum ar fi

Legea nr. 164/2001

și

Legea nr. 188/1999 .

În Dosarul nr. 2.947D/2010 se susține că, potrivit art. 15 alin. (2) din Constituție, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile, normă cu valoare de principiu ce guvernează sistemul de drept din România. Astfel, în opinia autorului excepției, dispozițiile

Legii nr. 329/2009

nu operează asupra raporturilor juridice sub imperiul legii anterioare, ci numai asupra raporturilor juridice născute după intrarea în vigoare a noii legi. Aplicarea noii legi raportului de serviciu în cauza de față constituie o încălcare a dreptului la muncă, care nu poate forma obiectul unei îngrădiri sau limitări, fiecare persoană fiind liberă să muncească în măsura posibilităților sale fizice și intelectuale, pe care doar persoana respectivă le poate aprecia.

De asemenea, mai arată că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, noțiunea de "bun" înglobează orice interes al unei persoane de drept privat care are valoare economică. În acest sens, dreptul la salariu și dreptul la pensie pot fi asimilate unui drept de proprietate, iar diminuarea veniturilor pentru persoanele prevăzute la

art. 17 din Legea nr. 329/2009

încalcă dreptul de proprietate privată al acestora în ceea ce privește suspendarea plății pensiei pe durata exercitării activității.

Curtea de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, contrar

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , nu își exprimă opinia cu privire la temeinicia excepției de neconstituționalitate, considerând că "a opina într-un sens sau altul asupra constituționalității textelor legale criticate de reclamant în cauza de față, ar însemna ca instanța să procedeze la o dezlegare parțială a cauzei înainte de finalizarea dezbaterilor și în afara cadrului firesc al deliberării, cu încălcarea garanției instituite de art. 27 pct. 7 Cod procedură civilă.".

Tribunalul Tulcea - Secția civilă, comercială și contencios administrativ opinează că dispozițiile criticate sunt conforme dispozițiilor constituționale, neputându-se susține un alt punct de vedere cât timp Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009

a constatat constituționalitatea acestora, în măsura în care prevederile cap. IV din lege nu se referă la persoanele pentru care durata mandatului este stabilită expres prin Constituție.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 17-25 din Legea nr. 329/2009

privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 9 noiembrie 2009, care au următorul cuprins:

- Art. 17: "(1) Beneficiarii dreptului la pensie aparținând atât sistemului public de pensii, cât și sistemelor neintegrate sistemului public care realizează venituri salariale sau, după caz, asimilate salariilor, potrivit legii, realizate din exercitarea unei activități pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire, potrivit legii, în cadrul autorităților și instituțiilor publice centrale și locale, indiferent de modul de finanțare și subordonare, precum și în cadrul regiilor autonome, societăților naționale, companiilor naționale și societăților comerciale la care capitalul social este deținut integral sau majoritar de stat ori de o unitate administrativ-teritorială, pot cumula pensia netă cu veniturile astfel realizate, dacă nivelul acesteia nu depășește nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile persoanelor care:

a) la data intrării în vigoare a prezentului capitol sunt pensionari cumularzi;

b) după data intrării în vigoare a prezentului capitol devin pensionari cumularzi.";

- Art. 18: "(1) Pensionarii prevăzuți la art. 17 alin. (2) lit. a) care desfășoară activități profesionale pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire în funcție au obligația ca, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentului capitol, să își exprime în scris opțiunea între suspendarea plății pensiei pe durata exercitării activității și încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a actului de numire în funcție, dacă nivelul pensiei nete aflate în plată depășește nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

(2) Persoanele prevăzute la art. 17 alin. (2) lit. b) au obligația ca, în termen de 15 zile de la data survenirii situației de cumul, să își exprime în scris opțiunea între suspendarea plății pensiei pe durata exercitării activității și încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a actului de numire în funcție, dacă nivelul pensiei nete aflate în plată depășește nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.";

- Art. 19: "(1)În situația persoanelor care beneficiază, prin cumul, de pensie/pensii stabilită/stabilite atât în sistemul public cât și/sau în sisteme neintegrate sistemului public de pensii, la determinarea plafonului stabilit la art. 17 alin. (1) se are în vedere venitul cumulat din acestea.

(2) Dacă nivelul pensiilor nete cumulate se situează sub nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat acesta va putea fi cumulat cu veniturile realizate din exercitarea unei activități pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire în funcție, potrivit legii, în cadrul entităților prevăzute la art. 17 alin. (1).

(3) În cazul în care nivelul venitului realizat din pensiile nete cumulate este mai mare decât nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, persoana are obligația de a-și exprima opțiunea, în scris, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentului capitol, cu privire la menținerea în plată a pensiei față de cuantumul căreia, potrivit art. 17, este permis cumulul.

(4) Prevederile alin. (3) se aplică și persoanelor prevăzute la art. 17 alin. (2) lit. b), acestea având obligația de a-și exprima opțiunea în termen de 15 zile de la data survenirii situației de imposibilitate a exercitării cumulului.";

- Art. 20: "Neîndeplinirea obligației privind exprimarea opțiunii în termenul prevăzut la art. 18 și la art. 19 alin. (3) și (4) constituie cauză de încetare de drept a raporturilor de muncă stabilite în baza contractului individual de muncă sau a actului de numire în funcție, precum și a raporturilor de serviciu.";

- Art. 21: "În cazul în care opțiunea este exprimată în termenul prevăzut la art. 18 și la art. 19 alin. (3) și (4), plata pensiei/pensiilor se suspendă începând cu luna următoare celei în care a fost exprimată opțiunea pentru continuarea activității.";

- Art. 22: "Sumele încasate necuvenit cu titlu de pensie se recuperează de la pensionari, cu respectarea termenului general de prescripție.";

- Art. 23: "(1) Angajatorul are obligația de a lua măsurile necesare constatării cazurilor prevăzute la art. 18 și la art. 19 alin. (3) și (4).

(2) Încălcarea de către angajator a prevederilor alin. (1) constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 2.500 lei la 5.000 lei.

(3) Constatarea contravenției prevăzute la alin. (1) și aplicarea sancțiunii prevăzute la alin. (2) se realizează de către persoanele împuternicite din cadrul inspectoratelor teritoriale de muncă.";

- Art. 24: "Contravențiilor prevăzute la

art. 23 le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 180/2002 , cu modificările și completările ulterioare.";

- Art. 25: "Prevederile prezentului capitol se aplică în mod corespunzător și beneficiarilor de pensie de serviciu stabilită prin legi speciale."

Prin articolul unic din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 11/2011

privind utilizarea indicatorului de referință câștigul salarial mediu brut în actele normative din domeniul muncii și protecției sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 111 din 11 februarie 2011, a fost modificat

cap. IV din Legea nr. 329/2009 . Astfel, potrivit articolului unic al ordonanței de urgență menționate, "În cuprinsul

cap. IV din Legea nr. 329/2009

privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 9 noiembrie 2009, cu modificările și completările ulterioare, sintagma «salariul mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat» se înlocuiește cu sintagma «câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat»".

Autorii excepției susțin că textele de lege criticate sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, art. 16 alin. (1) potrivit căruia cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1) și (2) privind accesul liber la justiție, art. 41 alin. (1) care prevede că dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, art. 44 alin. (1) care garantează dreptul de proprietate și creanțele asupra statului, art. 47 privind nivelul de trai, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 148 alin. (2) și (4) care dispune în legătură cu prioritatea reglementărilor comunitare, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, față de dispozițiile contrare din legile interne și garantarea aducerii lor la îndeplinire de către autorități. De asemenea, se invocă: art. 23 alin. (2) din Declarația Universală a drepturilor Omului, art. 14 din Convenția privind apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, art. 1 din Protocolul adițional nr. 12 la Convenție, art. 9 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, precum și alte acte interne și internaționale.

Examinând excepția de neconstituționalitate și dispozițiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituționale invocate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra unor critici similare prin

Decizia nr. 206 din 15 februarie 2011 , nepublicată la data pronunțării prezentei decizii, prin

Decizia nr. 1.149 din 28 septembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Parte I, nr. 711 din 26 octombrie 2010, și

Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009.

Curtea observă că, prin

Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, a stabilit, în raport cu o critică similară de neconstituționalitate, că întreg cap. IV din lege este constituțional în măsura în care nu vizează persoanele pentru care durata mandatului este stabilită expres în Constituție. De asemenea, Curtea a reținut că și-a menținut această jurisprudență și în cadrul controlului a posteriori pe calea excepției de neconstituționalitate, stabilind, prin

Decizia nr. 1.149 din 28 septembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 26 octombrie 2010, că dispozițiile

art. 17-22 din Legea nr. 329/2009

sunt constituționale.

Curtea a mai statuat că nicio dispoziție constituțională nu împiedică legiuitorul să suprime cumulul pensiei cu salariul, cu condiția ca o asemenea măsură să se aplice în mod egal pentru toți cetățenii, iar eventualele diferențe de tratament să aibă o rațiune licită.

Curtea a constatat că nivelul pensiei nete până la care poate opera cumulul la nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat (devenit, în prezent, câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat) respectă condițiile de obiectivitate (este expres prevăzut de lege, previzibil și determinabil) și rezonabilitate (nivelul salariului mediu brut pe economie constituie o opțiune justă și echilibrată) impuse de principiul nediscriminării. Totodată, Curtea a apreciat că măsura adoptată este proporțională cu situația care a determinat-o, respectiv situația de criză economică în care se regăsește statul, fiind rezultatul unui echilibru între scopul declarat al legii și mijloacele folosite în realizarea lui, și este aplicată în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.

De asemenea, Curtea a mai arătat că soluția legislativă care instituie un anumit cuantum sau prag valoric, apreciat ca rezonabil, corespunde unei opțiuni exclusive a legiuitorului, nefiind deci o problemă de resortul contenciosului constituțional.

Astfel, Curtea a constatat că dispozițiile

cap. IV din Legea nr. 329/2009

sunt constituționale în măsura în care acestea nu se referă la persoanele pentru care durata mandatului este stabilită expres prin Constituție.

Neintervenind elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 17-25 din Legea nr. 329/2009

privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, excepție ridicată de Ioan Urs în Dosarul nr. 56/33/2010 al Curții de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal și de Vasile Martin în Dosarul nr. 2.988/88/2009 al Tribunalului Tulcea - Secția civilă, comercială și contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 martie 2011.