Decizia nr. 413/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 65 alin. (1), (2) și (4) din Legea nr. 360/2002

privind Statutul polițistului, excepție ridicată de Marius Martin în Dosarul nr. 8.593/99/2009 al Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.391D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 2.392D/2010, nr. 3.459D/2010, nr. 3.460D/2010 și nr. 82D/2011, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Constantin Bebi Manole în dosarele nr. 594/99/2010 al Tribunalului Iași - Secția comercială și de contencios administrativ și nr. 63/99/2010 al Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal, de Iulian Lazăr în Dosarul nr. 142/99/2010 al Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal și Dan Cristian Grecu în Dosarul nr. 915/99/2010 al Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public susține că nu se opune conexării cauzelor.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 14 și al

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 2.392D/2010, nr. 3.459D/2010, nr. 3.460D/2010 și nr. 82D/2011 la Dosarul nr. 2.391D/2010, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, invocând în acest sens

Decizia Curții Constituționale nr. 318/2011 , nepublicată încă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierea din 17 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. 8.593/99/2009, Curtea de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 65 alin. (1), (2) și (4) din Legea nr. 360/2002

privind Statutul polițistului. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reclamantul Marius Martin într-o cauză având ca obiect cererea de suspendare a executării dispoziției emise de Inspectoratul Județean de Poliție Iași, prin care acesta a fost pus la dispoziție ca urmare a trimiterii sale în judecată.

Prin Încheierea din 25 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. 594/99/2010, Tribunalul Iași - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 65 alin. (1), (2) și (4) din Legea nr. 360/2002

privind Statutul polițistului. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reclamantul Constantin Bebi Manole într-o cauză având ca obiect cererea de anulare a dispoziției emise de Inspectoratul Județean de Poliție Iași, prin care acesta a fost pus la dispoziție ca urmare a trimiterii sale în judecată.

Prin Încheierile din 21 iunie 2010 și din 20 decembrie 2010, pronunțate în dosarele nr. 63/99/2010, nr. 142/99/2010 și nr. 915/99/2010, Curtea de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 65 alin. (1), (2) și (4) din Legea nr. 360/2002

privind Statutul polițistului. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Constantin Bebi Manole, Iulian Lazăr și Dan-Cristian Grecu în cauze având ca obiect soluționarea cererilor de suspendare a executării dispozițiilor emise de Inspectoratul Județean de Poliție Iași, prin care aceștia au fost puși la dispoziție ca urmare a trimiterii lor în judecată.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece măsura punerii la dispoziție a polițistului încalcă drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei, aceasta trebuind să fie considerată nevinovată până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare. Mai mult, această măsură restrictivă nu se justifică în situația în care nu au existat abateri disciplinare ale polițistului, context în care ar fi necesară desfășurarea unei cercetări disciplinare prealabile. Punerea la dispoziție a polițistului, de cele mai multe ori, este fundamentată doar pe adresa organului de urmărire penală, prin care instituția este înștiințată cu privire la trimiterea în judecată a acestuia. Însă, prin punerea la dispoziție în cazul trimiterii în judecată fără cercetări prealabile disciplinare se răstoarnă prezumția de nevinovăție.

Totodată, în conformitate cu Recomandarea nr. 16/2003 a Consiliului Europei, executarea deciziilor administrative trebuie să țină cont de drepturile și interesele persoanelor particulare, pentru a nu provoca daune grave acestora. De altfel, reglementările dreptului comunitar în privința funcționarilor publici ai Comunităților Europene (Statutul funcționarilor Comunităților Europene - Regulamentul 259/1968) dispun în sensul că acestora trebuie să li se asigure un nivel minim de subzistență, aspect care, în cazul de față nu este respectat, deși conform

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 , polițistul este funcționar public cu statut special. Drept consecință a acestei măsuri, persoanei în cauză îi sunt micșorate drepturile salariale, fapt ce aduce atingeri grave drepturilor și intereselor legale.

Pe de altă parte, această măsură trebuie să fie proporțională cu natura și gravitatea faptelor care fac obiectul învinuirii sau determină luarea măsurii preventive, având în vedere caracterul esențialmente provizoriu al punerii la dispoziție.

Menționează și faptul că măsura nu este limitată în timp, iar în considerarea duratei mari a unui proces penal, caracterul său vremelnic este substanțial diminuat.

Totodată, susține că dispozițiile de lege criticate nu fac nicio distincție între infracțiunile săvârșite în legătură cu serviciul sau cele care nu sunt incluse în această categorie și nici între infracțiunile săvârșite din culpă sau cu intenție. De asemenea, aceste prevederi au caracter lacunar și nu definesc măsura "punerii la dispoziție", iar sarcinile și atribuțiile stabilite pe perioada punerii la dispoziție pot fi stabilite discreționar.

Curtea de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal consideră că prevederile de lege criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate.

Tribunalul Iași - Secția comercială și de contencios administrativ apreciază că, deși se restrânge exercitarea unor drepturi sau a unor libertăți, suspendarea din funcție nu poate fi considerată ca fiind contrară prezumției de nevinovăție, ci este necesară pentru apărarea ordinii publice și pentru desfășurarea instrucției penale. Această restrângere a unor drepturi constituționale se impune pentru a asigura securitatea juridică a drepturilor și libertăților celorlalți cetățeni, atât în perspectiva drepturilor individuale, cât și a celor naționale sau de grup pentru binele public.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile criticate sunt constituționale. Astfel, măsura punerii la dispoziție a polițistului față de care s-a pus în mișcare acțiunea penală sau care este judecat în stare de libertate ori liberat provizoriu pe cauțiune nu poate fi considerată ca fiind contrară prezumției de nevinovăție. Această măsură este necesară pentru apărarea ordinii publice și pentru desfășurarea instrucției penale și, așa cum a statuat Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 245/2004 , restrângerea unor drepturi constituționale este admisă, ea răspunzând nevoii de a asigura securitatea juridică a drepturilor și libertăților celorlalți, atât în perspectiva intereselor individuale, cât și a celor naționale sau de grup și a binelui public, fiind și o modalitate de salvgardare a unor drepturi în situațiile în care exercițiul lor are un caracter antisocial. De asemenea, dispozițiile de lege criticate se aplică în mod egal tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei legale, fără discriminări pe considerente arbitrare.

Cât privește critica de neconstituționalitate referitoare la art. 41 din Constituție, consideră că aceasta nu poate fi reținută, deoarece polițistul va fi repus în toate drepturile anterioare, inclusiv compensarea celor de care a fost privat pe perioada punerii la dispoziție, respectiv a suspendării din funcție, potrivit competențelor stabilite prin ordin al ministrului administrației și internelor.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 65 alin. (1), (2) și (4) din Legea nr. 360/2002

privind Statutul polițistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, modificate ultima oară prin

art. I pct. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/2004

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 360/2002

privind Statutul polițistului, ordonanță publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.083 din 22 noiembrie 2004.

În prezent, textele de lege criticate au următoarea redactare:

- Art. 65 alin. (1), (2) și (4):

"(1) În cazul în care împotriva polițistului s-a început urmărirea penală sau acesta a fost trimis în judecată, menținerea sa în activitate se hotărăște după soluționarea definitivă a cauzei, cu excepția situației în care a comis și alte abateri disciplinare, când operează procedura disciplinară obișnuită.

(2) Polițistul față de care s-a pus în mișcare acțiunea penală sau care este judecat în stare de libertate ori liberat provizoriu pe cauțiune este pus la dispoziție.

[...]

(4) Polițistul pus la dispoziție îndeplinește numai acele sarcini și atribuții de serviciu stabilite în scris de șeful unității de poliție și beneficiază de drepturile bănești corespunzătoare gradului profesional pe care îl are, la nivelul de bază, precum și de celelalte drepturi prevăzute în prezenta lege."

Autorii excepției de neconstituționalitate consideră că aceste prevederi de lege contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumția de nevinovăție, ale art. 41 privind dreptul la muncă, ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și prevederilor art. 11 paragraful 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorii acesteia susțin că măsura punerii la dispoziția unității a polițistului față de care s-a pus în mișcare acțiunea penală sau care este judecat în stare de libertate ori liberat provizoriu pe cauțiune nesocotește dispozițiile din Constituție și din alte documente internaționale care consacră prezumția de nevinovăție.

Asupra unei critici similare, aplicabile mutatis mutandis la cauza de față, Curtea s-a mai pronunțat prin

Decizia nr. 187 din 6 martie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 5 aprilie 2007, cu prilejul soluționării excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 89 alin. 2 din Legea nr. 80/1995

privind statutul cadrelor militare, referitoare la punerea la dispoziție a ofițerilor, maiștrilor militari și subofițerilor pentru care s-a început urmărirea penală sau care sunt trimiși în judecata instanțelor militare, dar care sunt cercetați și judecați în stare de libertate sau eliberați pe cauțiune. Curtea a statuat că punerea la dispoziție nu încalcă prezumția de nevinovăție, întrucât nu vizează fondul răspunderii pentru fapta imputată, nu prejudecă vinovăția, ci constituie o măsură preventivă, justificată de necesitatea împiedicării săvârșirii de noi fapte contrare prevederilor legale, de îndeplinirea corectă a atribuțiilor ce revin funcției respective și de asigurarea încrederii în persoana care ocupă acea funcție. Pentru identitate de rațiune, aceeași concluzie este valabilă și în ceea ce privește punerea la dispoziție a polițiștilor.

De asemenea, Curtea observă că în alin. (4) al

art. 65 din Legea nr. 360/2002

este precizat și conținutul măsurii punerii la dispoziție. Interpretarea dată acestuia de autorii excepției în sensul că sarcinile și atribuțiile pot fi stabilite pe această perioadă de șeful unității în mod discreționar și abuziv nu poate fi, însă, analizată de Curte, întrucât depinde de modalitatea practică de individualizare a acesteia la fiecare caz concret, nereprezentând o problemă de constituționalitate, ci de aplicare a legii.

Totodată, un raționament simetric cu cel cuprins în decizia menționată se impune și în ceea ce privește reducerea indemnizațiilor. Prin luarea măsurii punerii la dispoziție nu se poate susține că se îngrădește dreptul la muncă și, la fel ca în cazul cadrelor militare,

art. 65 din Legea nr. 360/2002

prevede în mod expres, la alin. (6), că "în cazul în care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală ori achitarea, precum și în cazul încetării urmăririi penale ori a procesului penal, polițistul va fi repus în toate drepturile anterioare, inclusiv compensarea celor de care a fost privat pe perioada punerii la dispoziție (...)".

În ceea ce privește prevederile art. 16 din Constituție, Curtea observă că autorii excepției de neconstituționalitate nu motivează pretinsa încălcare a acestora, iar referitor la invocarea art. 53 din Legea fundamentală, aceasta nu poate fi primită de vreme ce nu a fost constatată restrângerea vreunui drept constituțional.

De altfel, în același sens, s-a pronunțat Curtea Constituțională și prin

Decizia nr. 318 din 3 martie 2011 , nepublicată până la data pronunțării prezentei decizii.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 65 alin. (1), (2) și (4) din Legea nr. 360/2002

privind Statutul polițistului, excepție ridicată de Marius Martin în Dosarul nr. 8.593/99/2009 al Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal, de Constantin Bebi Manole în dosarele nr. 594/99/2010 al Tribunalului Iași - Secția comercială și de contencios administrativ și nr. 63/99/2010 al Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal, de Iulian Lazăr în Dosarul nr. 142/99/2010 al Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal și Dan Cristian Grecu în Dosarul nr. 915/99/2010 al Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 aprilie 2011.