Decizia nr. 491/2011

Articolul 1

alin. (1) din Legea nr. 96/2007

aduce atingere și art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitor la interzicerea discriminării, întrucât exercitarea profesiei de tehnician dentar este condiționată de naționalitatea persoanei care dorește să lucreze. În susținerea celor expuse oral, depune concluzii scrise.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată și că prin textul de lege criticat este reglementat regimul juridic al străinilor în România, al căror drept la muncă și la rezidență este statuat în funcție de marja de apreciere a legiuitorului.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 aprilie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 984/64/2009, Curtea de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 96/2007

privind exercitarea profesiei de tehnician dentar, precum și înființarea, organizarea și funcționarea Ordinului Tehnicienilor Dentari din România, excepție ridicată de Lu Caiyung, Qu Gaofeng, Wang Haifeng, Je Jiaqiao, Ye Jiangling și Sun Shuangxue într-o cauză având ca obiect o contestație împotriva deciziei de returnare de pe teritoriul României și a anulării autorizației de muncă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile legale criticate aduc atingere dispozițiilor constituționale ale art. 41 referitor la garantarea dreptului la muncă și la protecția socială a muncii, deoarece autorii excepției nu mai pot exercita profesia de tehnician dentar, profesie pe care au exercitat-o anterior anulării autorizației lor de muncă. Este restrâns astfel exercițiul dreptului la muncă, ceea ce aduce atingere art. 53 din Constituție. Sunt încălcate, de asemenea, dispozițiile art. 15 alin. (1) și art. 18 alin. (1) din Constituție, deoarece cetățenii străini nu mai beneficiază de drepturile și libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi, iar averile lor nu mai sunt protejate.

Curtea de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât orice stat membru al Uniunii Europene, în exercitarea atributelor suveranității și independenței statale, poate stabili norme juridice interne restrictive în privința exercitării anumitor profesii, meserii ori ocupații de către străinii din state terțe. Restrângerea dreptului la muncă constituie, în realitate, o circumstanțiere a limitelor de exercitare a acestuia prin prevederile textului de lege criticat.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituțional, acesta stabilind condițiile de exercitare a profesiei de tehnician dentar, fără a îngrădi dreptul la muncă sau libertatea de alegere a profesiei sau a locului de muncă.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile apărătorului autorului excepției prezent și ale procurorului, notele scrise depuse, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 96/2007

privind exercitarea profesiei de tehnician dentar, precum și înființarea, organizarea și funcționarea Ordinului Tehnicienilor Dentari din România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 269 din 24 aprilie 2009, care au următorul cuprins: "(1) Profesia de tehnician dentar se exercită, pe teritoriul României, în condițiile prezentei legi, de către persoanele fizice posesoare ale unui titlu oficial de calificare în profesia de tehnician dentar, care pot fi:

a) cetățeni ai statului român;

b) cetățeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparținând Spațiului Economic European sau ai Confederației Elvețiene;

c) membri de familie ai unui cetățean al unuia dintre statele prevăzute la lit. b), așa cum sunt definiți la

art. 2 alin. (1) pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/2005

privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene și Spațiului Economic European, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 260/2005 , cu modificările și completările ulterioare;

d) cetățeni ai statelor terțe, beneficiari ai statutului de rezident permanent în România;

e) beneficiari ai statutului de rezident pe termen lung, acordat de către unul dintre statele prevăzute la lit. b)."

Textele constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 15 alin. (1) potrivit căruia cetățenii beneficiază de drepturile și libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi, art. 18 alin. (1) referitor la protecția generală a persoanelor și a averilor cetățenilor străini și apatrizilor care locuiesc în România, art. 41 referitor la garantarea dreptului la muncă și la protecția socială a muncii și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Se susține și încălcarea prevederilor art. 14 referitoare la interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autorii acesteia sunt, în realitate, nemulțumiți de necorelările de ordin legislativ dintre prevederile

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 96/2007

și cele ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, dorind o modificare și o completare a textului de lege criticat, astfel încât aspectele de necorelare legislativă să fie înlăturate.

Or, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

Prin urmare, nu intră în sfera de competență a Curții Constituționale examinarea unor texte de lege în vederea modificării și completării acestora în scopul corelării lor, ci în competența exclusivă a Parlamentului, întrucât, potrivit art. 61 din Legea fundamentală, acesta este unica autoritate legiuitoare a țării. Așa fiind, excepția urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 96/2007

privind exercitarea profesiei de tehnician dentar, precum și înființarea, organizarea și funcționarea Ordinului Tehnicienilor Dentari din România, excepție ridicată de Lu Caiyung, Qu Gaofeng, Wang Haifeng, Je Jiaqiao, Ye Jiangling și Sun Shuangxue în Dosarul nr. 984/64/2009 al Curții de Apel Brașov - Secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 aprilie 2011.

PREȘEDINTELE

CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu

*

OPINIE SEPARATĂ

În dezacord cu soluția pronunțată de Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, prin Decizia nr. 491 din 19 aprilie 2011, în sensul respingerii ca inadmisibile a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 96/2007

privind exercitarea profesiei de tehnician dentar, precum și înființarea, organizarea și funcționarea Ordinului Tehnicienilor Dentari din România, considerăm că excepția de neconstituționalitate ar fi trebuit respinsă ca neîntemeiată pentru următoarele motive:

1. Curtea Constituțională a fost sesizată prin Încheierea din 12 aprilie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 984/64/2009 de Curtea de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal, autorii motivând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 96/2007 , cu respectarea

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

potrivit căruia "sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate". Or, soluția pronunțată de Curtea Constituțională nu vizează criticile de neconstituționalitate formulate de autori în fața instanței de judecată, critici la care Curtea ar fi trebuit să răspundă întrucât potrivit art. 142 alin. (1) din Legea fundamentală aceasta este garantul supremației Constituției, iar potrivit

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a Curții Constituționale îl reprezintă încheierea instanței de judecată, care cuprinde motivarea autorilor excepției de neconstituționalitate, ci, prin decizia sa, Curtea a analizat exclusiv concluziile orale formulate de apărătorul acestora în ședință publică, în sensul existenței unei necorelări legislative între prevederile

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 96/2007

și cele ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România.

2. Cu privire la criticile formulate de autorii excepției observăm că prin dispozițiile

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 96/2007

legiuitorul a impus anumite condiții cu privire la exercitarea profesiei de tehnician dentar pe teritoriul României. Astfel această profesie poate fi exercitată de către persoanele fizice posesoare ale unui titlu oficial de calificare în profesia de tehnician dentar cu respectarea condițiilor de a fi cetățeni ai statului român, cetățeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparținând Spațiului Economic European sau ai Confederației Elvețiene, membri de familie ai unui cetățean dintre cele anterior menționate, beneficiari ai statutului de rezident pe termen lung acordat de către unul dintre statele Uniunii Europene, ai unui stat aparținând Spațiului Economic European sau ai Confederației Elvețiene ori cetățeni ai statelor terțe, beneficiari ai statutului de rezident permanent în România.

Prin urmare, observăm că legiuitorul a condiționat exercitarea profesiei de tehnician dentar de către cetățenii statelor terțe de obținerea rezidenței permanente în România. În jurisprudența sa, de exemplu, prin

Decizia nr. 513 din 20 iunie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 598 din 11 iulie 2006, Curtea a reținut că dreptul la muncă, alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă vizează posibilitatea oricărei persoane de a exercita profesia sau meseria pe care o dorește, în anumite condiții stabilite de legiuitor, și nu vizează obligația statului de a garanta accesul tuturor persoanelor la toate profesiile, concluzionând că art. 53 din Constituție, invocat în susținerile autorilor excepției, nu are incidență în cauză.

Totodată, prin

Decizia nr. 321 din 14 septembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.144 din 3 decembrie 2004, Curtea a constatat că libertatea alegerii profesiei, a meseriei și a locului de muncă nu este incompatibilă cu stabilirea condițiilor în care poate fi exercitată o profesie.

Prin urmare, apreciem că - prin prisma celor reținute de Curte în jurisprudența sa - nici în prezenta cauză nu poate fi reținută încălcarea art. 41 sau incidența art. 53 din Constituție, și nici încălcarea art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitor la interzicerea discriminării.

Cu privire la pretinsa încălcare a art. 18 alin. (1) din Legea fundamentală referitor la protecția generală a persoanelor și a averilor cetățenilor străini care locuiesc în România, garantată de Constituție și alte legi, apreciem că nici acesta nu are incidență în speță de vreme ce textul de lege criticat se referă la stabilirea anumitor condiții pentru exercitarea unei profesii, iar nu la protecția generală a persoanelor și a averilor cetățenilor străini.

De asemenea, nu putem reține nici încălcarea art. 15 alin. (1) din Constituție, deoarece cetățenii beneficiază de drepturile și libertățile consacrate de Constituție și de alte legi dar au și obligațiile prevăzute de acestea, în speță obligația de a fi beneficiari ai statutului de rezident permanent în România.

Totodată, apreciem că prin textul de lege criticat se urmărește și asigurarea unor măsuri de protecție socială care au în vedere prevenirea fenomenului șomajului și ocuparea forței de muncă calificate în țările Uniunii Europene.

Pe de altă parte, se observă că potrivit art. 148 alin. (4) din Constituție, Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. (2).

Astfel, se observă că prin condițiile impuse prin

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 96/2007

legiuitorul a urmărit implementarea art. 11 lit. a) din Directiva 2003/109/CE din 25 noiembrie 2003 a Consiliului Uniunii ce reglementează statutul resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la 23 ianuarie 2004.

În concluzie, apreciem că excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 96/2007

ar fi trebuit respinsă ca neîntemeiată în lumina celor anterior expuse.