Decizia nr. 119/1998

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol, soluționarea sesizării Curții Supreme de Justiție - Secția de contencios administrativ, referitoare la neconstituționalitatea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 36/1997

pentru modificarea și completarea

Legii învățământului nr. 84/1995 , ca urmare a acțiunii formulate de Partidul Unității Naționale Române.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 22 septembrie 1998, fiind consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 29 septembrie 1998.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Partidul Unității Naționale Române, prin acțiunea înregistrată la 14 iulie 1997 la Curtea de Apel București - Secția de contencios administrativ, a chemat în judecata Guvernul României, solicitând ca, în baza dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, să se constate ca

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 36/1997

pentru modificarea și completarea

Legii învățământului nr. 84/1995

este "neconstitutionala, nulă și neproducatoare de efecte juridice". În motivarea acțiunii se susține ca prin ordonanța menționată se aduc reglementări în domeniul rezervat, potrivit art. 72 lit. m) din Constituție, legilor organice, incalcandu-se grav art. 114 alin. (1) din legea fundamentală, text care interzice emiterea de ordonanțe în domenii ce fac obiectul legilor organice.

Prin Sentinta civilă nr. 790 din 25 august 1997, Curtea de Apel București - Secția de contencios administrativ a respins ca inadmisibila acțiunea formulată de Partidul Unității Naționale Române, retinand în considerente ca art. 2 lit. a) din Legea nr. 29/1990 exceptează de la controlul judecătoresc, pe calea contenciosului administrativ, actele emise de Guvern în temeiul delegării legislative date acestuia prin art. 114 alin. (4) din Constituție. Totodată, s-a reținut că nu poate fi sesizată Curtea Constituțională în vederea declanșării controlului de constituționalitate, întrucât nu sunt întrunite cerințele legale pentru sesizarea sa.

Partidul Unității Naționale Române a declarat recurs împotriva Sentinței civile nr. 790/1997 a Curții de Apel București - Secția de contencios administrativ, care a fost admis de Curtea Suprema de Justiție prin Decizia nr. 369 din 18 februarie 1998, pronunțată în Dosarul nr. 2.019/1997 și, pe cale de consecința, s-a casat sentinta recurată pe motiv ca instanța de contencios administrativ nu este competența să soluționeze cauza, dispunandu-se trimiterea acesteia la Curtea Constituțională, "ca unica autoritate publică ce poate exercita controlul constituționalității legilor și ordonanțelor".

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat puncte de vedere președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

În punctul de vedere al Guvernului se considera ca solicitarea Partidului Unității Naționale Române este inadmisibila. În motivarea acestei opinii se arata, în primul rând, ca astfel cum s-a stabilit prin jurisprudenta Curții Constituționale, Guvernul este competent sa emita ordonanțe de urgență și în domeniul legilor organice; în al doilea rând, ca pentru soluționarea acțiunii introduse de Partidul Unității Naționale Române - și, deci, și a recursului - este necesară îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 144 lit. c) din Constituție și la art. 23 din Legea nr. 47/1992, texte care au în vedere situația în care exista o cauza pe rolul instanțelor judecătorești și, pe cale incidența, se evoca neconstituționalitatea unor dispoziții dintr-o lege ori dintr-o ordonanța. Or, în situația de fața, neconstituționalitatea nu s-a invocat pe cale de excepție, ci constituie chiar obiectul cererii formulate de Partidul Unității Naționale Române.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și ale părții prezente, dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Potrivit art. 144 lit. c) din Constituție, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea legilor și a ordonanțelor.

În conformitate cu art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, excepția de neconstituționalitate poate viza numai acele prevederi dintr-o lege sau ordonanța de care depinde soluționarea cauzei în care acestea au fost invocate.

Rezultă ca, în cadrul controlului prevăzut la art. 144 lit. c) din Constituție, instanța de contencios constituțional este legal sesizată în vederea declanșării controlului numai pe calea excepției de neconstituționalitate invocate într-un litigiu pendinte la o instanța de judecată și numai dacă soluționarea acelui litigiu depinde de legea sau de ordonanța atacată prin excepție de neconstituționalitate.

Curtea constata însă ca în speta Partidul Unității Naționale Române a solicitat prin chiar acțiunea introdusă în fața Curții de Apel București constatarea neconstitutionalitatii

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 36/1997 . Or, potrivit Constituției și Legii de organizare și funcționare a Curții Constituționale nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate nu poate face obiectul unei acțiuni directe adresate instanței judecătorești sau Curții Constituționale.

Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, o excepție de neconstituționalitate ce a fost invocată cu încălcarea prevederilor art. 23 alin. (1) din aceeași lege este inadmisibila.

În aceasta situație, sesizarea Curții Constituționale urmează a fi respinsă ca inadmisibila, fiind contrară prevederilor art. 144 lit. c) din Constituție și art. 23 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992.

În sensul celor arătate este și Decizia Curții Constituționale nr. 92 din 25 iunie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 285 din 3 august 1998.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 23 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibila sesizarea asupra neconstitutionalitatii

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 36/1997

pentru modificarea și completarea

Legii învățământului nr. 84/1995 .

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 septembrie 1998.