Legea nr. 84/1995

Sistemul național de învățământ este constituit din ansamblul unităților și instituțiilor de învățământ de diferite tipuri, niveluri și forme de organizare a activității de instruire și educare.

Sistemul național de învățământ cuprinde unități și instituții de învățământ, de stat și particulare.

Privatizarea instituțiilor și unităților de învățământ de stat este interzisă.

Învățământul este organizat pe niveluri, asigurînd coerenta și continuitatea instruirii și educației, în concordanta cu particularitățile de vârsta și individuale.

Sistemul național de învățământ are următoarea structura;

a) învățământ preșcolar: grupa mica, mijlocie și mare, de pregătire pentru școala;

b) învățământ primar: clasele I-IV;

c) învățământ secundar:

- învățământ gimnazial: clasele V-VIII;

- învățământ profesional;

- învățământ liceal: clasele IX-XII (XIII);

d) învățământ postliceal;

e) învățământ superior;

- învățământ universitar;

- învățământ postuniversitar;

f) educație permanenta.

Învățământul preșcolar, primar, gimnazial, profesional, liceal și postliceal formează învățământul preuniversitar.

Învățământul preuniversitar este subordonat, prin inspectoratele școlare, Ministerului Învățământului, iar învățământul superior este coordonat de Ministerul Învățământului, cu respectarea autonomiei universitare.

Formele de organizare a învățământului sunt: învățământ de zi, seral și fără frecventa.

În sistemul educației permanent se poate practica învățământul prin corespondenta sau la distanta.

Învățământul general obligatoriu, care cuprinde învățământul primar și gimnazial, este învățământ de zi.

În sistemul de învățământ pot funcționa unități-pilot și de aplicație.

În raport cu condițiile existente, pot funcționa grupuri școlare în care se organizează învățământ profesional, liceal și postliceal, cu o conducere unica.

Sistemul național de învățământ are caracter deschis, asigurînd posibilitatea trecerii de la un profil la altul, în condițiile stabilite prin regulament.

Elevii și studenții cu aptitudini și performanțe școlare excepționale pot promova doi ani de studii într-un an școlar sau universitar.

Ministerul Învățământului, inspectoratele școlare și autoritățile administrației publice locale asigura condițiile necesare pentru ca elevii sa frecventeze cursurile primare și gimnaziale, de regula, în localitățile în care aceștia domiciliază.

În situații justificate, elevilor din învățământul primar și gimnazial, școlarizați într-o alta localitate, li se asigura, după caz, servicii de transport, masa și internat, cu sprijinul Ministerului Învățământului, al autorităților administrației publice locale, al agenților economici, al comunităților locale, al societăților de binefacere, al altor persoane juridice sau fizice.

Învățământul preșcolar se organizează pentru copii în vârsta de 3-7 ani, în grădinițe de copii cu program normal, prelungit și săptămînal.

Grădinițele se înființează de către inspectoratele școlare.

Agenții economici și alte persoane juridice, precum și persoanele fizice pot înființa și finanta grădinițe, cu acordul inspectoratelor școlare, în condițiile legii.

Învățământul primar se organizează ca învățământ de zi și funcționează, de regula, cu program de dimineața, în cadrul școlilor cu clasele I-IV, I-VIII sau I-XII (XIII).

În clasa I sunt înscriși copii care împlinesc vârsta de 7 ani în anul calendaristic respectiv.

La cererea părinților sau a susținătorilor legali, pot fi înscriși în clasa I și copii care împlinesc vârsta de 6 ani până la data începerii anului școlar, dacă dezvoltarea lor psihosomatică este corespunzătoare.

Ministerul Învățământului poate aproba organizarea unor clase constituite din copii care, din diferite motive, nu au absolvit, până la vârsta de 14 ani, primele patru clase ale învățământului general obligatoriu.

Învățământul de arta și învățământul sportiv se organizează pentru elevii cu aptitudini în aceste domenii.

Unitățile în care se organizează învățământul de arta și învățământul sportiv se aproba de către Ministerul Învățământului, la propunerea inspectoratelor școlare.

Pentru activitatea sportiva și artistică de performanță, Ministerul Învățământului poate organiza cluburi școlare, școli și licee cu program sportiv sau de arta, integrat sau suplimentar.

Pentru sprijinirea activității sportive și artistice de performanță, Ministerul Învățământului organizează tabere sportive sau de creație artistică, concursuri sportive sau artistice, campionate școlare, festivaluri; acorda burse și alte forme de sprijin material.

Ministerul Tineretului și Sportului, Ministerul Culturii și celelalte ministere interesate au obligația sa sprijine financiar și material activitățile de performanță în domeniul sportului și al artelor.

Învățământul special se organizează de către Ministerul Învățământului, pentru preșcolarii și elevii cu deficiente mintale, fizice, senzoriale, de limbaj, socioafective și de comportament, sau cu deficiente asociate, în scopul instruirii și educării, al recuperării și integrării lor sociale.

Integrarea școlară a copiilor cu cerințe educative speciale se realizează prin unități de învățământ special. În grupe și clase speciale din unități preșcolare și școlare obișnuite, sau în unități de învățământ obișnuite, inclusiv în unități cu predare în limbile minorităților naționale.

Învățământul special este gratuit.

Pregătirea și perfecționarea personalului didactic specializat, organizarea și evaluarea învățământului special se fac de către Ministerul Învățământului. Finanțarea învățământului special este asigurata de Ministerul Învățământului și de Ministerul Muncii și Protecției Sociale.

Unitățile de Învățămînt special pot beneficia de sprijinul instituțiilor de protecție socială, al altor organizații de stat și particulare, al societăților de binefacere, al persoanelor fizice și juridice din țara și din străinătate, pentru stimulare, compensare și recuperare a handicapului.

Învățământul preșcolar și primar, în funcție de evoluția copilului, se pot face propuneri de reorientare operativă dinspre școala specială spre școala de masa și invers sau dinspre căminul-școala spre școala specială și invers.

Propunerea de reorientare se face de către cadrul didactic care a lucrat cu copilul în cauza și de către psihologul școlar. Hotărârea de reorientare se ia de către comisia de expertiza, cu acordul familiei sau al susținătorului legal.

Copiii cu cerințe educative speciale, care nu au putut fi reorientați spre învățământul de masa până la absolvirea învățământului primar, continua procesul de educație în unități ale învățământului special - gimnazial, profesional, liceal și postliceal - diferențiat după tipul și gradul handicapului.

La nivelul învățământului preșcolar, primar și gimnazial, pe lângă unele unități de învățământ reprezentative în zona respectiva se organizează centre logopedice interșcolare, coordonate de inspectoratele școlare, ca structuri de învățământ special integrat.

Centrele logopedice interșcolare funcționează cu profesori logopezi, având calificarea în psihopedagogie specială, psihologie sau pedagogie; aceștia au și obligația îndrumării educatoarelor, învățătorilor și institutorilor în metodica dezvoltării și corectării limbajului celor care prezintă tulburări de vorbire.

Pentru copiii cu boli cronice, Ministerul Învățământului organizează, după caz, grupe sau clase în cadrul unităților sanitare respective.

Pentru copiii orfani sau pentru cei cărora nu li se pot asigura condiții de viața în familia naturala, în familia adoptivă sau în plasament familial, funcționează case de copii în subordinea inspectoratelor școlare.

Casele de copii funcționează separat de unitățile învățământului special.

Transferarea dintr-un județ în altul a copiilor abandonați sau orfani de ambii părinți se poate face numai cu aprobarea Ministerului Învățământului. Școlarizarea lor se va face în conformitate cu art. 8.

Inspectoratele școlare pot înființa și organiza, cu acordul Ministerului Învățământului, case de copii de tip familial.

În județe și în municipiul București funcționează centre sau cabinete de asistența psihopedagogică; acestea asigura și activitatea de orientare școlară și profesională.

Regulamentul de funcționare a acestor centre sau cabinete se stabilește prin ordin al ministrului învățământului.

În fiecare județ și în municipiul București funcționează Casa corpului didactic, subordonata inspectoratului școlar.

Structura și atribuțiile Casei corpului didactic se stabilesc prin regulament elaborat de Ministerul Învățământului.

Învățământul postliceal se organizează de către Ministerul Învățământului, din proprie inițiativă sau la cererea agenților economici și a altor instituții interesate.

Nomenclatorul specializărilor și al grupelor de specializări se stabilește de Ministerul Învățământului, împreună cu Ministerul Muncii și Protecției Sociale, la propunerea factorilor interesați.

Persoanele care solicită organizarea unei școli postliceale sau școlarizarea în cadrul acestui tip de învățământ asigura finanțarea acestora, prin contract cu Ministerul Învățământului. Fac excepție școlile sanitare postliceale de stat, care sunt finanțate de Ministerul Învățământului.

Școlile de maiștri sunt școli postliceale.

Învățământul postliceal are o durată de 1-3 ani.

Admiterea în învățământul postliceal se face prin concurs.

Au dreptul să se înscrie la concursul de admitere absolvenții de liceu, cu sau fără diploma de bacalaureat. La concursul de admitere în școlile sanitare postliceale se pot înscrie numai absolvenții de liceu cu diploma de bacalaureat.

Probele și condițiile de concurs, numărul de locuri și metodologia de desfășurare a concursului de admitere se stabilesc de Ministerul Învățământului, în cooperare cu inițiatorii.

Învățământul postliceal se încheie cu examen de absolvire.

Promovarea examenului de absolvire da dreptul la obținerea unui certificat care atesta profesia însușită.

În cazul nepromovării examenului de absolvire, acesta mai poate fi susținut de doua ori în decurs de 3 ani de la absolvire.

Învățământul particular constituie o alternativa la învățământul de stat sau îl completează.

Instituțiile și unitățile de învățământ particular acreditate fac parte din sistemul de învățământ și educație și se supun dispozițiilor prezentei legi.

Instituțiile și unitățile de învățământ particular dispun de autonomie organizatorică și funcțională, în concordanta cu reglementările legale referitoare la organizarea și funcționarea sistemului de învățământ.

Instituțiile și unitățile de învățământ particular acreditate pot fi sprijinite de stat.

Învățământul particular preuniversitar cuprinde grădinițe, școli primare și gimnaziale, școli profesionale și de ucenici, licee și școli postliceale.

Grădinițele, școlile primare și gimnaziale, precum și școlile profesionale și de ucenici se pot înființa cu autorizarea inspectoratului școlar, în baza documentației de evaluare.

Liceele și școlile postliceale se pot înființa cu avizul inspectoratului școlar și aprobarea Ministerului Învățământului, în baza documentației de evaluare.

Criteriile de evaluare pentru învățământul particular preuniversitar se referă la domeniile fundamentale de organizare și de funcționare: personal didactic, conținut, baza materială și activitate financiară.

Standardele corespund fiecărui criteriu și indica nivelurile minime obligatorii în procesul de evaluare. Aceste standarde sunt diferențiate în funcție de nivelul de învățământ și sunt stabilite de Comisia de Evaluare și Acreditare a Învățământului Preșcolar și Preuniversitar, care se înființează și funcționează pe lângă Ministerul Învățământului, în baza regulamentului aprobat prin hotărâre a Guvernului.

Procesul de acreditare a unităților de învățământ superior cuprinde doua faze:

a) autorizarea de încredere, care acorda dreptul de organizare și funcționare provizorie a unității respective;

b) acreditarea, care acorda unității respective toate drepturile ce decurg din prezenta lege.

Acreditarea trebuie solicitată după acordarea autorizației de încredere, astfel:

a) după cel mult 4 ani, pentru grădinițe și școli primare;

b) după primul examen de capacitate, pentru gimnaziu;

c) după primul examen de bacalaureat, pentru liceu;

d) după primul examen de absolvire, pentru școlile profesionale, de ucenici și postliceale.

În învățământul particular preuniversitar se aplică planuri similare sau alternative învățământului de stat, care cuprind discipline obligatorii, opționale și facultative, corespunzător standardelor naționale.

Programele analitice ale disciplinelor trebuie să răspundă acelorași cerințe ca și planurile de învățământ.

Pentru învățământul particular preuniversitar, planurile și programele de învățământ, similare sau alternative învățământului de stat, sunt aprobate de Ministerul Învățământului.

În învățământul particular preuniversitar posturile didactice se ocupa în condițiile prevăzute de Statutul personalului didactic.

Cadrele didactice din învățământul particular preșcolar și primar trebuie să aibă norma de baza în unitatea respectiva.

În învățământul particular gimnazial, liceal și profesional, cel puțin 60% din personalul didactic trebuie să fie încadrat cu norma de baza în unitatea respectiva.

Pentru învățământul particular postliceala, cel puțin 50% din posturi, constituite în conformitate cu prevederile legale, trebuie să fie acoperite cu personal didactic angajat cu norma de baza în unitatea respectiva.

Personalul didactic de conducere din învățământul particular trebuie să fie angajat cu norma de baza în unitatea de învățământ respectiva și sa îndeplinească cerințele Statutului personalului didactic privind ocuparea funcțiilor de conducere.

Baza materială a instituțiilor și unităților de învățământ particular trebuie să corespundă standardelor desfășurării unui proces instructiv-educativ de calitate: spații adecvate procesului de învățământ, în proprietate sau închiriate; laboratoare proprii, cu dotare corespunzătoare pentru un an în avans față de anul școlarizat; biblioteca dotată cu fond de carte propriu, adecvat conținutului disciplinelor și nivelului acestora.

Pentru obținerea acreditării, instituția sau unitatea de învățământ respectiva trebuie să facă dovada ca în perioada de funcționare provizorie a utilizat cel puțin 25% din venituri pentru investiții în baza materială proprie.

După doua cicluri de școlarizare ulterioare acreditării, instituția sau unitatea de învățământ trebuie să facă dovada ca deține în proprietate cel puțin 50% din spațiile de învățământ și ca, în toată perioada anterioară, a utilizat cel puțin 25% din venituri pentru investiții în baza materială proprie.

Învățământul cooperatist se desfășoară în unități care sunt proprietatea asociațiilor cooperatiste.

Finanțarea învățământului cooperatist se asigura din fonduri proprii ale asociațiilor cooperatiste, din taxe școlare și din alte surse.

Ministerul Învățământului acoperă de la bugetul de stat cheltuielile pentru salarizarea personalului didactic, cu excepția personalului care asigura instruirea practica.

Unităților de învățământ cooperatist li se aplică prevederile art. 115 din prezenta lege.

În funcție de necesitățile locale, se pot organiza, la cerere și în condițiile legii, grupe, clase, secții sau școli cu predarea în limbile minorităților naționale.

Prevederile alin. (1) al acestui articol se vor aplica fără a se aduce atingere limbii oficiale și predării în această limbă.

Limba și literatura română se predau în învățământul primar după programe de învățământ și manuale școlare elaborate în mod special pentru minoritatea respectiva. În învățământul gimnazial și liceal, Limba și literatura română se predau după programe de învățământ și manuale școlare identice cu cele pentru clasele cu predarea în limba română.

În învățământul gimnazial și liceal, Istoria românilor și Geografia României se predau în limba română, după programe și manuale identice cu cele pentru clasele cu predarea în limba română. Examinarea la aceste discipline se face în limba română. În învățământul primar, aceste discipline se predau în limba maternă.

În programele și manualele de Istorie universala și de Istorie a românilor se vor reflecta istoria și tradițiile minorităților naționale din România.

În învățământul gimnazial se introduce, la cerere, ca disciplina de studiu, Istoria și tradițiile minorităților naționale, cu predare în limba maternă. Programele analitice și manualele la aceasta disciplina sunt aprobate de Ministerul Învățământului.

În învățământul de stat profesional, liceal - tehnic, economic, administrativ, agricol, silvic, agromontan -, cît și în învățământul postliceal, pregătirea de specialitate se face în limba română, asigurindu-se, în funcție de posibilități, însușirea terminologiei de specialitate și în limba maternă.

În învățământul medical universitar de stat, în cadrul secțiilor existente, pregătirea de specialitate se poate face în continuare în limba maternă, cu obligația însușirii terminologiei de specialitate în limba română.

Conținutul învățământului preuniversitar este asigurat prin planuri de învățământ, programe analitice și manuale școlare.

Planurile de învățământ cuprind discipline obligatorii, opționale și facultative, precum și numărul de ore aferent fiecăreia dintre acestea. Ponderea disciplinelor opționale și facultative crește în clasele finale ale învățământului gimnazial și liceal.

Programele analitice stabilesc, pentru fiecare disciplina din planul de învățământ, obiectivele instructiv-educative și formative ale disciplinei și evidențiază conținuturile fundamentale de ordin teoretic, experimental și aplicativ, oferind orientări metodologice generale pentru realizarea acestora.

Planurile de învățământ și programele analitice pentru învățământul preuniversitar se aproba de către Ministerul Învățământului, la propunerea comisiei naționale de specialitate.

În unitățile de învățământ se utilizează numai manuale școlare aprobate de Ministerul Învățământului.

În unitățile de învățământ se pot utiliza manuale alternative, selectate prin concurs, la nivel național. Cadrul didactic are dreptul de a recomanda elevilor un anumit manual.

Obiectivele specifice în evaluarea procesului instructiv-educativ pe fiecare nivel de învățământ se stabilesc prin standarde aprobate de Ministerul Învățământului.

În instituțiile de învățământ superior planurile de învățământ se elaborează de către facultăți sau departamente, se analizează în cadrul consiliilor acestora, se aproba de către senatele universitare și se avizează de către Ministerul Învățământului pentru a fi în concordanta cu standardele naționale. Modificarea planurilor de învățământ se poate face numai începând cu anul I.

Programele analitice se elaborează de către titularii de discipline și se aproba de către catedra sau departament.

Conținutul instruirii și educației la toate nivelurile de organizare a învățământului se completează prin activități extrașcolare.

Activitatea extrașcolară se organizează de către școli, cluburi, palate ale copiilor și elevilor, administrațiile județene ale taberelor, conducerile taberelor școlare și bazelor sportive, turistice și de agrement și de alte unități pentru activități complementare, cu sprijinul familiei și al altor factori interesați.

Activitățile extrașcolare au conținut științific, cultural-artistic, umanitar, ecologic, moral-civic, tehnic-aplicativ, turistic, sportiv, precum și caracter recreativ.

Palatul Național al Copiilor și Elevilor din București, subordonat Ministerului Învățământului, precum și palatele copiilor din județe, din subordinea inspectoratelor școlare, au și rol metodologic pentru activitățile extrașcolare.

Organizarea și competentele unităților specializate în activitatea extrașcolară se stabilesc prin regulament aprobat de Ministerul Învățământului, în colaborare cu Ministerul Tineretului și Sportului.

Ministerul Învățământului, prin inspectoratele școlare, asigura și controlează realizarea obiectivelor instruirii și educației extrașcolare.

Ministerele, regiile autonome, societățile comerciale, alte persoane juridice sau fizice pot organiza, împreună cu unitățile de învățământ sau separat, cursuri de pregătire și perfecționare profesională a adulților, în scopul calificării propriilor salariați și a viitorilor angajați sau pentru conversie profesională.

Cursurile organizate în condițiile alin. (1) nu sunt atestate de Ministerul Învățământului, cu excepția celor organizate în colaborare cu Ministerul Muncii și Protecției Sociale pentru protecția socială a șomerilor și reintegrarea lor profesională. În situația când aceste cursuri se desfășoară pe baza unor programe avizate de Ministerul Învățământului, ele se finalizează prin acordarea de certificate de calificare profesională recunoscute de Ministerul Învățământului.

Pentru instruirea adulților, precum și pentru sprijinirea sistemului de învățământ în realizarea unor obiective specifice, pot fi organizate, cu aprobarea Ministerului Învățământului, instituții și rețele de învățământ deschis sau la distanta, care utilizează tehnologiile moderne de comunicare și de preluare a informațiilor.

Cheltuielile necesare pentru acest sistem de învățământ sunt suportate de către beneficiari și de către instituțiile interesate.

În sistemul de învățământ funcționează, ca parte integrantă, o rețea de biblioteci specializate: biblioteci centrale universitare și biblioteci pedagogice, ca instituții cu personalitate juridică, subordonate direct Ministerului Învățământului; biblioteci ale instituțiilor de învățământ superior, ale facultăților, colegiilor, departamentelor, catedrelor; biblioteci ale caselor corpului didactic; biblioteci școlare.

Bibliotecile menționate la alin. (1) funcționează pe bază de regulamente aprobate de Ministerul Învățământului.

Bibliotecile din învățământ pot organiza, cu aprobarea Ministerului Învățământului și în colaborare cu Ministerul Culturii, secții specifice, precum și alte forme pe care le considera necesare pentru studiul individual al adulților.

Ministerul Învățământului se organizează și funcționează potrivit legii.

Pentru exercitarea atribuțiilor sale, Ministerul Învățământului constituie structuri de experți și se sprijină pe organisme consultative, la nivel național, alcătuite pe criterii de prestigiu profesional și moral: Consiliul Național pentru Reforma Învățământului, Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, Consiliul Național de Finanțare a Învățământului Superior, Consiliul Național al Cercetării Științifice din Învățământul Superior, Consiliul Național al Bibliotecilor, Consiliul Național al Rectorilor și comisiile naționale de specialitate pe discipline. De asemenea, Ministerul Învățământului consulta societățile științifice naționale ale cadrelor didactice și, după caz, organizațiile studențești recunoscute în plan național, precum și organizațiile sindicale ale personalului din învățământ la nivel de ramura.

Pentru confirmarea titlurilor, diplomelor și certificatelor universitare, Ministerul Învățământului constituie Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare. Membrii consiliului sunt profesori universitari, personalități de prestigiu științific, cultural și moral, recunoscute pe plan național sau internațional. Ei sunt selectați, de regula, pe baza propunerilor senatelor universitare. Consiliul funcționează potrivit unui regulament propriu, aprobat de Ministerul Învățământului.

Pe lângă Ministerul Învățământului funcționează Federația Sportului Școlar și Universitar, unitate autonomă, cu personalitate juridică. Îndrumarea activității Federației Sportului Școlar și Universitar se face de către Ministerul Învățământului, în colaborare cu Ministerul Tineretului și Sportului.

Structura inspectoratelor școlare se stabilește de către Guvern, la propunerea ministrului învățământului.

În structura inspectoratelor școlare din județele cu învățământ și în limbile minorităților naționale sunt cuprinși și inspectori școlari pentru acest învățământ.

Unitățile extrașcolare și unitățile conexe învățământului preuniversitar sunt subordonate inspectoratului școlar.

Inspectoratul școlar are un consiliu de administrație și un consiliu consultativ. Consiliu de administrație este format din inspectorul școlar general, inspectorii școlari generali adjuncți, inspectori de specialitate, directorul Casei corpului didactic, contabilul-șef și consilierul juridic al inspectoratului școlar.

Inspectorul școlar general este președintele de drept al consiliului de administrație. Consiliul consultativ este format din directori de unități de învățământ, alte cadre didactice de prestigiu și reprezentanți ai părinților, ai autorităților locale administrative, ai comunităților religioase și ai agenților economici. Președintele consiliului consultativ este ales prin vot secret dintre membrii acestuia.

Inspectoratele școlare organizează periodic conferințe județene ale personalului didactic din învățământul preuniversitar, pe specialități, cu rol consultativ, participativ și metodic.

Inspectoratul școlar general, inspectorii școlari generali adjuncți și directorul Casei corpului didactic sunt numiți prin ordin al ministrului învățământului, pe baza criteriilor de competența profesională și managerială.

Inspectorii școlari se numesc de către inspectorul școlar general, prin concurs, pe baza criteriilor de competența profesională și managerială, de regula pe o perioadă de 4 ani.

Concursurile se desfășoară pe baza unei metodologii elaborate de Ministerul Învățământului.

Unitățile de învățământ preuniversitar sunt conduse de directori, ajutați, după caz, de directori adjuncți. În activitatea de conducere, directorii se bazează pe consiliul profesoral și pe consiliul de administrație. Aceste consilii funcționează în temeiul unui regulament elaborat de Ministerul Învățământului.

Consiliul profesoral al unității de învățământ, cu rol de decizie în domeniul instructiv-educativ, este format din personalul didactic de predare din unitatea respectiva și este prezidat de director.

Consiliul de administrație al unității de învățământ, cu rol de decizie în domeniul administrativ, este format din cel puțin 5 membri, dar nu mai mult de 11 membri, între care directorul unității, directorul adjunct, contabilul-șef, cadre didactice alese de consiliul profesoral și reprezentanți ai părinților, precum și ai administrației publice locale. În consiliul de administrație se includ și reprezentanți ai agenților economici care asigura baza materială pentru practica. Directorul unității de învățământ este președintele consiliului de administrație.

Unitatea de învățământ preșcolar sau primar afiliată altei unități de învățământ își alge 1-2 cadre didactice în consiliul de administrație al acesteia.

În consiliile de administrație ale liceelor și școlilor postliceale se includ 1-2 elevi.

Directorii și directorii adjuncți ai unităților din învățământul preșcolar, primar, gimnazial și profesional, precum și directorii adjuncți din învățământul liceal și postliceal sunt numiți de inspectorul școlar general.

Directorii unităților din învățământul liceal și postliceal sunt numiți prin ordin al ministrului învățământului, la propunerea inspectorului școlar general.

Directorii unităților destinate activităților extrașcolare sunt numiți de ministrul învățământului la unitățile direct subordonate Ministerului Învățământului și de către inspectorul școlar general pentru unitățile din subordinea inspectoratului școlar.

Numirea directorilor și a directorilor adjuncți ai unităților de învățământ menționate la alin. (6) și (7) se face pe baza criteriilor de competența profesională și managerială, pe o perioadă de 4 ani, de regula, la propunerea consiliilor profesorale respective. Metodologia de numire se stabilește de Ministerul Învățământului.

Evaluarea învățământului, ca sistem și proces, se asigura de către Ministerul Învățământului prin instituții și organisme specializate, în baza unui regulament aprobat prin ordin al ministrului învățământului.

Evaluarea învățământului universitar și postuniversitar se asigura prin forme specifice, în conformitate cu dispozițiile legale și cu normele autonomiei universitare.

În sistemul național de învățământ și educație notarea se face, de regula, de la 10 la 1.

Inspectoratul școlar general elaborează, la sfârșitul fiecărui an școlar, un raport privind starea învățământului din județ, respectiv din municipiul București. Acest raport se prezintă Ministerului Învățământului, prefecturii, consiliului județean, consiliilor locale și tuturor unităților de învățământ din județ, respectiv din municipiul București.

Rectorul instituției de învățământ superior elaborează, la sfârșitul fiecărui an universitar, un raport privind starea instituției de învățământ, pe care îl transmite Ministerului Învățământului, prefecturii și consiliului județean, respectiv al municipiului București.

Ministrul învățământului înaintează Parlamentului raportul anual asupra stării sistemului național de învățământ, până la data de 15 octombrie. Concomitent, sunt prezentate direcțiile și prioritățile de dezvoltare a învățământului preuniversitar și superior. Raportul anual se da publicității.

Personalul din învățământ este format din personal didactic, personal de cercetare, personal didactic auxiliar și personal administrativ.

Personalul didactic este format din:

a) educatoare - în învățământul preșcolar;

b) învățători - în învățământul primar;

c) institutori - în învățământul preșcolar și primar;

d) maiștri-instructori - în învățământul gimnazial, profesional, liceal și postliceal;

e) profesori - în învățământul gimnazial, profesional, liceal și postliceal;

f) preparatori, asistenți universitari, lectori universitari (șefi de lucrări), conferențiari universitari, profesori universitari și profesori universitari consultanți - în învățământul superior.

În învățământ poate funcționa personal didactic asociat.

Personalul de cercetare este integrat în catedre, departamente, unități sau centre de cercetare și de microproducție.

În învățământul de toate gradele funcționează personal didactic auxiliar, definit conform Statutului personalului didactic.

Norma didactica pentru învățământul preuniversitar se reglementează prin Statutul personalului didactic.

Norma didactica pentru profilurile cu formațiuni specifice de instruire, cît și pentru unități de învățământ din localități izolate sau pentru clase cu un număr redus de elevi, se reglementează de către Ministerul Învățământului.

Norma didactica pentru învățământul universitar și postuniversitar se reglementează prin Statutul personalului didactic.

În învățământul de stat și particular posturile didactice se ocupa prin concurs. Condițiile pentru ocuparea funcțiilor de conducere se stabilesc prin Statutul personalului didactic.

Concursurile pentru ocuparea posturilor didactice au un caracter deschis. La concurs se poate prezenta orice persoană care îndeplinește condițiile prevăzute de Statutul personalului didactic.

Validarea concursurilor pentru ocuparea posturilor didactice din învățământul preuniversitar de stat se face de către inspectoratele școlare, la propunerea comisiilor de concurs.

Concursurile pentru ocuparea posturilor didactice din învățământul universitar și postuniversitar se aproba de către consiliile facultăților, la propunerea comisiilor de concurs, prin vot nominal deschis, și se validează de către senatele universitare, folosind aceeași procedura.

Titlurile didactice de conferențiar universitar și de profesor universitar sunt confirmate de Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare. Pe baza confirmării, ministrul învățământului emite ordin de acordare a titlurilor de conferențiar universitar și de profesor universitar.

Candidatul la concursul pentru ocuparea unui post didactic cu predare în alta limba decît aceea în care și-a făcut studiile superioare susține, în fața unei comisii de specialitate, un test de cunoaștere a limbii în care urmează să facă predarea.

Drepturile și îndatoririle personalului didactic sunt prevăzute în Statutul personalului didactic și în Carta universitară.

Dreptul la contestație al persoanelor fizice sau juridice din învățământ se exercită prin adresare către forul ierarhic superior celui a cărui decizie este contestată.

În instituțiile și unitățile de învățământ sunt interzise pedepsele corporale.

Personalul didactic care practica asemenea metode va fi sancționat administrativ sau, în funcție de gravitatea abaterii, se va supune rigorilor legii.

Drepturile și îndatoririle elevilor sunt stabilite prin regulament elaborat de Ministerul Învățământului, iar pentru studenți acestea sunt cuprinse în Carta universitară și în regulamentele instituțiilor de învățământ superior.

În învățământul preuniversitar, formațiunile de studiu cuprind grupe, clase sau ani de studiu. Grupa cuprinde în medie 15 preșcolari, dar nu mai puțin de 10 și nu mai mult de 20; clasa din învățământul primar are în medie 20 de elevi, dar nu mai puțin de 10 și nu mai mult de 25; clasa din învățământul gimnazial are în medie 25 de elevi, dar nu mai puțin de 10 și nu mai mult de 30; clasa sau anul de studiu din învățământul profesional, liceal și postliceal are în medie 25 de elevi, dar nu mai puțin de 15 și nu mai mult de 30.

Situațiile speciale privind formațiunile de elevi sau de preșcolari din grupa mare aflate sub efectivul minim se aproba de către Ministerul Învățământului.

Casele corpului didactic sunt centre de documentare și de organizare a activităților de perfecționare, precum și a celor cu caracter științific, metodic și cultural.

Casa corpului didactic organizează corpul profesorilor metodiști, alcătuit din cadre didactice competente, selectate la fiecare specialitate. Acestea sprijină departamentele sau catedrele de pregătire a personalului didactic din instituțiile de învățământ superior, pentru realizarea perfecționării.