Decizia nr. 123/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Madalina Stefania Diaconu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 166 alin. (3) teza finala din Legea învățământului nr. 84/1995 , republicată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Servicii Informatice" - S.A. din Botosani în Dosarul nr. 5.211/2002 al Curții de Apel Suceava - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal răspund autorul excepției, prin avocat Camelia Ignatescu, și partea Inspectoratul Școlar Botosani, prin consilier juridic Stefania Simanschi, lipsind partea Ministerul Educației și Cercetării, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul autorului excepției solicita admiterea excepției de neconstituționalitate ridicate. Textul de lege criticat dispune reintegrarea fără plata în patrimoniul Ministerului Educației și Cercetării a bunurilor imobile care, conform

art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 , au trecut în patrimoniul unor societăți comerciale, indiferent de statutul capitalului social al acestora, ceea ce constituie, în opinia sa, o încălcare a dreptului de proprietate ocrotit prin art. 41 și 135 din Constituție. Arata ca aceasta lipsire de proprietate echivaleaza cu o diminuare a capitalului social, pe care numai adunarea generală a acționarilor societății comerciale o putea hotărî, în conformitate cu prevederile

art. 113 lit. f) din Legea nr. 31/1990 , republicată, privind societățile comerciale.

Reprezentantul părții Inspectoratul Școlar Botosani solicita respingerea excepției ridicate ca fiind inadmisibila, arătând ca textul criticat a mai făcut obiectul controlului de constituționalitate și a fost deja constatat ca fiind parțial neconstitutional. Depune concluzii scrise în susținerea afirmațiilor sale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind inadmisibila, invocand în acest sens, Decizia nr. 121/1996, prin care Curtea Constituțională a admis în parte excepția ridicată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 19 decembrie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 5.211/2002, Curtea de Apel Suceava - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 166 alin. (3) teza finala din Legea învățământului nr. 84/1995 , republicată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Servicii Informatice" - S.A. din Botosani în cadrul judecării în recurs a unei acțiuni de constatare a dreptului de proprietate.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia a arătat ca dispozițiile

art. 166 alin. (3) din Legea învățământului nr. 84/1995 , republicată, încalcă prevederile art. 41 și 135 din Constituție, referitoare la garantarea și ocrotirea proprietății private, întrucât, "prin reintegrarea în baza materială a învățământului de stat a imobilelor ce au aparținut Ministerului Învățământului și care, conform

art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 , au trecut în patrimoniul unor societăți comerciale, s-a realizat o veritabila naționalizare, practica definitiv inadmisibila prin prisma articolelor din Constituție invocate". Mai arata ca singurul organism competent sa decidă reducerea capitalului social al unei societăți comerciale este adunarea generală extraordinară a acționarilor acesteia, procedura care nu poate fi suprimată nici în cazul în care statul este acționar majoritar.

Curtea de Apel Suceava - Secția comercială și de contencios administrativ apreciază ca "excepția de neconstituționalitate invocată este intemeiata în raport de prevederile constituționale ale art. 41 alin. (2), referitoare la protecția proprietății private, precum și ale art. 135 alin. (1) și (6), referitoare la proprietate, în măsura în care se referă la societăți comerciale cu capital integral privat". Invoca în acest sens și Decizia Curții Constituționale nr. 121 din 16 octombrie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 64 din 8 aprilie 1997.

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Guvernul considera ca excepția de neconstituționalitate ridicată este inadmisibila, potrivit prevederilor

art. 23 alin. (3) și (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată, deoarece neconstituționalitatea dispozițiilor legale criticate a fost constatată printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. De asemenea, arata ca instanța judecătorească este exclusiv competența sa stabilească dacă imobilul din litigiu a intrat sau nu în mod legal în proprietatea societății comerciale de drept privat.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992

retine următoarele:

Curtea Constituțională este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1),

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției îl constituie dispozițiile

art. 166 alin. (3) teza finala din Legea învățământului nr. 84/1995 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 10 decembrie 1999. Textul criticat are următoarea redactare:

"În aceleași condiții se reintegrează fără plata și imobilele care, conform

art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 , au trecut în patrimoniul unor societăți comerciale, indiferent de statutul capitalului social al acestora. Reintegrarea se face pe bază de protocol de predare-preluare."

Din motivarea excepției rezultă ca autorul acesteia considera ca fiind incalcate prevederile constituționale ale art. 41 alin. (1), (2) și (3) și ale art. 135 alin. (6), care au următorul conținut:

- Art. 41 alin. (1), (2) și (3): "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreapta și prealabilă despăgubire.";

- Art. 135 alin. (1) și (6): "(1) Statul ocrotește proprietatea."

..................................................................

"(6) Proprietatea privată este, în condițiile legii, inviolabilă."

Curtea Constituțională a mai fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 166 alin. (3) teza finala din Legea nr. 84/1995 , republicată, cu aceeași motivare referitoare la încălcarea prevederilor art. 41 alin. (1) și (2) și ale art. 135 alin. (1) și (6) din Constituție, privind garantarea și apărarea proprietății private. Prin Decizia nr. 121 din 16 octombrie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 64 din 8 aprilie 1997, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 27 mai 1997, Curtea a statuat ca "prevederile

art. 166 alin. (3) din Legea învățământului nr. 84/1995

sunt constituționale numai în măsura în care reintegrarea, fără plata, a bazei materiale aferente procesului de instrucție și educație se referă la imobilele din patrimoniul societăților comerciale la care statul deține majoritatea capitalului social, nu și la imobilele aparținând societăților comerciale care s-au privatizat în condițiile legii."

Prin Decizia nr. 145 din 8 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 320 din 14 iunie 2001, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate cu același obiect, ca fiind inadmisibila, potrivit dispozițiilor

art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată. Invocand deciziile nr. 121/1996 și nr. 64/1997, Curtea a reținut ca "sensul acestor decizii este acela ca prevederile

art. 166 alin. (3) din Legea învățământului nr. 84/1995 , republicată, nu pot dispune trecerea fără plata în proprietatea publică a statului a unor imobile intrate legal, pe calea privatizării, în proprietatea exclusiva a unor persoane juridice de drept privat. O asemenea modalitate de transfer de proprietate se poate face numai în condițiile art. 41 alin. (3) din Constituție". În același sens Curtea s-a pronunțat și prin Decizia nr. 245 din 18 septembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 718 din 12 noiembrie 2001.

Potrivit dispozițiilor

art. 23 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 , republicată, "Nu pot face obiectul excepției [...] prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale". Excepția ce formează obiectul prezentei cauze, fiind inadmisibila, potrivit dispozițiilor

art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată, instanța trebuia sa o respingă "printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituțională". Întrucât instanța nu s-a conformat acestor dispoziții legale, urmează ca excepția să fie respinsă de Curtea Constituțională ca fiind inadmisibila.

Cercetarea și stabilirea condițiilor și a legalității intrării imobilului din litigiu în patrimoniul societății comerciale, autor al excepției de neconstituționalitate, a statutului acestei societăți comerciale, precum și a condițiilor privatizării sale intră în competența exclusiva a instanței judecătorești, întrucât, potrivit dispozițiilor

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională "se pronunța numai asupra problemelor de drept", neputându-se pronunța asupra "modului de interpretare și aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituției".

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) și (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 166 alin. (3) teza finala din Legea învățământului nr. 84/1995 , republicată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Servicii Informatice" - S.A. din Botosani în Dosarul nr. 5.211/2002 al Curții de Apel Suceava - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 martie 2003.