Decizia nr. 938/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 75 din Legea nr. 192/2006

privind medierea și organizarea profesiei de mediator, excepție ridicată de Consiliul de mediere în Dosarul nr. 639/2/2010 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 16 septembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 639/2/2010, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 75 din Legea nr. 192/2006

privind medierea și organizarea profesiei de mediator. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de pârâtul Consiliul de mediere într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect soluționarea unei cereri de anulare a unui act administrativ.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece creează privilegii pentru membrii corpurilor profesionale prevăzute de acestea, prin crearea facilității de a desfășura activitatea de mediere în cadrul formelor de exercitare a profesiilor lor.

În acest sens, arată că profesia de mediator este o profesie reglementată de

Legea nr. 192/2006 , care prevede norme speciale și care se completează cu dispozițiile

Legii nr. 200/2004

privind recunoașterea diplomelor și calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România, lege care reprezintă dreptul comun în materia profesiilor reglementate în România.

Profesia de mediator este o profesie liberală, în sensul dat de art. 46 din Codul fiscal, fiind o profesie reglementată, exercitată în mod independent, delimitată juridic de activitatea de comerciant, precum și de cea de autor de opere de creație intelectuală, iar, conform

art. 4 alin. (1) din Legea nr. 192/2006 , medierea este o activitate de interes public.

De asemenea, arată că, în baza

art. 17 din Legea nr. 192/2006 , a fost înființat Consiliul de mediere, organism autonom, cu personalitate juridică, de interes public, având următoarele atribuții principale, prevăzute la art. 20 din aceeași lege: de reprezentare a mediatorilor autorizați în scopul asigurării calității serviciilor de mediere (competență de reprezentare), de reglementare a formării profesionale inițiale, continue și a specializării în profesie (competență normativă), de stabilire a regulilor de exercitare a profesiei (competență administrativă autonomă), de control al accesului în profesie și înscriere în tablou (competență administrativă individuală), de asigurare a respectării normelor profesionale de etică și probitate profesională (competență administrativ-jurisdicțională). Potrivit

art. 22 alin. (1) din Legea nr. 192/2006 , mediatorii își pot desfășura activitatea în cadrul unui birou, în care pot funcționa unul sau mai mulți mediatori asociați, în cadrul unei societăți civile profesionale sau în cadrul unei organizații neguvernamentale, iar, în conformitate cu alin. (3) al aceluiași articol, mediatorii pot lucra în baza unui contract de muncă. Art. 36 din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului de mediere, aprobat prin

Hotărârea Consiliului de mediere nr. 5/2007 , precizează că mediatorul autorizat poate fi angajat cu contract de muncă în interiorul profesiei, angajatorul său putând fi doar una din formele de exercitare a profesiei de mediator, astfel cum sunt prevăzute la

art. 22 alin. (1) din Legea nr. 192/2006 . Prin urmare, profesia de mediator are propriile forme de exercitare.

Dispozițiile

art. 75 din Legea nr. 192/2006

derogă de la dispozițiile art. 22 din aceeași lege, precizând că membrii corpurilor profesionale ale avocaților, consilierilor juridici și notarilor publici pot desfășura activitatea de mediere în cadrul formelor de exercitare a profesiilor lor. În aplicarea acestor dispoziții, Consiliul de mediere ar trebui ca pentru cele 3 categorii profesionale să avizeze desfășurarea profesiei de mediator în cadrul formelor de exercitare ale acelor profesii reglementate, după cum urmează: pentru avocați, în cadrul cabinetelor individuale, asociate sau societăților civile profesionale de avocați ( Legea nr. 51/1995

privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat), pentru consilieri juridici, în baza contractului de muncă încheiat de aceștia cu angajatorii proprii ( art. 3 din Legea nr. 514/2003

privind organizarea și exercitarea funcției de consilier juridic), pentru notari publici, în cadrul birourilor individuale/asociate ale acestora ( art. 14 din Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995 ).

Mai consideră autorul excepției de neconstituționalitate că dispozițiile de lege criticate contravin principiilor de organizare a profesiilor reglementate de legile speciale ale celor 3 profesii menționate mai sus, având drept consecință crearea unui regim diferențiat și discriminatoriu între mediatorii autorizați care sunt și membri ai corpurilor profesionale ale avocaților, consilierilor juridici și notarilor publici, pe de o parte, și ceilalți mediatori, pe de altă parte, contravenind astfel dispozițiilor art. 16 din Constituție.

Aceste forme de exercitare a celor 3 profesii sunt reglementate prin legi speciale ( Legea nr. 51/1995 ,

Legea nr. 514/2003

și

Legea nr. 36/1995 ), astfel încât numai organismele proprii corpului profesional pot interveni în stabilirea regulilor pentru exercitarea profesiei, iar aplicarea

art. 75 din Legea nr. 192/2006

va lipsi Consiliul de mediere de puterea de a-și exercită prerogativele prevăzute de lege în privința mediatorilor. Drept consecință directă, dispozițiile din

Legea nr. 192/2006

referitoare la regulile de exercitare a profesiei de mediator și la normele disciplinare vor fi în parte inaplicabile mediatorilor cu forme de exercitare constituite în baza art. 75 din această lege, ceea ce îi pune în situația de a fi mai presus de lege și, totodată, îi pune într-o situație privilegiată față de mediatorii care își exercită profesia în baza art. 22 din lege.

Astfel, în cazul avocaților, existența unei reglementări distincte privind organizarea și funcționarea profesiei de avocat exclude aplicarea unui alt regim decât cel specific profesiei respective și cu atât mai puțin a unui regim aplicabil altei profesii, cum este cea de mediator.

În raport cu prevederea expresă a

art. 40 din Legea nr. 192/2006 , potrivit căreia Consiliul de mediere hotărăște cu privire la răspunderea disciplinară a mediatorului, corelat cu dispozițiile art. 38 lit. c), care prevăd sancțiunea suspendării, în situația în care Consiliul dispune o astfel de măsură, suspendă forma de exercitare a profesiei, iar mediatorul devine inactiv pe perioada cât operează această sancțiune (maximum 6 luni). Mențiunea suspendării se operează în Tabloul mediatorilor. Dar, potrivit legii, Consiliul de mediere nu poate dispune suspendarea formei de exercitare a cabinetului de avocat, care este o formă de exercitare specifică profesiei de avocat și asupra căreia poate dispune doar baroul, potrivit

Legii nr. 51/1995 . În consecință, Consiliul de mediere este lipsit de una dintre competențele sale legale de natură administrativ-jurisdicțională și nu își poate îndeplini rolul în asigurarea respectării de către mediatori a legii și codului deontologic al mediatorului. Însuși scopul pentru care a fost creat Consiliul de mediere ca organism de interes public de a asigura calitatea serviciului de mediere nu poate fi îndeplinit.

Arată că, deși, potrivit art. 16 alin. (2) din Constituție, "Nimeni nu este mai presus de lege", în cazul aplicării

art. 75 din Legea nr. 192/2006 , avocaților li se creează privilegiul de a nu răspunde disciplinar potrivit

Legii nr. 192/2006 , iar Consiliul de mediere este pus în situația de a fi în imposibilitatea de a-și îndeplini rolul pentru care a fost înființat, iar aceeași situație se aplică și în cazul notarilor publici sau al consilierilor juridici.

În final, consideră că înțelesul art. 75 poate fi interpretat numai în sensul că avocații, consilierii juridici și notarii publici își pot desfășura activitatea ca mediator autorizat la același sediu unde își desfășoară activitatea de avocat, consilier juridic și, respectiv, de notar public.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât dispozițiile de lege criticate nu instituie un tratament discriminatoriu în cariera profesională a mediatorilor, ci stabilesc regulile de desfășurare a activității de mediator, reguli pe care legiuitorul are dreptul să le instituie și care se aplică tuturor persoanelor aflate în situația reglementată de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe criterii arbitrare.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale. Astfel, în ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la prevederile art. 16 din Constituție, constată că aceasta nu poate fi reținută, deoarece reglementarea criticată nu instituie discriminări, privilegii sau o diferență de regim juridic comparativ cu alte persoane din aceleași categorii profesionale. Legiuitorul poate să stabilească reguli de organizare și desfășurare a activității mediatorilor, precum și condițiile în care se exercită profesia de mediator, cu respectarea principiului egalității în drepturi a cetățenilor. Ca atare, dispoziția legală supusă controlului de constituționalitate se aplică în mod egal tuturor celor vizați de ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe criterii arbitrare.

Textul de lege criticat reprezintă o dezvoltare a aplicării medierii în relație cu sistemul judiciar și, pentru ca medierea să devină o reală alternativă de soluționare a disputelor, cu consecințe în degrevarea instanțelor, este nevoie de promovarea mai insistentă, inclusiv prin măsuri legale a acestei modalități de rezolvare a disputelor și de asumarea și promovarea ei la nivelul mediului juridic (judecători, procurori, avocați, consilieri juridici, executori judecătorești, notari publici).

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 75 din Legea nr. 192/2006

privind medierea și organizarea profesiei de mediator, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 22 mai 2006, astfel cum au fost modificate prin

art. I pct. 34 din Legea nr. 370 din 26 noiembrie 2009

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 192/2006

privind medierea și organizarea profesiei de mediator, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 831 din 3 decembrie 2009.

Textul de lege criticat are, în prezent, următorul conținut:

- Art. 75: "Avocații, notarii publici și consilierii juridici care dobândesc calitatea de mediator potrivit prevederilor prezentei legi pot desfășura activitatea de mediere în cadrul formelor de exercitare a profesiei lor la sediul unde își exercită activitatea."

Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5), potrivit căruia, în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie și ale art. 16 alin. (1) și (2) privind principiul egalității cetățenilor în fața legii.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor de lege criticate, avocații, notarii publici și consilierii juridici care dobândesc calitatea de mediator potrivit

Legii nr. 192/2006

pot desfășura activitatea de mediere în cadrul formelor de exercitare a profesiei lor la sediul unde își exercită activitatea, ceea ce, în opinia autorului excepției de neconstituționalitate, creează o discriminare de statut - în special sub aspectul răspunderii disciplinare - între mediatorii care sunt și avocați, notari publici și consilieri juridici, pe de o parte, și mediatorii care nu au și alte asemenea profesii, pe de altă parte.

Referitor la pretinsa încălcare a art. 16 alin. (1) din Constituție privind egalitatea în fața legii, prin discriminarea creată între cele două categorii de mediatori, Curtea constată că această susținere este neîntemeiată. Astfel, așa cum a statuat Curtea Constituțională în mod constant în jurisprudența sa, principiul constituțional al egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite. (A se vedea

Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994.) În același sens este și jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat, în aplicarea prevederilor art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, că reprezintă o încălcare a acestor prevederi orice diferență de tratament săvârșită de stat între indivizi aflați în situații analoage, fără o justificare obiectivă și rezonabilă (de exemplu, prin Hotărârea din 13 iunie 1979, pronunțată în Cauza Marckx împotriva Belgiei, și prin Hotărârea din 29 aprilie 2008, pronunțată în Cauza Burden împotriva Regatului Unit al Marii Britanii).

Or, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate nu creează nicio discriminare, sub aspectul statutului profesie de mediator, între mediatorii care sunt și avocați, notari publici și consilieri juridici, pe de o parte, și mediatorii care nu au și alte asemenea profesii, pe de altă parte, ci lasă doar posibilitatea mediatorilor care sunt și avocați, notari publici și consilieri juridici de a-și desfășura activitatea de mediere în cadrul formelor de exercitare a profesiei lor la sediul unde își exercită activitatea.

În condițiile în care, potrivit

art. 13 din Legea nr. 192/2006 , exercitarea profesiei de mediator este compatibilă cu orice altă activitate sau profesie, cu excepția incompatibilităților prevăzute prin legi speciale, dispozițiile de lege criticate ce dau posibilitatea mediatorilor care sunt și avocați, notari publici și consilieri juridici de a-și desfășura activitatea de mediere în cadrul formelor de exercitare a profesiei lor la sediul unde își exercită activitatea sunt pe deplin justificate.

Potrivit art. 22 alin. (1) din lege, mediatorii își pot desfășura activitatea în cadrul unei societăți civile profesionale, al unui birou în care pot funcționa unul sau mai mulți mediatori asociați, cu personalul auxiliar corespunzător, sau în cadrul unei organizații neguvernamentale, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege. Or, art. 75 din lege care face obiectul prezentei excepții de neconstituționalitate vine în completarea acestei reglementări de principiu, cu situația specială a mediatorilor autorizați care sunt și avocați, notari publici sau consilieri juridici, ceea ce nu conduce la o diferență de statut juridic între cele două categorii de mediatori.

Curtea observă că, în motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia pornește de la premisa greșită potrivit căreia dispozițiile din

Legea nr. 192/2006

referitoare la regulile de exercitare a profesiei de mediator și la răspunderea disciplinară vor fi inaplicabile mediatorilor cu forme de exercitare constituite în baza dispozițiilor de lege criticate. Potrivit dispozițiilor

Legii nr. 192/2006 , nu există nicio diferență de tratament juridic între cele două categorii de mediatori, în ceea ce privește statutul lor, atât sub aspectul suspendării și încetării calității de mediator, cât și sub aspectul dobândirii calității de mediator, al drepturilor și obligațiilor și al răspunderii.

De asemenea, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate nu îngrădesc exercitarea deplină a competențelor Consiliului de mediere în ceea ce privește activitatea de mediere desfășurată de mediatorii care sunt și avocați, notari publici și consilieri juridici, așa cum susține autorul excepției de neconstituționalitate, deoarece, potrivit

art. 16 din Legea nr. 192/2006 , în toate cazurile, suspendarea, precum și încetarea calității de mediator se dispun sau, după caz, se constată de către Consiliul de mediere, iar în caz de încetare a calității de mediator, numele acestuia se radiază din tabloul mediatorilor.

Cât privește activitățile specifice profesiilor de avocat, notar public și consilier juridic, Curtea reține că acestea rămân supuse regulilor specifice reglementate pentru fiecare profesie în parte. Prin urmare, orice mediator răspunde, în ceea ce privește activitatea de mediere, în fața Consiliului de mediere, iar avocații, notarii și consilierii juridici răspund, în ceea ce privește activitățile specifice fiecărei profesii - în mod corespunzător - în baza legilor care reglementează aceste 3 profesii, și anume

Legea nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 7 februarie 2011,

Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 16 mai 1995, și

Legea nr. 514/2003

privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 867 din 5 decembrie 2003.

În final, cu privire la invocarea art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, Curtea constată că și această susținere este neîntemeiată, deoarece dispozițiile de lege criticate nu contravin principiului potrivit căruia, în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 75 din Legea nr. 192/2006

privind medierea și organizarea profesiei de mediator, excepție ridicată de Consiliul de mediere în Dosarul nr. 639/2/2010 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 iulie 2011.