Decizia nr. 797/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Cu participarea, în ședința publică din 31 mai 2011, a reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 26 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 60/1991

privind organizarea și desfășurarea adunărilor publice, excepție ridicată de Marius Marinescu în Dosarul cu nr. 11.613/302/2009 al Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 31 mai 2011, în prezența autorului excepției Marius Marinescu, a apărătorului acestuia și a reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 16 iunie 2011.

La data de 1 iunie 2011 autorul excepției, prin apărător, a depus la dosar un înscris intitulat "concluzii scrise precizatoare și completatoare la excepția de neconstituționalitate", prin care extinde obiectul acesteia, solicitând Curții să verifice și constituționalitatea dispozițiilor "art. 6, art. 7, art. 8, art. 10 pct. a,

art. 12 pct. a din Legea nr. 60/1991 ", în raport cu dispozițiile art. 30 și 39 din Constituție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 15 februarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 11.613/302/2009, Judecătoria Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 26 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 60/1991

privind organizarea și desfășurarea adunărilor publice. Excepția a fost ridicată într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției prevăzute de

art. 26 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 60/1991 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că prevederile

art. 26 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 60/1991

încalcă dispozițiile constituționale ale art. 39 privind libertatea întrunirilor, deoarece instituie în sarcina celor care doresc să organizeze adunări publice, mitinguri, demonstrații sau alte tipuri de întruniri obligația de a le declara anterior, de a obține autorizație de la comisia de avizare din cadrul Primăriei Generale a Municipiului București și de a le înregistra la jandarmerie. Această obligație creează însă un regim discriminatoriu în funcție de opinia și apartenența politică a cetățeanului. Astfel, este evident că atunci când se dorește organizarea unei adunări publice de către un partid sau o formațiune politică, alta decât acelea din care fac parte primarul sau cei care reprezintă majoritatea în cadrul Consiliului General al Municipiului București, cu scopul declarat de a se exprima protestul față de o hotărâre a acestora din urmă, respectiva adunare nu va fi avizată.

Judecătoria Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, făcând referire la jurisprudența Curții în materie.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise și orale formulate de autorul excepției și de apărătorul acestuia, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 26 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 60/1991

privind organizarea și desfășurarea adunărilor publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 888 din 29 septembrie 2004, care au următorul conținut: "Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu sunt săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să întrunească elementele constitutive ale unor infracțiuni:

a) organizarea și desfășurarea de adunări publice nedeclarate, neînregistrate sau interzise;".

Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 39 privind libertatea întrunirilor.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că s-a mai pronunțat asupra prevederilor legale criticate, sub aspectul unor critici asemănătoare celor formulate în prezenta cauză, de exemplu, prin

Decizia nr. 1.123 din 16 octombrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 789 din 25 noiembrie 2008, și prin

Decizia nr. 1.351 din 19 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 817 din 7 decembrie 2010, respingând de fiecare dată excepția.

Curtea a arătat, în esență, că dispozițiile

Legii nr. 60/1991 , potrivit cărora desfășurarea adunărilor publice este permisă doar cu condiția declarării lor prealabile, nu contravin libertății de întrunire, reglementate de Constituție. S-a invocat cu acele prilejuri jurisprudența Comisiei și a Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, după cum urmează: Hotărârea din 21 iunie 1988, pronunțată în Cauza Plattform "Arzte fur das Leben" împotriva Austriei (paragraful 32 și următoarele), Decizia de admisibilitate a Comisiei din 10 octombrie 1979, pronunțată în Cauza Rassemblement jurassien & Unite jurassienne împotriva Elveției, Hotărârea din 7 octombrie 2008, pronunțată în Cauza Eva Molnar împotriva Ungariei (paragraful 34 și următoarele), Hotărârea din 18 decembrie 2007, pronunțată în Cauza Nurettin Aldemir și alții împotriva Turciei (paragraful 39 și următoarele) și Hotărârea din 29 noiembrie 2007, pronunțată în Cauza Balcik și alții împotriva Turciei (paragraful 34 și următoarele). Prin aceste hotărâri s-au reținut, în esență, următoarele: fiecare stat este în măsură să adopte măsuri rezonabile și adecvate pentru a asigura desfășurarea pașnică a manifestațiilor licite ale cetățenilor săi; pentru întrunirile care au loc pe căile publice nu este exagerată impunerea obligației de a se obține o autorizație prealabilă, întrucât autoritățile au posibilitatea, în aceste condiții, să vegheze asupra respectării ordinii publice și să ia măsurile necesare pentru ca libertatea manifestațiilor să fie pe deplin asigurată; statele pot să impună restricții legale ale exercițiului libertății de întrunire, care sunt menite a asigura protecția drepturilor celorlalți, în special în ceea ce privește prevenirea dezordinii și menținerea unei ordini în trafic; cerința obținerii unei notificări prealabile nu afectează esența dreptului la întruniri, deoarece orice demonstrație în spațiul public poate cauza o anumită afectare a normalității cotidiene și este important ca autoritățile să ia măsurile necesare, de exemplu, asigurarea unui echipaj de prim ajutor la locul desfășurării demonstrației, de orice natură ar fi aceasta, și faptul că este esențial ca organizatorii și participanții la orice adunări publice - ca actori ai procesului democratic - să se conformeze regulilor democrației, prin respectarea normelor juridice ce reglementează acest domeniu.

Soluțiile pronunțate cu acele prilejuri și argumentele care au stat la baza acestora își mențin valabilitatea și în cauza de față, neintervenind elemente noi care să justifice reconsiderarea jurisprudenței.

În ceea ce privește înscrisul intitulat "concluzii scrise precizatoare și completatoare la excepția de neconstituționalitate" prin care autorul extinde obiectul acesteia, solicitând Curții să verifice și constituționalitatea dispozițiilor "art. 6, art. 7, art. 8, art. 10 pct. a,

art. 12 pct. a din Legea nr. 60/1991 ", în raport cu dispozițiile art. 30 și 39 din Constituție, Curtea reține că nu poate hotărî asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate direct în fața sa, întrucât s-ar încălca prevederile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit cărora Curtea decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial, precum și cele ale alin. (4) din același articol, conform cărora părțile trebuie să își exprime punctele de vedere în legătură cu excepția de neconstituționalitate în fața instanței judecătorești, depunând dovezile și probele pe care le consideră necesare, iar instanța de judecată este obligată să își exprime opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată. Așadar, litigiul constituțional se desfășoară numai în limitele determinate prin încheierea de sesizare, fără ca acestea să poată fi modificate de vreuna dintre părți. Numai Curtea Constituțională poate să extindă obiectul controlului, potrivit

art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , în caz de admitere a excepției, când se va pronunța și asupra constituționalității altor prevederi din actul atacat, de care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate prevederile menționate în sesizare.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 26 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 60/1991

privind organizarea și desfășurarea adunărilor publice, excepție ridicată de Marius Marinescu în Dosarul nr. 11.613/302/2009 al Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 iunie 2011.