Decizia nr. 1010/2011

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 72 alin. (1) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici și a dispozițiilor art. 8 și

art. 12 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 130/1996

privind contractul colectiv de muncă, excepție ridicată de Sindicatul Liber al Salariaților din Administrația Publică Locală a Municipiului Botoșani în Dosarul nr. 4.578/40/2009 al Curții de Apel Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.946D/2010.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că

Legea nr. 130/1996

a fost abrogată prin dispozițiile

art. 224 lit. d) din Legea nr. 62/2011 , iar actul normativ abrogator a preluat în art. 132 dispozițiile art. 8 din legea abrogată. În continuare, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, considerând că textele de lege criticate nu contravin prevederilor din Legea fundamentală invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 28 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. 4.578/40/2009, Curtea de Apel Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 72 alin. (1) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici și a dispozițiilor art. 8 și

art. 12 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 130/1996

privind contractul colectiv de muncă.

Excepția a fost ridicată de Sindicatul Liber al Salariaților din Administrația Publică Locală a Municipiului Botoșani cu prilejul soluționării recursului declarat împotriva Sentinței nr. 81 din 20 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția comercială în Dosarul nr. 4.578/40/2009.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prin textele de lege criticate sunt limitate domeniile în care pot fi negociate acordurile colective, încălcându-se astfel drepturile fundamentale la negociere colectivă și la nediscriminare. Astfel, consideră că se creează o veritabilă discriminare a funcționarilor publici în raport cu ceilalți salariați.

Curtea de Apel Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 72 alin. (1) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, dispoziții potrivit cărora "Autoritățile și instituțiile publice pot încheia anual, în condițiile legii, acorduri cu sindicatele reprezentative ale funcționarilor publici sau cu reprezentanții funcționarilor publici, care să cuprindă numai măsuri referitoare la:

a) constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă;

b) sănătatea și securitatea în muncă;

c) programul zilnic de lucru;

d) perfecționarea profesională;

e) alte măsuri decât cele prevăzute de lege, referitoare la protecția celor aleși în organele de conducere ale organizațiilor sindicale."

De asemenea, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie și dispozițiile art. 8 și

art. 12 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 130/1996

privind contractul colectiv de muncă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 19 mai 1998, dispoziții potrivit cărora:

- Art. 8: "(1) Clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai în limitele și în condițiile prevăzute de prezenta lege.

(2) Contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.

(3) Contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă.

(4) La încheierea contractului colectiv de muncă, prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal.";

- Art. 12: "(1) Contracte colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.

(2) Contractele colective de muncă ale salariaților instituțiilor bugetare se pot încheia la nivelul unităților, la nivelul administrației sau al serviciilor publice locale, pentru instituțiile din subordinea acestora, și la nivel departamental, pentru instituțiile subordonate."

Autorul excepției consideră că aceste texte de lege contravin următoarelor dispoziții din Constituție: art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 41 alin. (5) privind garantarea dreptului la negocieri colective în materie de muncă și a caracterului obligatoriu al convențiilor și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți. De asemenea, consideră că sunt încălcate și dispozițiile art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prin raportare la interzicerea discriminării,

art. 2 pct. 2 din Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 131/1970

privind Fixarea salariilor minime, în special în ceea ce privește țările în curs de dezvoltare, referitor la libertatea de negociere colectivă, și prevederile

art. 7 din Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 154/1981

privind promovarea negocierii colective, art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la interzicerea discriminării și art. 6 din Carta Socială Europeană, care reglementează dreptul la negociere colectivă al angajaților.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, ulterior sesizării sale,

Legea nr. 130/1996

a fost abrogată prin dispozițiile

art. 224 lit. d) din Legea dialogului social nr. 62/2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 10 mai 2011.

Curtea reține însă că, potrivit celor statuate prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 *) aflată în curs de publicare, dispozițiile de lege supuse controlului de constituționalitate și care sunt aplicabile litigiului în care s-a invocat excepția de neconstituționalitate în virtutea principiului "tempus regit actum", pot constitui obiect al excepției de neconstituționalitate chiar dacă acestea au fost abrogate sau și-au încetat aplicarea.

__________

a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011.

Având în vedere considerentele acestei decizii, Curtea urmează a se pronunța asupra dispozițiilor de lege cu care a fost sesizată, dispoziții care au reprezentat temeiul juridic al cererii de anulare a unor dispoziții dintr-un contract colectiv de muncă privind acordarea sporului de fidelitate unei categorii de salariați și care constituie obiectul cauzei în care s-a ridicat prezenta excepție de neconstituționalitate.

Cu privire la argumentele de neconstituționalitate invocate în prezenta cauză, Curtea constată că acestea au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional. Astfel, respingând ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, Curtea, prin

Decizia nr. 1.221 din 29 septembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 759 din 6 noiembrie 2009, a reținut că principiul nediscriminării "nu poate fi invocat în ipoteza a două situații sau categorii de subiecte de drept diferite, ci doar în condiții comparabile sau de egalitate, fără diferențe majore, esențiale dintre cei doi termeni reglementați în ipoteza unei norme juridice. Astfel, funcționarii publici reprezintă o categorie de salariați aparte, ce se deosebesc prin statutul legal specific, acesta fiind, la rândul său, întemeiat pe principiile legalității, imparțialității și obiectivității, al transparenței, al responsabilității, al stabilității în exercitarea funcției publice și al subordonării ierarhice. Așadar, consecințele ce derivă din această diferență de statut profesional nu decurg, din "simplul considerent al calității de funcționar public", ci constau într-o serie de drepturi și obligații specifice, reglementate de lege, printre care și aceea cuprinsă la

art. 72 alin. (1) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, criticate pentru neconstituționalitate. O reglementare asemănătoare se regăsește și la

art. 12 alin. (1) din Legea nr. 130/1996

[...]".

Curtea a arătat totodată că este firesc ca drepturile de natură salarială ale funcționarilor publici să fie stabilite, sub aspectul cuantumului lor, prin lege, și nu prin contractul colectiv de muncă, ca urmare a negocierilor, la fel ca în cazul personalului contractual, având în vedere statutul profesional al acestora și, în special, sursa de finanțare a acestor venituri, și anume bugetul public național. Faptul că aceste elemente ale contractului colectiv de muncă nu sunt supuse negocierii între părți nu are semnificația încălcării dreptului la negocieri colective în materie de muncă, consacrat de art. 41 alin. (5) din Constituție, în condițiile în care art. 9 din Legea fundamentală prevede expres că "Sindicatele, patronatele și asociațiile profesionale se constituie și își desfășoară activitatea potrivit statutelor lor, în condițiile legii. [...]"

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, soluția și considerentele deciziei amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 72 alin. (1) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici și a dispozițiilor art. 8 și

art. 12 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 130/1996

privind contractul colectiv de muncă, excepție ridicată de Sindicatul Liber al Salariaților din Administrația Publică Locală a Municipiului Botoșani în Dosarul nr. 4.578/40/2009 al Curții de Apel Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 iulie 2011.