Decizia nr. 781/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 286^1 din Legea nr. 297/2004

privind piața de capital, excepție ridicată de Societatea de Investiții Financiare "Transilvania" - S.A. din Brașov în Dosarul nr. 8.129/2/2009 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspund, pentru autorul excepției, avocații Radu I. Motica și Lavinia Tec din cadrul Baroului Timiș, cu delegație depusă la dosar, lipsind Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că aceasta din urmă parte a depus note scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul apărătorilor autorului excepției, care solicită admiterea acesteia, susținând, pe de o parte, neconstituționalitatea extrinsecă a dispozițiilor

art. V al cap. II din Ordonanța Guvernului nr. 41/2005

privind reglementarea unor măsuri financiare, prin raportare la prevederile constituționale ale art. 108 și 115, coroborate cu cele ale art. 73, iar, pe de altă parte, neconstituționalitatea intrinsecă a dispozițiilor

art. 286^1 din Legea nr. 297/2004

privind piața de capital, prin raportare la prevederile constituționale ale art. 44 și art. 73 alin. (3) lit. m).

Referitor la neconstituționalitatea extrinsecă a prevederilor

art. V al cap. II din Ordonanța Guvernului nr. 41/2005 , prin care

art. 286^1 a fost introdus în cuprinsul Legii nr. 297/2004 , domnul avocat Radu I. Motica, apărătorul autorului excepției, susține că dispozițiile criticate reglementează aspecte privind regimul general al proprietății și, pentru acest motiv, au fost adoptate cu încălcarea de către puterea executivă a

Legii nr. 209/2005

privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, întrucât au ca temei juridic prevederile art. 1 pct. II.3 din legea de abilitare, intitulat "Reglementarea unor măsuri financiare".

Cu privire la neconstituționalitate intrinsecă a dispozițiilor

art. 286^1 din Legea nr. 297/2004 , apărătorul autorului excepției susține că textele criticate încalcă dispozițiile constituționale referitoare la dreptul de proprietate și arată, în esență, că limitarea la 1% a cotei de deținere a acțiunilor societăților de investiții financiare nu se mai justifică în contextul economic prezent al pieței românești de capital, invocând în acest sens hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului din 12 octombrie 1982 și 24 iunie 1986, pronunțate în cauzele Bramelid și Malmstrom contra Suediei și Lithgow contra Regatului Unit, hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene pronunțate în Cauza C-112/05, Comisia contra Republicii Federale Germania, și Cauza C-367/1998, Comisia contra Republicii Portugheze, Decizia nr. 89-254/04.07.1989 a Consiliului Constituțional din Franța, Comunicarea Comisiei nr. 97/1997 referitoare la anumite aspecte juridice referitoare la investițiile intracomunitare, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. 220 din 19 iulie 1997, precum și

deciziile Curții Constituționale nr. 1.068 din 14 iulie 2009

și nr. 1.120 din 10 septembrie 2009, potrivit cărora acțiunile formează obiectul dreptului de proprietate privată, iar limitarea cotelor de deținere a acestora poate fi justificată de interese de natură economică și poate fi impusă pentru perioade limitate de timp.

În final apărătorii autorului excepției au depus la dosarul cauzei note scrise în susținerea excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate, arătând că textele criticate reglementează în domeniul proprietății, materie ce aparține legilor organice, și că adoptarea lor prin

Ordonanța Guvernului nr. 41/2005

încalcă dispozițiile constituționale ale art. 115 alin. (1). Sunt invocate în acest sens

deciziile Curții Constituționale nr. 1.068 din 14 iulie 2009

și nr. 1.120 din 10 septembrie 2009.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 10 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 8.129/2/2009, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 286^1 din Legea nr. 297/2004

privind piața de capital, excepție ridicată de Societatea de Investiții Financiare "Transilvania" - S.A. din Brașov într-o cauză având ca obiect anularea actului administrativ de respingere a cererii de avizare a Hotărârii adunării generale extraordinare a acționarilor nr. 2 din 20 martie 2009, prin care pragul de deținere pentru acțiunile emise de societate este majorat de la 1% la 5% din capitalul social.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textele criticate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată, art. 73 - Categorii de legi, art. 108 - Actele Guvernului și ale art. 115 privind delegarea legislativă.

Critica autorului excepției vizează neconstituționalitatea extrinsecă a prevederilor

art. 286^1 din Legea nr. 297/2004

privind piața de capital, articol introdus în legea referită prin

art. V al cap. II din Ordonanța Guvernului nr. 41/2005 , și a dispozițiilor

art. V al cap. II din Ordonanța Guvernului nr. 41/2005

privind reglementarea unor măsuri financiare în ansamblul său, arătându-se că emiterea ordonanței ale cărei dispoziții sunt criticate s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 108 și 115 din Constituție și, totodată, cu încălcarea dispozițiilor

Legii nr. 209/2005

privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.

Referitor la pretinsa neconstituționalitate intrinsecă a dispozițiilor criticate, autorul excepției arată că impunerea unui prag maxim de deținere a acțiunilor la societățile de investiții financiare reprezintă o restrângere a dreptului de proprietate privată ce încalcă prevederile constituționale ale art. 44 și că, întrucât acțiunile sunt bunuri mobile, prin reglementarea acestui prag de deținere prin ordonanță a Guvernului de completare a

Legii nr. 297/2004

sunt încălcate prevederile art. 73 alin. (3) lit. m) din Constituție, potrivit cărora regimul juridic general al proprietății poate fi reglementat numai prin lege organică.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. Se arată în acest sens că impunerea prin lege a unui prag maxim de deținere de acțiuni la societățile de investiții financiare rezultate din transformarea Fondurilor Proprietății Private nu este de natură să contravină prevederilor art. 44 din Constituție, deoarece, conform alin. (1) teza a doua al aceluiași art. 44, atât conținutul, cât și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege, iar legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate în așa fel încât să nu afecteze interesele generale ale societății sau interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept.

Se susține, totodată, că obligația de a vinde acțiunile ce depășesc pragul de 1% din capitalul social al unei societăți de investiții financiare reprezintă o sancțiune a nerespectării unor dispoziții legale, și nu o nesocotire a dreptului de proprietate privată.

Instanța apreciază, de asemenea, că nu au fost încălcate nici prevederile constituționale ale

art. 73, 108 și 115, întrucât Ordonanța Guvernului nr. 41/2005

a fost aprobată prin lege.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul, în punctul de vedere transmis, arată că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată, invocând în susținerea constituționalității intrinseci a dispozițiilor

art. 286^1 din Legea nr. 297/2004

Decizia Curții Constituționale nr. 1.068 din 14 iulie 2009 , iar în susținerea constituționalității extrinseci a textelor criticate, faptul aprobării de către Parlament a

Ordonanței Guvernului nr. 41/2005

prin

Legea nr. 266/2006 . Se arată, de asemenea, că lipsa contrasemnării de către președintele Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare a ordonanței criticate nu contravine dispozițiilor constituționale ale art. 108 alin. (4), care prevede semnarea actelor Guvernului de către miniștrii ce au obligația punerii lor în executare.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmite de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, notele scrise depuse de autorul excepției, concluziile autorului excepției și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 286^1 din Legea nr. 297/2004

privind piața de capital, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 29 iunie 2004, dispoziții introduse prin

Ordonanța Guvernului nr. 41/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 28 iulie 2005, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 97/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 375 din 2 mai 2006.

Dispozițiile criticate au următorul cuprins: "(1) Orice persoană poate dobândi cu orice titlu sau poate deține, singură ori împreună cu persoanele cu care acționează în mod concertat, acțiuni emise de către societățile de investiții financiare rezultate din transformarea fondurilor proprietății private, dar nu mai mult de 1% din capitalul social al societăților de investiții financiare.

(2) Exercițiul dreptului de vot este suspendat pentru acțiunile deținute de acționarii care depășesc limitele prevăzute la alin. (1).

(3) Persoanele menționate la alin. (1) au obligația ca la atingerea pragului de 1% să informeze în maximum 3 zile lucrătoare societatea de investiții financiare, C.N.V.M. și piața reglementată pe care sunt tranzacționate respectivele acțiuni.

(4) În termen de 3 luni de la data depășirii limitei de 1% din capitalul social al societăților de investiții financiare, acționarii aflați în această situație sunt obligați să vândă acțiunile care depășesc limita de deținere.

(5) C.N.V.M. va emite reglementări pentru aplicarea prezentului articol."

În opinia autorului excepției se susține că textele criticate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată, ale art. 73 - Categorii de legi, ale art. 108 - Actele Guvernului și ale art. 115 cu privire la delegarea legislativă.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

I. Referitor la criticile privind neconstituționalitate extrinsecă a prevederilor

art. V al cap. II din Ordonanța Guvernului nr. 41/2005

privind reglementarea unor măsuri financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 28 iulie 2005, Curtea reține că societățile de investiții financiare sunt societăți comerciale emitente de acțiuni a căror cumpărare și deținere este limitată, conform prevederilor legale. Aceste societăți sunt înființate potrivit

art. 6 din Legea nr. 297/2004

și sunt organizate și funcționează conform dispozițiilor

Legii nr. 31/1990

privind societățile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, având însă un regim juridic special, reglementat prin

Legea nr. 133/1996

pentru transformarea Fondurilor Proprietății Private în societăți de investiții financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 273 din 1 noiembrie 1996, întrucât au fost înființate ca urmare a transformării Fondurilor Proprietății Private.

Măsura limitării cotei de deținere a acțiunilor în cadrul societăților de investiții financiare la 1% din capitalul social este o măsură ce produce efecte în domeniul pieței de capital și are ca finalitate optima funcționare a acestei piețe. Așa fiind, prevederile criticate nu constituie o reglementare a regimului general al proprietății prevăzut la art. 73 alin. (3) lit. m) din Constituție.

Cu privire la pretinsa încălcare a dispozițiilor constituționale ale art. 108 alin. (3) și art. 115, Curtea constată că nu poate fi reținută critica formulată de autorul excepției. Astfel, temeiul juridic al adoptării

Ordonanței Guvernului nr. 41/2005

l-a constituit

art. 1 pct. II.3 din Legea nr. 209/2005

privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 1 iulie 2005, intitulat "Reglementarea unor măsuri financiare".

Întrucât ordonanța adoptată de Guvern vizează piața financiară internă, domeniu ce aparține legilor ordinare, conform prevederilor art. 73 din Constituție, fiind o măsură de interes economic specifică acestei piețe, Curtea constată că aceasta se subsumează domeniului prevăzut la

art. 1 pct. II.3 din Legea nr. 209/2005 , motiv pentru care nu se poate reține depășirea de către puterea executivă, cu prilejul emiterii acestui act normativ, a domeniilor expres enumerate în legea de abilitare.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate referitoare la neîndeplinirea cerinței contrasemnării de către președintele Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare a

Ordonanței Guvernului nr. 41/2005 , în forma adoptată de puterea executivă, Curtea reține că nici aceasta nu poate fi primită, întrucât proiectul ordonanței criticate a fost contrasemnat de ministrul finanțelor publice, iar potrivit prevederilor constituționale ale art. 108 alin. (4) hotărârile și ordonanțele adoptate de Guvern se semnează de primul-ministru și se contrasemnează de miniștrii care au obligația punerii lor în executare, lipsa semnăturii președintelui Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare neconstituind un viciu al procedurii legislative.

II. Referitor la critica ce vizează neconstituționalitatea intrinsecă a dispozițiilor

art. 286^1 din Legea nr. 297/2004

privind piața de capital, respectiv la pretinsa încălcare, prin stabilirea unei cote maxime de deținere a acțiunilor, a prevederilor

art. 44 din Constituție, prin Decizia nr. 1.068 din 14 iulie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 678 din 9 octombrie 2009, și

Decizia nr. 1.120 din 10 septembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 716 din 23 octombrie 2009, Curtea a reținut că, potrivit dispozițiilor de lege criticate, orice persoană poate dobândi cu orice titlu sau poate deține, singură ori împreună cu persoanele cu care acționează în mod concertat, acțiuni emise de către societățile de investiții financiare rezultate din transformarea Fondurilor Proprietății Private, dar nu mai mult de 1% din capitalul social al societăților de investiții financiare. Acest prag maxim de deținere de acțiuni a fost introdus de către legiuitor din rațiuni ce țin de interesul public deosebit acordat acțiunilor emise de societățile de investiții financiare, societăți care - potrivit

art. 1 din Legea nr. 133/1996

pentru transformarea Fondurilor Proprietății Private în societăți de investiții financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 273 din 1 noiembrie 1996 - provin din fostele Fonduri ale Proprietății Private și funcționează ca societăți comerciale pe acțiuni.

Curtea a constatat că societățile de investiții financiare nu pot fi considerate simple societăți comerciale pe acțiuni, întrucât au fost constituite prin voința legiuitorului din transformarea Fondurilor Proprietății Private, acționarii nefiind animați de affectio societatis, au un obiect de activitate strict prevăzut de lege, sunt organisme de plasament colectiv care emit acțiuni nominative și le distribuie cetățenilor care au optat pentru schimbul titlurilor de privatizare la Fondurile Proprietății Private, iar majorarea capitalului lor social se poate realiza numai prin ofertă publică de acțiuni. Prin aceleași decizii Curtea a reținut, în ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor alin. (4) al

art. 286^1 din Legea nr. 297/2004 , că obligația de a vinde acțiunile ce depășesc pragul de 1% din capitalul social al unei societăți de investiții financiare, prag impus de lege, reprezintă o sancțiune a nerespectării unei dispoziții legale, și nicidecum o nesocotire a dreptului de proprietate privată, garantat prin dispozițiile art. 44 din Legea fundamentală.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Curtea constată, de asemenea, că stabilirea unei perioade de timp pentru care este impusă limitarea cotei de deținere a acțiunilor este de competența legiuitorului, care, pe baza unei analize economice detaliate care să ateste necesitatea menținerii limitării cotei de deținere pentru un anumit număr de ani, poate reglementa în consecință.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 286^1 din Legea nr. 297/2004

privind piața de capital, excepție ridicată de Societatea de Investiții Financiare "Transilvania" - S.A. din Brașov în Dosarul nr. 8.129/2/2009 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 iunie 2011.