Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 1019/2011

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 170 alin. 1 și 3 și ale art. 244 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedură civilă

prezumat în vigoare

Data actului
14 iulie 2011
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 671 din 20 septembrie 2011
Citează
3 acte
Structură
0 articole · 10.176 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Are ca temei 1

  • Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 170 alin. 1 și 3 și ale art. 244 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Anton Miluță în Dosarul nr. 6.978/245/2009 al Judecătoriei Iași - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.213D/2010.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 23 februarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 6.978/245/2009, Judecătoria Iași - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 170 alin. 1 și ale art. 244 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Anton Miluță într-o cauză având ca obiect partajul unor bunuri comune.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată că dispozițiile procedurale care consacră caracterul facultativ al suspendării judecării cauzei, prevăzând drept cauză de suspendare numai situația în care a fost începută urmărirea penală, încalcă dreptul la un proces echitabil al părții căreia i se respinge cererea de suspendare întemeiată pe o plângere penală privind falsul de identitate al părții adverse, aflată în curs de cercetare. O atare situație creează premisele soluționării procesului vizavi de o persoană cu o identitate falsă, împrejurare ce pune în pericol securitatea raporturilor juridice care vor fi consfințite prin hotărârea judecătorească. De asemenea, prevederile art. 170 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care permit instanței decăderea din proba cu martori în condițiile în care aceasta fusese încuviințată legal, însă martorul nu s-a prezentat pentru că a fost plecat din țară, sunt neconstituționale, întrucât încalcă prevederile constituționale referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Judecătoria Iași - Secția civilă apreciază ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate invocată, deoarece, prin instituirea unei anumite proceduri în care legiuitorul a condiționat valorificarea unor drepturi în cadrul anumitor termene, nu s-a urmărit restrângerea dreptului la un proces echitabil, ci exclusiv instaurarea unui climat de ordine, indispensabil în vederea exercitării dreptului constituțional prevăzut de art. 21.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Din examinarea notelor scrise, a argumentelor pe care autorul excepției își întemeiază criticile de neconstituționalitate rezultă că obiect al excepției îl reprezintă prevederile art. 170 alin. 1 și 3 și ale art. 244 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedură civilă, care au următorul conținut:

- Art. 170 alin. 1 și 3: "Când s-a încuviințat o cercetare locală, expertiză sau dovadă cu martori, partea care a propus-o este obligată ca, în termen de 5 zile de la încuviințare, să depună suma statornicită de instanță pentru cheltuielile de cercetare, drumul și despăgubirea martorilor sau plata expertului; recipisa se va depune la grefa instanței. [...]

Neîndeplinirea acestor obligații atrage decăderea, pentru acea instanță, din dovada încuviințată.";

- Art. 244 alin. 1 pct. 2: "Instanța poate suspenda judecata: [...]

2. când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 21 alin. (1) și (3) privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că asupra constituționalității dispozițiilor art. 170 alin. 1 și 3 din Codul de procedură civilă s-a pronunțat în prealabil, respingând criticile ca neîntemeiate. Astfel, prin

Decizia nr. 400 din 5 octombrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.012 din 3 noiembrie 2004, Curtea a reținut că textele de lege criticate reglementează obligația părții care a solicitat administrarea unor probatorii, precum cercetarea locală, expertiza sau dovada cu martori, pe care instanța le-a încuviințat, de a avansa în termen de 5 zile cheltuielile necesare pentru cercetare, drumul și despăgubirea martorilor sau plata expertului, sub sancțiunea decăderii din proba încuviințată.

În această materie, ca de altfel în toate cazurile în care legiuitorul a condiționat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen, nu s-a procedat în acest fel cu intenția de a restrânge accesul liber la justiție, de care, în mod evident, cel interesat beneficiază în cadrul termenului legal instituit, ci exclusiv pentru a instaura un climat de ordine, indispensabil în vederea exercitării dreptului constituțional prevăzut de art. 21, prevenind astfel abuzurile și asigurând protecția drepturilor și intereselor legitime ale celorlalte părți. De altfel, Curtea a statuat în mod constant că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenței ce i-a fost conferită prin Constituție, a condițiilor de exercitare a unui drept, subiectiv sau procesual, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exercițiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite. Așa fiind, termenul instituit prin textul de lege criticat are în vedere soluționarea procesului cu celeritate, nedepunerea sumei statornicite de instanță în cele 5 zile de la încuviințarea probei cauzând o amânare nejustificată a judecății.

De altfel, art. 126 alin. (2) din Constituție, republicată, potrivit căruia "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenței și procedurii de judecată, inclusiv a condițiilor de exercitare a diferitelor drepturi procesuale. Prin urmare, termenele procedurale instituite de textul de lege criticat reprezintă expresia aplicării dispozițiilor constituționale invocate mai sus.

Cu privire la critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 244 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedură civilă, Curtea reține că acestea reglementează unul dintre cazurile de suspendare facultativă a judecății procesului civil atunci când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să soluționeze cauza.

Curtea constată că și asupra constituționalității acestor dispoziții s-a mai pronunțat, de exemplu, prin

Decizia nr. 29 din 27 ianuarie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 26 februarie 2004. Cu acel prilej, Curtea a statuat că, având posibilitatea de a aprecia oportunitatea suspendării cursului judecății, instanța este chemată să cenzureze toate acele cazuri care ar putea constitui pretext pentru tergiversarea judecății. Prin urmare, lăsarea măsurii suspendării la aprecierea judecătorului, atunci când dezlegarea pricinii depinde de existența unui drept care face obiectul unui alt proces aflat în curs, este menită să îi permită acestuia să își exercite rolul activ, sancționând eventualele tentative de exercitare abuzivă a drepturilor procesuale, incontestabil mai eficient decât în situația în care suspendarea ar avea caracter imperativ.

Întrucât, față de cele examinate de Curtea Constituțională, nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței la care s-a făcut referire, cele statuate prin deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 170 alin. 1 și 3 și ale art. 244 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Anton Miluță în Dosarul nr. 6.978/245/2009 al Judecătoriei Iași - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 iulie 2011.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-șef,
Mihaela Senia Costinescu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.