Decizia nr. 961/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 17-20 din Legea nr. 329/2009

privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, excepție ridicată de Ion Mihai în Dosarul nr. 1.049/3/2010 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului nr. 3.716D/2010 al Curții Constituționale.

La apelul nominal răspunde, pentru partea Compania Națională Poșta Română, domnul Dragoș-Mihăiță Turneanu, în calitate de consilier juridic, având delegație depusă la dosarul cauzei. Se constată lipsa autorului excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 3.722D/2010, având ca obiect o excepție de neconstituționalitate identică, ridicată de Mircea Bors în Dosarul nr. 1.047/3/2010 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

La apelul nominal răspunde, pentru partea Compania Națională Poșta Română, același consilier juridic, lipsind autorul excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

În continuare, președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 3.730D/2010, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 20 din Legea nr. 329/2009

privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, ridicată de Constantin Țiu în Dosarul nr. 2.113/3/2010 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Curtea, din oficiu, văzând identitatea parțială de obiect a cauzelor menționate, pune în discuție problema conexării lor.

Reprezentantul părții prezente și cel al Ministerului Public sunt de acord cu propunerea de conexare.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 3.730D/2010 și nr. 3.722D/2010 la Dosarul nr. 3.716D/2010, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Companiei Naționale Poșta Română. Acesta solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, în principal ca inadmisibilă, având în vedere că în cadrul controlului anterior de constituționalitate Curtea a constatat constituționalitatea

Legii nr. 329/2009 , și, în subsidiar, ca neîntemeiată, susținând că nu pot fi reținute criticile de neconstituționalitate referitoare la inegalitatea de tratament juridic între diferite categorii de personal și la limitarea dreptului la muncă. Depune și note scrise în sprijinul celor precizate oral.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând cele reținute de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 409 din 7 aprilie 2011 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 18 mai 2010 și 16 aprilie 2010, pronunțate în dosarele nr. 1.049/3/2010 și, respectiv, nr. 1.047/3/2010, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 17-20 din Legea nr. 329/2009

privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, excepție ridicată de Ion Mihai și, respectiv, Mircea Bors în cauze civile având ca obiect soluționarea contestațiilor formulate împotriva deciziilor de concediere a acestora.

De asemenea, prin Încheierea din 30 iunie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 2.113/3/2010, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 20 din Legea nr. 329/2009 , excepție ridicată de Constantin Țiu într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea contestației formulate împotriva deciziei de concediere a acestuia.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile

Legii nr. 329/2009

contravin art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitor la protecția proprietății private și art. 6 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, care recunoaște și garantează necondiționat dreptul la muncă. Arată că prin hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în Cauza Buchen împotriva Cehiei, 2002, s-a statuat că noțiunea de bun înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are o valoare economică, astfel că dreptul la salariu și dreptul la pensie au fost asimilate unui drept de proprietate, iar interdicția de a cumula pensia cu salariul a fost considerată expropriere. Precizează că prevederile de lege criticate vizează pensionarii, la modul general, dar afectează și persoane aflate sub vârsta standard de pensionare disponibilizate ca urmare a măsurilor de reorganizare. Prin stabilirea arbitrară și imperativă a limitei pensiei până la care se poate realiza cumulul se produc discriminări, dar și limitări ale accesului și dreptului la muncă în sistemul public ale persoanelor cu pregătire temeinică și experiență în anumite domenii, precum apărare, ordine publică, siguranță națională, protecție a informațiilor clasificate, cadastru și publicitate imobiliară etc. Se susține, totodată, că prevederile

art. 20 din Legea nr. 329/2009

limitează dreptul la muncă, prevăzut de art. 41 din Constituție, precum și "dreptul la pensie, dreptul la concediu medical, ambele menționate de art. 47 din Legea fundamentală", restrângând și drepturile prevăzute de art. 35 alin. (1) și

art. 36 din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarului public. Se arată, de asemenea, că măsura încetării de drept a contractului de muncă reglementată de

art. 20 din Legea nr. 329/2009

contravine și dispozițiilor Codului muncii, întrucât art. 56 din acesta "prevede situații limitative și nu menționează că această măsură va fi aplicabilă în orice alte cazuri prevăzute de lege".

Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că textele de lege criticate nu contravin dispozițiilor

art. 41, 44, 45 și 47 din Constituție. Observă că prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009

Curtea Constituțională a reținut că Legea privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional este constituțională în măsura în care prevederile cap. IV din lege nu se referă la persoanele pentru care durata mandatului este stabilită expres prin Constituție. Totodată, precizează că este atributul exclusiv al legiuitorului de a prevedea dispoziții derogatorii de la o anumită regulă dată, dacă prin aceasta nu este nesocotită nicio normă constituțională.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantului părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 17-20 din Legea nr. 329/2009

privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 9 noiembrie 2009. Având în vedere dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 11/2011

privind utilizarea indicatorului de referință câștigul salarial mediu brut în actele normative din domeniul muncii și protecției sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 111 din 11 februarie 2011, textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 17: "(1) Beneficiarii dreptului la pensie aparținând atât sistemului public de pensii, cât și sistemelor neintegrate sistemului public care realizează venituri salariale sau, după caz, asimilate salariilor, potrivit legii, realizate din exercitarea unei activități pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire, potrivit legii, în cadrul autorităților și instituțiilor publice centrale și locale, indiferent de modul de finanțare și subordonare, precum și în cadrul regiilor autonome, societăților naționale, companiilor naționale și societăților comerciale la care capitalul social este deținut integral sau majoritar de stat ori de o unitate administrativ-teritorială, pot cumula pensia netă cu veniturile astfel realizate, dacă nivelul acesteia nu depășește nivelul câștigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile persoanelor care:

a) la data intrării în vigoare a prezentului capitol sunt pensionari cumularzi;

b) după data intrării în vigoare a prezentului capitol devin pensionari cumularzi.";

- Art. 18: "(1) Pensionarii prevăzuți la art. 17 alin. (2) lit. a) care desfășoară activități profesionale pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire în funcție au obligația ca, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentului capitol, să își exprime în scris opțiunea între suspendarea plății pensiei pe durata exercitării activității și încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a actului de numire în funcție, dacă nivelul pensiei nete aflate în plată depășește nivelul câștigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

(2) Persoanele prevăzute la art. 17 alin. (2) lit. b) au obligația ca, în termen de 15 zile de la data survenirii situației de cumul, să își exprime în scris opțiunea între suspendarea plății pensiei pe durata exercitării activității și încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a actului de numire în funcție, dacă nivelul pensiei nete aflate în plată depășește nivelul câștigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.";

- Art. 19: "(1) În situația persoanelor care beneficiază, prin cumul, de pensie/pensii stabilită/stabilite atât în sistemul public cât și/sau în sisteme neintegrate sistemului public de pensii, la determinarea plafonului stabilit la art. 17 alin. (1) se are în vedere venitul cumulat din acestea.

(2) Dacă nivelul pensiilor nete cumulate se situează sub nivelul câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat acesta va putea fi cumulat cu veniturile realizate din exercitarea unei activități pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire în funcție, potrivit legii, în cadrul entităților prevăzute la art. 17 alin. (1).

(3) În cazul în care nivelul venitului realizat din pensiile nete cumulate este mai mare decât nivelul câștigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, persoana are obligația de a-și exprima opțiunea, în scris, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentului capitol, cu privire la menținerea în plată a pensiei față de cuantumul căreia, potrivit art. 17, este permis cumulul.

(4) Prevederile alin. (3) se aplică și persoanelor prevăzute la art. 17 alin. (2) lit. b), acestea având obligația de a-și exprima opțiunea în termen de 15 zile de la data survenirii situației de imposibilitate a exercitării cumulului.";

- Art. 20: "Neîndeplinirea obligației privind exprimarea opțiunii în termenul prevăzut la art. 18 și la art. 19 alin. (3) și (4) constituie cauză de încetare de drept a raporturilor de muncă stabilite în baza contractului individual de muncă sau a actului de numire în funcție, precum și a raporturilor de serviciu."

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine următoarelor dispoziții din Constituție: art. 41 "Munca și protecția socială a muncii", art. 44 "Dreptul de proprietate privată", art. 45 "Libertatea economică" și art. 47 "Nivelul de trai". Se invocă, de asemenea, și prevederile art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitor la protecția proprietății private și art. 6 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, care recunoaște și garantează necondiționat dreptul la muncă.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prin

Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, pronunțată în cadrul controlului a priori de constituționalitate al

legii ce urma să devină, ulterior promulgării, Legea nr. 329/2009 , Curtea a constatat că "dispozițiile cap. IV din lege sunt constituționale în măsura în care acestea nu se referă la persoanele pentru care durata mandatului este stabilită expres în Constituție". De asemenea, după intrarea în vigoare a

Legii nr. 329/2009 , sesizată fiind cu soluționarea unor excepții de neconstituționalitate având același obiect ca cel din cauza de față și prin raportare la critici similare, Curtea a reținut, prin mai multe decizii, că dispozițiile art. 17-22 din legea menționată sunt constituționale. În acest sens sunt

Decizia nr. 1.149 din 28 septembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 26 octombrie 2010,

Decizia nr. 206 din 15 februarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 6 aprilie 2011, deciziile nr. 366 și nr. 367 din 22 martie 2011, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 4 iulie 2011, sau

Decizia nr. 409 din 7 aprilie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 16 iunie 2011.

Cu acele prilejuri, Curtea a statuat că nicio dispoziție constituțională nu împiedică legiuitorul să suprime cumulul pensiei cu salariul, cu condiția ca o asemenea măsură să se aplice în mod egal pentru toți cetățenii, iar eventualele diferențe de tratament să aibă o rațiune licită. Curtea a constatat că nivelul pensiei nete până la care poate opera cumulul la nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat (devenit, în prezent, câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat) respectă condițiile de obiectivitate (este expres prevăzut de lege, previzibil și determinabil) și rezonabilitate (nivelul salariului mediu brut pe economie constituie o opțiune justă și echilibrată) impuse de principiul nediscriminării. Totodată, Curtea a apreciat că măsura adoptată este proporțională cu situația care a determinat-o, respectiv situația de criză economică în care se regăsește statul, fiind rezultatul unui echilibru între scopul declarat al legii și mijloacele folosite în realizarea lui, și este aplicată în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei. De asemenea, Curtea a mai arătat că soluția legislativă care instituie un anumit cuantum sau prag valoric, apreciat ca rezonabil, corespunde unei opțiuni exclusive a legiuitorului, nefiind deci o problemă de resortul contenciosului constituțional.

Curtea a mai stabilit că angajații din mediul public nu se află în aceeași situație juridică precum cei din mediul privat. Cei care sunt angajați în raporturi de muncă în mediul bugetar sunt legați, în mod esențial, din punctul de vedere al sursei din care sunt alimentate salariile/indemnizațiile sau soldele de bugetul public național, de încasările și de cheltuielile din acest buget, dezechilibrarea acestuia putând avea consecințe în ceea ce privește diminuarea cheltuielilor din acest buget. Or, salariile/indemnizațiile/soldele reprezintă astfel de cheltuieli - mai exact, cheltuieli de personal. În schimb, în mediul privat raporturile de muncă sunt guvernate întotdeauna de contractul individual de muncă încheiat între un angajat și un angajator. În consecință, în lipsa afectării vreunui drept fundamental, Curtea constată că prevederile art. 53 din Constituție nu au incidență în cauză.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea acestei jurisprudențe a Curții Constituționale, soluția pronunțată prin deciziile menționate și motivele care au stat la baza acestora își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 17-20 din Legea nr. 329/2009

privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, excepție ridicată de Ion Mihai, Mircea Bors și Constantin Țiu în dosarele nr. 1.049/3/2010, nr. 1.047/3/2010 și, respectiv, nr. 2.113/3/2010 ale Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 iulie 2011.