Decizia nr. 1007/2011

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 87 și 88 din Legea nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, excepție ridicată de Verone Adrian Rădulescu în Dosarul nr. 34.082/3/2009 (nr. vechi 1.591/2010) al Curții de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.666D/2010.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că autorul excepției a depus la dosar un înscris prin care face precizări cu privire la excepția de neconstituționalitate, solicitând admiterea acesteia.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, considerând că textele de lege criticate nu încalcă dreptul la pensie, ci reprezintă o expresie a accesului liber la justiție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 30 iunie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 34.082/3/2009 (nr. vechi 1.591/2010), Curtea de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 87 și 88 din Legea nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.

Excepția a fost ridicată de Verone Adrian Rădulescu cu prilejul soluționării recursului formulat împotriva Sentinței civile nr. 157 din 8 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 34.082/3/AS/2009.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că textele de lege criticate, care stabilesc condițiile exercitării căii de atac împotriva deciziei caselor teritoriale de pensii cu privire la pensionare, încalcă prevederile art. 47 din Constituție referitoare la dreptul la pensie. În acest sens arată că termenul de 45 de zile pentru formularea contestației este mult prea scurt, iar pensionarii nu au timp suficient pentru a verifica legalitatea deciziei de pensionare.

Curtea de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că textele de lege criticate sunt constituționale.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 87 și 88 din Legea nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, dispoziții potrivit cărora:

- Art. 87: "(1) Decizia emisă în condițiile art. 86 alin. (1) poate fi contestată la instanța judecătorească competentă în a cărei rază teritorială se află domiciliul asiguratului, în termen de 45 de zile de la comunicare.

(2) Decizia emisă în condițiile art. 86 alin. (1) poate fi anulată, la cererea titularului, în termen de 45 de zile de la comunicare.";

- Art. 88: "Decizia casei teritoriale de pensii, necontestată în termen, este definitivă."

Autorul excepției consideră că aceste texte de lege sunt contrare dispozițiilor art. 47 din Constituție referitoare la dreptul la pensie.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, ulterior sesizării,

Legea nr. 19/2000

a fost abrogată prin

art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010.

Potrivit celor statuate însă prin

Decizia nr. 766*) din 15 iunie 2011 , aflată în curs de publicare, dispozițiile de lege supuse controlului de constituționalitate, și care sunt aplicabile litigiului în care s-a invocat excepția de neconstituționalitate în virtutea principiului tempus regit actum, pot constitui obiect al excepției de neconstituționalitate, chiar dacă acestea au fost abrogate sau și-au încetat aplicarea.

--------

a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011.

Având în vedere considerentele acestei decizii, Curtea urmează a se pronunța asupra dispozițiilor de lege cu care a fost sesizată, în temeiul cărora, prin Sentința civilă nr. 157 din 8 ianuarie 2010, instanța de fond, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a apreciat că Decizia Casei de Pensii a Municipiului București din data de 28 mai 2009, pe care Verone Adrian Rădulescu a atacat-o în fața instanței de judecată, a devenit definitivă, astfel că nu mai poate face obiectul contestației în justiție.

Astfel, Curtea constată că textele de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate prin raportare la prevederile Legii fundamentale care consacră dreptul de acces la justiție. Din examinarea modului în care a fost motivată excepția în prezenta cauză, Curtea observă că, în realitate, se formulează aceeași critică, însă pe cale indirectă. Astfel, autorul excepției susține că, neputând exercita dreptul de a contesta decizia de pensionare în timp util, i se aduce o încălcare a dreptului la pensie.

Or, față de aceste critici, Curtea, prin

Decizia nr. 439 din 10 mai 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 31 mai 2007, arăta că "accesul liber la justiție nu este un drept absolut, a cărui exercitare nu ar putea fi condiționată prin lege de îndeplinirea unor cerințe prealabile și de respectarea unor termene de prescripție sau de decădere. Important este ca persoana care se consideră lezată în drepturile, libertățile sau interesele sale legitime să aibă efectiv posibilitatea de a se adresa instanței judecătorești competente, iar în cadrul judecării cauzei sale să beneficieze de toate garanțiile și mijloacele procedurale prevăzute, care condiționează desfășurarea unui proces echitabil.

Atacarea în justiție a oricărui act juridic de dispoziție poate fi făcută în termenele stabilite de lege. În acest sens, textul de lege criticat este în conformitate cu dispozițiile art. 21 din Constituție, deoarece prevede posibilitatea titularului dreptului de asigurări sociale, deci și a pensionarului, de a ataca decizia casei teritoriale de pensii cu contestație introdusă la tribunal în termen de 45 de zile de la data comunicării. Acest termen este rezonabil pentru persoana interesată să se convingă asupra corectitudinii stabilirii drepturilor sale și, dacă este cazul, să conteste decizia de pensionare. De asemenea, în fața instanței de judecată, beneficiază de toate drepturile procesuale legale".

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, soluția și considerentele deciziei amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 87 și 88 din Legea nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, excepție ridicată de Verone Adrian Rădulescu în Dosarul nr. 34.082/3/2009 (nr. vechi 1.591/2010) al Curții de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 iulie 2011.