Decizia nr. 805/2011
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 399 alin. 3 și ale art. 400 alin. 1 din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Are ca temei 1
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Augustin Zegrean - președinte
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Cabinet Individual de Avocat Vidican Cosmin în Dosarul nr. 1.696/255/2009 al Judecătoriei Marghita. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.159D/2010.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 2.369D/2010, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 399 alin. 3 și ale art. 400 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de același autor în Dosarul nr. 1.823/255/2009 al aceleiași instanțe.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 2.159D/2010 și nr. 2.369D/2010, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt îndeplinite condițiile legale pentru conexare.
Curtea, deliberând, în temeiul prevederilor
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 2.369D/2010 la Dosarul nr. 2.159D/2010, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 20 mai 2010 pronunțată în Dosarul nr. 1.696/255/2009, Judecătoria Marghita a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Cabinet Individual de Avocat Vidican Cosmin.
Prin Încheierea din 25 mai 2010 pronunțată în Dosarul nr. 1.823/255/2009, Judecătoria Marghita a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 399 alin. 3 și ale art. 400 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Cabinet Individual de Avocat Vidican Cosmin.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul criticat potrivit căruia, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu ce nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac, contravine prevederilor art. 20, art. 21 alin. (1)-(3), art. 124 alin. (1) și (2) și art. 126 alin. (1) și (2) din Constituție. Se ajunge astfel ca judecarea cauzei având ca obiect tocmai verificarea unui astfel de titlu executoriu să se facă de către o instanță necompetentă material și teritorial.
Judecătoria Marghita apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 399 alin. 3 și ale art. 400 alin. 1 din Codul de procedură civilă, cu următorul conținut:
- Art. 399 alin. 3: "În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.";
- Art. 400 alin. 1: "(1) Contestația se introduce la instanța de executare."
În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1)-(3) - Accesul liber la justiție, art. 124 alin. (1) și (2) - Înfăptuirea justiției și art. 126 alin. (1) și (2) - Instanțele judecătorești.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă au mai fost supuse controlului de constituționalitate, statuând în sensul constituționalității acestora. Exemple în acest sens sunt
Decizia nr. 454 din 2 decembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 926 din 23 decembrie 2003,
Decizia nr. 1.313 din 2 decembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 29 decembrie 2008 și
Decizia nr. 331 din 23 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 14 mai 2010.
Cu acele prilejuri, Curtea a reținut, în esență, că în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, dispoziția procesuală civilă prevede că debitorul are dreptul să invoce, pe calea contestației, toate apărările de fond referitoare la existența, întinderea și valabilitatea creanței constatate prin respectivul titlu executoriu. Totuși, posibilitatea utilizării apărărilor de fond este condiționată de inexistența unor mijloace procedurale speciale pentru realizarea dreptului, în cadrul cărora acestea să poată fi invocate. Dacă însă legea pune la dispoziția debitorului o cale de atac specială, așa cum este acțiunea în anulare în materia titlurilor executorii care nu provin de la organe de jurisdicție, acesta nu mai poate să utilizeze apărări de fond în cadrul contestației la executare. O asemenea prevedere nu constituie o îngrădire a liberului acces la justiție, de vreme ce partea interesată poate folosi apărările respective, potrivit opțiunii sale, în una sau în alta dintre căile de atac pe care le are la dispoziție. Adoptarea acestei măsuri nu face, în realitate, decât să dea expresie preocupării legiuitorului de a preveni abuzul de drept constând în invocarea acelorași apărări în două căi de atac diferite, în scopul tergiversării cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești.
În ceea ce privește dispozițiile art. 400 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că prin
Decizia nr. 88 din 26 ianuarie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 15 martie 2010, a statuat că în cadrul procedurii executării silite se aplică procedura prevăzută pentru judecata în primă instanță, părțile beneficiind astfel de toate drepturile și garanțiile procesuale pentru realizarea accesului liber la justiție. Faptul că soluționarea contestației la executare se poate face de către o instanță de grad inferior celei care a judecat fondul nu are ca rezultat încălcarea accesului la justiție și excluderea unui control judiciar veritabil, așa cum susține în mod greșit autorul excepției, deoarece un astfel de control se realizează în cadrul soluționării căilor de atac împotriva hotărârii instanței care a judecat fondul cauzei, iar nu în cadrul soluționării contestației la executare.
Cele statuate prin deciziile menționate își păstrează valabilitatea, în cauza de față neintervenind elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții în această materie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 399 alin. 3 și ale art. 400 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Cabinet Individual de Avocat Vidican Cosmin în dosarele nr. 1.696/255/2009 și nr. 1.823/255/2009 ale Judecătoriei Marghita.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 iunie 2011.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Daniela Ramona Marițiu ____________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.