Decizia nr. 985/2011
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 969, art. 1020 și art. 1021 din Codul civil
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Are ca temei 1
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Maria Bratu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 969, art. 1020 și art. 1021 din Codul civil, excepție ridicată de Societatea Comercială "Romasol Investment" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 1.868/3/2010 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 4.688D/2010.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 11 octombrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 1.868/3/2010, Tribunalul București - Secția a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 969, art. 1020 și art. 1021 din Codul civil, excepție ridicată de Societatea Comercială "Romasol Investment" - S.R.L. din București într-un litigiu comercial.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale, întrucât "permit ca persoane private să stabilească convenții care să aibă putere de lege" și totodată "permit sistarea unui raport contractual pe baza inițiativei și a demersului unilateral al uneia din părți."
Tribunalul București - Secția a VI-a comercială arată că prevederile de lege criticate nu contravin normelor constituționale invocate, ci, dimpotrivă, constituie expresia aplicării principiului constituțional al garantării dreptului de proprietate, iar rezultatul voinței părților contractante, exercitată în limitele legii, corespunde exigenței art. 57 din Legea fundamentală.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 969, art. 1020 și art. 1021 din Codul civil, texte de lege ce au următorul conținut:
- Art. 969 din Codul civil: "Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Ele se pot revoca prin consimțământul mutual sau din cauze autorizate de lege.";
- Art. 1020 din Codul civil: "Condiția rezolutorie este subînțeleasă totdeauna în contractele sinalagmatice, în caz când una din părți nu îndeplinește angajamentul său.";
- Art. 1021 din Codul civil: "Într-acest caz, contractul nu este desființat de drept. Partea în privința căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau să silească pe cealaltă a executa convenția, când este posibil, sau să-i ceară desființarea, cu daune de interese. Desființarea trebuie să se ceară înaintea justiției, care, după circumstanțe, poate acorda un termen părții acționate."
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 57 referitor la exercitarea cu bună-credință a drepturilor și libertăților constituționale și ale art. 61 alin. (1) potrivit cărora "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării".
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale și având motivări similare.
Astfel, în ceea ce privește prevederile
art. 969 din Codul civil, prin Decizia nr. 1.347 din 9 decembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 29 decembrie 2008,
Decizia nr. 866 din 24 iunie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 3 august 2010,
Decizia nr. 1.111 din 23 septembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 30 noiembrie 2010, și
Decizia nr. 203 din 10 februarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 14 aprilie 2011, Curtea a statuat că acest text de lege "consacră principii importante ale dreptului civil român - principiul forței obligatorii a convențiilor civile «pacta sunt servanda», principiul libertății contractuale, principiul relativității efectelor convențiilor și principiul irevocabilității actului juridic civil".
Totodată, Curtea a constatat că deoarece încheierea unei convenții este guvernată de principiul libertății contractuale, părțile pot să determine, prin voința lor, clauzele contractuale și efectele pe care acestea urmează să le producă, conform unei cauze morale și licite. Convenția astfel încheiată se impune părților întocmai ca legea, având caracter obligatoriu, iar nu facultativ.
Cu privire la prevederile art. 1020 și art. 1021 din Codul civil, Curtea a constatat că textele de lege criticate reglementează formele de sancționare a neexecutării obligației de către o parte contractuală, și anume rezoluțiunea sau rezilierea contractului, după cum contractul este cu executare uno ictu sau cu executare succesivă.
De altfel, Curtea a statuat prin
Decizia nr. 24 din 8 ianuarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 27 ianuarie 2009, că, "pentru neexecutarea culpabilă a unor obligații contractuale, se recunoaște părții care și-a executat sau este gata să-și execute obligațiile posibilitatea de a alege între executarea silită și încetarea contractului prin rezoluțiune, respectiv reziliere, în cazul când cealaltă parte nu-și execută obligațiile sale contractuale, legiuitorul realizând astfel un echilibru între principiul forței obligatorii a contractului și principiul executării în natură și cu bună-credință a obligațiilor asumate.
Garanția acestui echilibru este dată tocmai de competența instanței judecătorești, reglementată prin teza ultimă a art. 1021 din Codul civil, de a aprecia asupra posibilității părții creditoare de a cere rezoluțiunea sau rezilierea, acordând un termen de grație, în situațiile în care apreciază că este posibilă executarea în natură a obligațiilor debitorului sau de a respinge acțiunea când debitorul și-a executat obligațiile în cursul procesului".
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 969, art. 1020 și art. 1021 din Codul civil, excepție ridicată de Societatea Comercială "Romasol Investment" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 1.868/3/2010 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 iulie 2011.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Maria Bratu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.