Decizia nr. 163/1998

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol, soluționarea asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

cap. III din Decretul nr. 207/1976

privind răspunderea materială a militarilor, ridicată de Buriu Nastase, Aldea Nicolae, Foarfeca Danut, Stoicoci Petre, Alexandru Alexandru, Giman Dan, Bucur Cristina și Comanescu Elena, reclamanți în Dosarul nr. 1.057/CA/1998 al Curții de Apel Constanta - Secția comercială și de contencios administrativ.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 3 noiembrie 1998 și au fost consemnate în încheierea din aceeași dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 10 noiembrie 1998.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Curtea de Apel Constanta - Secția comercială și de contencios administrativ, prin Încheierea din 24 iunie 1998, pronunțată în Dosarul nr. 1.057/CA/1998, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

cap. III din Decretul nr. 207/1976

privind răspunderea materială a militarilor, ridicată de reclamanții menționați mai sus.

În motivarea excepției se susține ca dispozițiile

cap. III din Decretul nr. 207/1976

care prevăd căile de atac împotriva ordinului de zi de imputare, precum și organele cu activitate jurisdicțională, altele decât instanțele judecătorești, încalcă prevederile constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 125 referitoare la instanțele judecătorești și ale art. 150 alin. (1), potrivit cărora "legile și toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituții".

Exprimandu-și opinia, instanța de judecată considera excepția intemeiata, deoarece, pe de o parte, textul atacat limitează exercitarea dreptului persoanelor obligate la plata de a se adresa justiției, iar pe de altă parte, "Justiția se realizează prin Curtea Suprema de Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege".

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

În punctul sau de vedere, Guvernul apreciază ca excepția invocată "nu este fondată" deoarece dispozițiile atacate, deși nu reglementează expres calea de atac în justiție împotriva hotărârilor definitive ale comisiilor de jurisdicție a imputatiilor, totuși, persoanele interesate, în temeiul art. 299 din Codul de procedură civilă, pot sa atace cu recurs la instanța competența aceste hotărâri.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile atacate, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, republicată, retine următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituțională este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost legal sesizată, deoarece, deși anterior Constituției, textul atacat este în vigoare, pe baza lui stabilindu-se raporturi juridice în noul regim constituțional.

Decretul nr. 207/1976

reglementează, în cap. III - Căile de atac, o procedură administrativă jurisdicțională privind contestarea ordinelor de zi de imputare, în art. 28 prevăzându-se ca hotărârile definitive ale comisiilor de jurisdicție a imputatiilor pot fi revizuite de organul care le-a pronunțat. Deci, textul atacat nu prevede imposibilitatea celor interesați de a se adresa justiției, ci doar nu reglementează expres calea de atac împotriva hotărârilor definitive ale comisiilor de jurisdicție a imputatiilor.

Potrivit

art. 52 din Decretul nr. 207/1976 , dispozițiile acestuia se intregesc cu cele ale legislației civile și ale legislației muncii. Or, art. 299 din Codul de procedură civilă arata ca "Hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului".

Deoarece, chiar în condițiile

Decretului nr. 207/1976 , hotărârile definitive ale comisiilor de jurisdicție a imputatiilor pot fi atacate cu recurs la instanțele judecătorești competente, cap. III al acestuia nu poate fi considerat neconstitutional în raport cu prevederile constituționale ale art. 21 și 125, excepția urmând să fie respinsă.

În sfârșit,

Decretul nr. 207/1976

a fost abrogat prin Ordonanța Guvernului nr. 121 din 28 august 1998 privind răspunderea materială a militarilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 29 august 1998, care, conform art. 52, intră în vigoare după 90 de zile de la publicare. Potrivit art. 43 din ordonanța, "în situația în care... persoanele obligate la repararea prejudiciului în condițiile prezentei ordonanțe considera ca au fost lezate într-un drept legitim se pot adresa instanței judecătorești competente, potrivit legii".

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și art. 1, al art. 2, al art. 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

cap. III din Decretul nr. 207/1976

privind răspunderea materială a militarilor, ridicată de Buriu Nastase, Aldea Nicolae, Foarfeca Danut, Stoicoci Petre, Alexandru Alexandru, Giman Dan, Bucur Cristina și Comanescu Elena, în Dosarul nr. 1.057/CA/1998 al Curții de Apel Constanta - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 noiembrie 1998.