Decizia nr. 893/2011
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă și art. 241 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- Legea nr. 130/1996 16 octombrie 1996 (prevederi anume) privind contractul colectiv de muncă
- Legea nr. 53/2003 24 ianuarie 2003 (prevederi anume) Codul muncii
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Benke Karoly - magistrat-asistent-șef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 130/1996
privind contractul colectiv de muncă și
art. 241 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Schenker Romtrans" - S.A. din București în Dosarul nr. 1.892/118/2010 al Tribunalului Constanța - Secția civilă, care formează obiectul Dosarului nr. 3.735D/2010.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 3.847D/2010, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 130/1996
privind contractul colectiv de muncă și
art. 241 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Schenker Romtrans" - S.A. din București în Dosarul nr. 4.651/118/2010 al Tribunalului Constanța - Secția civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, din oficiu, pune în discuție conexarea Dosarului nr. 3.847D/2010 la Dosarul nr. 3.735D/2010.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor.
Curtea, în temeiul dispozițiilor
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 3.847D/2010 la Dosarul nr. 3.735D/2010, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că dispozițiile
art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 130/1996
au fost abrogate prin
Legea nr. 62/2011 , dar soluția legislativă criticată a fost preluată de art. 133 alin. (1) lit. c) al noii legi. Se arată că excepția de neconstituționalitate ce privește acest text este neîntemeiată, contractul individual trebuind să respecte cele prevăzute în contractul colectiv de muncă. De asemenea, se susține că excepția de neconstituționalitate ce vizează
art. 241 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003
este inadmisibilă, textul legal criticat nemaifiind în vigoare.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 9 și 16 iunie 2010, pronunțate în dosarele nr. 1.892/118/2010 și nr. 4.651/118/2010, Tribunalul Constanța - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 130/1996
privind contractul colectiv de muncă și
art. 241 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Schenker Romtrans" - S.A. din București într-o cauză având ca obiect drepturi bănești.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale întrucât contractele colective de muncă încheiate la nivel de ramură nu pot fi obligatorii față de angajatorii din ramura respectivă care nu au participat, prin intermediul organizațiilor patronale din care fac parte, la negocierea contractului respectiv. În acest fel se neagă dreptul angajatorului de a beneficia de un cadru favorabil pentru valorificarea factorilor de producție. Astfel, se apreciază că numai negocierile colective directe la nivel de unitate ar fi în măsură să asigure un echilibru între aportul economic adus de factorul uman și remunerarea acestuia.
Tribunalul Constanța - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, în acest sens arătând că textele legale criticate sunt o concretizare la nivel legal a dispozițiilor art. 41 alin. (5) și art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituție.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul, în Dosarul nr. 3.735D/2010, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens
deciziile Curții Constituționale nr. 511 din 15 iunie 2006
și nr. 294 din 22 martie 2007. În Dosarul nr. 3.847D/2010, Guvernul nu a comunicat punctul său de vedere.
Avocatul Poporului, în Dosarul nr. 3.847D/2010, arată că dispozițiile legale criticate sunt constituționale și dau expresie art. 41 alin. (5) și art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituție. În Dosarul nr. 3.735D/2010, Avocatul Poporului nu a comunicat punctul său de vedere.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 130/1996
privind contractul colectiv de muncă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 19 mai 1998, și
art. 241 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, care aveau următorul cuprins:
-
Articolul 11
alin. (1) lit. c) din Legea nr. 130/1996 : "(1) Clauzele contractelor colective de muncă produc efecte, după cum urmează: [...]
c) pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă.";
-
Articolul 241
alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 : "(1) Clauzele contractelor colective de muncă produc efecte după cum urmează: [...]
c) pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel."
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privată și art. 135 alin. (2) lit. a) privind economia, precum și textului art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind protecția proprietății.
Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată următoarele:
Ulterior sesizării Curții Constituționale,
a fost abrogată prin
Legea dialogului social nr. 62/2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 10 mai 2011, iar textul criticat din Codul muncii a fost abrogat prin Legea nr. 40/2011 pentru modificarea și completarea
- Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 31 martie 2011. Soluția legislativă de principiu criticată din cele două acte normative nu a mai fost preluată de noua lege. Actualul
art. 133 alin. (1) lit. c) din Legea dialogului social nr. 62/2011
prevede: "(1) Clauzele contractelor colective de muncă produc efecte după cum urmează: [...]
c) pentru toți angajații încadrați în unitățile din sectorul de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă și care fac parte din organizațiile patronale semnatare ale contractului."
Astfel, pentru ca unui angajator să îi fie opus un contract colectiv de muncă încheiat la nivelul sectorului de activitate, acesta trebuie să fi făcut parte din organizația patronală care a semnat contractul colectiv respectiv. Curtea constată că modificarea survenită este chiar în sensul dorit de autorul excepției, însă, raporturilor de muncă aflate în curs până la intrarea în vigoare a
continuă să li se aplice prevederile legale criticate, drept pentru care, în lumina
Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011 *), nepublicată încă la data pronunțării prezentei decizii, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 130/1996
și
art. 241 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003
urmează să fie analizată pe fond.
-----------
a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 549 din 3 august 2011.
Astfel, Curtea constată că, prin
Decizia nr. 380 din 30 septembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.015 din 3 noiembrie 2004,
Decizia nr. 511 din 15 iunie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 13 iulie 2006, și
Decizia nr. 96 din 5 februarie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 28 februarie 2008, a arătat, de principiu, că, dând expresie recunoașterii dreptului părților raporturilor de muncă la negocierea colectivă a drepturilor și îndatoririlor izvorâte din aceste raporturi, legislația reglementează și condițiile de negociere și de încheiere a contractelor colective de muncă, a clauzelor obligatorii ale acestor contracte. Organizațiile sindicale și patronale pot fi reprezentative la diverse niveluri în funcție de numărul minim, prevăzut de lege, al membrilor lor. Reprezentativitatea acestor organizații le îndreptățește să negocieze și să încheie contractele colective de muncă la nivelurile respective, ale căror clauze, referitoare la drepturile minimale, să fie obligatorii la încheierea contractelor colective de muncă la niveluri inferioare, indiferent dacă părțile acestora s-au asociat, respectiv s-au afiliat ori nu la organizațiile de la nivelul superior. Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură constituie izvor de drept (ca și legea) la încheierea contractelor colective de muncă la nivel de unitate, ceea ce impune respectarea clauzelor referitoare la drepturile minimale. Ca atare, cu aceste obligații firești, părțile au toată libertatea să negocieze și alte clauze, precum și drepturi superioare.
Aceste considerente sunt mutatis mutandis valabile în demonstrarea constituționalității atât a dispozițiilor
art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 130/1996
privind contractul colectiv de muncă, cât și celor ale
art. 241 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 130/1996
privind contractul colectiv de muncă și
art. 241 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Schenker Romtrans" - S.A. din București în dosarele nr. 1.892/118/2010 și nr. 4.651/118/2010 ale Tribunalului Constanța - Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 iunie 2011.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent-șef, Benke Karoly
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.