Decizia nr. 1115/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (2) din titlul X "Circulația juridică a terenurilor" al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Societatea Comercială "Inter Alex" - S.R.L. din Timișoara în Dosarul nr. 6.395/101/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția comercială și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 4.237D/2010.

La apelul nominal se prezintă personal partea Constantin Bulugiu. Lipsește autorul excepției și cealaltă parte, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că partea Miruna Mihai a depus la dosar o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă. De asemenea, partea Constantin Bulugiu a depus note scrise prin care solicită respingerea ca nefondată a excepției de neconstituționalitate.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul părții prezente, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența instanței de contencios constituțional, și anume

Decizia nr. 144 din 8 februarie 2011 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 6 octombrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 6.395/101/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (2) din titlul X "Circulația juridică a terenurilor" al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Societatea Comercială "Inter Alex" - S.R.L. din Timișoara într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea recursurilor declarate împotriva unei decizii pronunțate de Curtea de Apel Craiova - Secția comercială.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul de lege criticat contravine normelor constituționale ale art. 44 alin. (1) și (3), întrucât "obligația asumată prin antecontract este una de a face, și nu una de a da, respectiv aceea de a încheia actul în forma autentică", precum și principiului libertății contractuale. Totodată, prin faptul că instanța poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract, suplinind astfel voința promitentului-vânzător, se operează o lipsire "samavolnică" a acestuia de dreptul său de proprietate.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția comercială consideră că pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare nu reprezintă o lipsire a părții de dreptul de proprietate, iar prin aceasta nu este încălcat principiul libertății contractuale.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 5 alin. (2) din titlul X "Circulația juridică a terenurilor" al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, potrivit cărora: "În situația în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una dintre părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine dispozițiilor constituționale ale art. 44 alin. (1) și (3) referitoare la dreptul de proprietate, precum și principiului libertății de voință a părților contractante.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că reglementarea criticată a mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, prilej cu care a statuat că aceasta nu contravine Legii fundamentale.

În acest sens sunt, de exemplu,

Decizia nr. 144 din 8 februarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 232 din 4 aprilie 2011,

Decizia nr. 878 din 6 iulie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 11 august 2010, sau

Decizia nr. 460 din 20 aprilie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 19 mai 2010.

Astfel, prin aceste decizii Curtea s-a pronunțat asupra unor critici similare și prin raportare la aceleași norme constituționale, prilej cu care a statuat că

art. 5 alin. (2) din titlul X al Legii nr. 247/2005

reglementează situația în care se încheie un antecontract având ca obiect un teren, cu sau fără construcții, iar ulterior una dintre părți refuză să încheie contractul la care s-a obligat prin promisiune, instanța de judecată putând să pronunțe, la sesizarea părții care și-a îndeplinit obligațiile, o hotărâre care să țină loc de contract.

Curtea a reținut că prin încheierea unui antecontract sub forma unei promisiuni sinalagmatice de vânzare și de cumpărare a unui imobil se naște în sarcina părților obligația de a face, respectiv de a încheia un contract de vânzare-cumpărare în viitor. În caz de neexecutare a acestei obligații de către o parte, se poate cere de către cealaltă parte, printr-o acțiune în instanță, pronunțarea unei hotărâri care ține loc de contract de vânzare-cumpărare.

Astfel, Curtea a constatat că prevederile de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale ale art. 44, deoarece, în cazul în care instanța de judecată nu pronunță o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare, partea în culpă este obligată la plata de daune-interese.

Așa fiind, Curtea a constatat că textul de lege criticat nu încalcă dreptul de proprietate sau principiul libertății contractuale, ci se referă doar la executarea unei obligații de a face, și anume obligația de a încheia în viitor un contract.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (2) din titlul X "Circulația juridică a terenurilor" al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Societatea Comercială "Inter Alex" - S.R.L. din Timișoara în Dosarul nr. 6.395/101/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 septembrie 2011.