Decizia nr. 1015/2011

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 257 alin. (3), art. 260 alin. (2), art. 261 alin. (1), art. 262 alin. (1), art. 266, art. 267, art. 269 și

art. 275 alin. (5) și (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Ukro" - S.R.L. din Baia Mare în Dosarul nr. 1.573/33/2009 al Curții de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.020D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens face referire la jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 3 februarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 1.573/33/2009, Curtea de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 257 alin. (3), art. 260 alin. (2), art. 261 alin. (1), art. 262 alin. (1), art. 266, art. 267, art. 269 și

art. 275 alin. (5) și (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Ukro" - S.R.L. din Baia Mare într-o cauză ce are ca obiect soluționarea unui litigiu privind achizițiile publice.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că nici Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor, nici membrii completelor de judecată ale acestui consiliu nu se bucură de statutul de independență, imparțialitate și de pregătirea juridică necesară și specifică judecătorilor. Astfel, procedura de judecată realizată în acest cadru încalcă drepturile fundamentale înscrise în art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și în art. 127 din Constituție. Textele de lege criticate determină preeminența principiului celerității în detrimentul principiilor legalității, al contradictorialității și al dreptului la apărare. În continuare, se arată că procedura instituită prin textele de lege criticate este una obligatorie, iar nu facultativă, astfel cum cere Legea fundamentală, iar procedura de soluționare a contestațiilor nu respectă principiul oralității, părțile putând aduce ca probe numai înscrisuri.

Curtea de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 257 alin. (3), art. 260 alin. (2), art. 261 alin. (1), art. 262 alin. (1), art. 266, art. 267, art. 269 și

art. 275 alin. (5) și (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, cu modificările ulterioare, care au următorul conținut:

- Art. 257 alin. (3): "În activitatea sa, Consiliul se supune numai legii, iar ședințele Consiliului sunt legal constituite în prezența majorității membrilor acestuia.";

- Art. 260 alin. (2): "Cel puțin jumătate din numărul membrilor Consiliului trebuie să fie licențiați în drept.";

- Art. 261 alin. (1): "Membrii Consiliului sunt selectați prin concurs, fiind numiți în funcție prin decizia primului-ministru, în condițiile legii.";

- Art. 262 alin. (1): "Membrii Consiliului sunt funcționari publici cu statut special, denumiți consilieri de soluționare a contestațiilor în domeniul achizițiilor publice. Aceștia sunt asimilați din punctul de vedere al salarizării funcției publice de secretar general adjunct din aparatul de lucru al Guvernului.";

- Art. 266: "(1) Consiliul este competent să soluționeze contestațiile formulate în cadrul procedurii de atribuire, înainte de încheierea contractului, prin complete specializate, constituite potrivit Regulamentului de organizare și funcționare a Consiliului, aprobat potrivit art. 291.

(2) În exercitarea atribuțiilor sale, Consiliul adoptă decizii.";

- Art. 267: "(1) Contestația se soluționează de un complet format din 3 membri ai Consiliului, dintre care unul are calitatea de președinte de complet.

(2) În cadrul fiecărui complet cel puțin președintele acestuia trebuie să fie licențiat în drept.";

- Art. 269: "Procedura de soluționare a contestațiilor se desfășoară cu respectarea principiilor legalității, celerității, contradictorialității și a dreptului la apărare.";

- Art. 275 alin. (5) și (6): "(5) Procedura în fața Consiliului este scrisă, iar părțile vor fi audiate numai dacă acest lucru este considerat necesar de către completul de soluționare a contestației.

(6) Părțile pot fi reprezentate de avocați și pot depune concluzii scrise în cursul procedurii. De asemenea, părțile pot solicita să depună concluzii oral în fața Consiliului, fără ca prin aceasta să fie afectate termenele prevăzute la art. 276."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții, autorul excepției invocă prevederile constituționale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiție, art. 24 referitoare la dreptul la apărare, art. 124 referitoare la înfăptuirea justiției, art. 125 alin. (1) și (2) referitoare la statutul judecătorilor, art. 126 alin. (5) teza a doua referitoare la instanțele judecătorești și art. 127 referitoare la caracterul public al dezbaterilor. De asemenea, sunt invocate și prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin

Decizia nr. 690 din 11 septembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 1 octombrie 2007, a statuat că dispozițiile cap. IX "Soluționarea contestațiilor" din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 , capitol din care fac parte și prevederile criticate în prezent, reglementează o procedură administrativ-jurisdicțională de soluționare a contestațiilor privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii. Pentru soluționarea contestațiilor, partea care se consideră vătămată are dreptul să se adreseze Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor.

Având în vedere cele statuate prin

Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1/1994 , precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Cauza Le Compte, Van Leuven și De Meyere contra Belgiei, 1981), Curtea Constituțională, prin decizia precitată, a reținut că instituirea prin lege a unei proceduri administrativ-jurisdicționale nu este, eo ipso, neconstituțională.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

prevede în mod expres, în art. 255 alin. (1), că "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept ori într-un interes legitim printr-un act al autorității contractante, prin încălcarea dispozițiilor legale în materia achizițiilor publice, poate solicita, prin contestație, anularea actului, obligarea autorității contractante de a emite un act, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim pe cale administrativ-jurisdicțională, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență." Or, într-o atare situație, dispozițiile criticate satisfac pe deplin cerința constituțională consacrată de art. 21 alin. (4), potrivit căreia "jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite", persoana vătămată având posibilitatea de a opta între contestarea actului administrativ pe calea administrativ-jurisdicțională și formularea unei acțiuni direct în fața instanței judecătorești, în temeiul dreptului comun în materia contenciosului administrativ.

Mai mult, art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia "competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", precum și art. 129, care prevede că, "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii", atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenței și procedurii de judecată, inclusiv a condițiilor de exercitare a căilor de atac. Prin urmare, stabilirea procedurii de soluționare a plângerii împotriva deciziei pronunțate de Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor, potrivit dispozițiilor art. 304^1 din Codul de procedură civilă, reprezintă expresia aplicării dispozițiilor constituționale invocate mai sus.

În sensul celor expuse mai sus instanța de contencios constituțional s-a pronunțat și prin

Decizia nr. 732 din 24 iunie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 592 din 7 august 2008.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât considerentele, cât și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 257 alin. (3), art. 260 alin. (2), art. 261 alin. (1), art. 262 alin. (1), art. 266, art. 267, art. 269 și

art. 275 alin. (5) și (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Ukro" - S.R.L. din Baia Mare în Dosarul nr. 1.573/33/2009 al Curții de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 iulie 2011.