Decizia nr. 1340/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 84 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 128/1997

privind Statutul personalului didactic, excepție ridicată de Universitatea "Aurel Vlaicu" din Arad în Dosarul nr. 4.753/108/2008 al Curții de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 4.007D/2010.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 4.207D/2010, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 84 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 128/1997

privind Statutul personalului didactic, excepție ridicată de Universitatea "Aurel Vlaicu" din Arad în Dosarul nr. 5.774/108/2009 al Curții de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 4.208D/2010, care are ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 84 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 128/1997

privind Statutul personalului didactic, excepție ridicată de Universitatea "Aurel Vlaicu" din Arad în Dosarul nr. 5.775/108/2009 al Curții de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 4.007D/2010, nr. 4.207D/2010 și nr. 4.208D/2010 au obiect identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 4.207D/2010 și nr. 4.208D/2010 la Dosarul nr. 4.007D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, invocând în acest sens jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 24 noiembrie 2009 și 14 septembrie 2010, pronunțate în dosarele nr. 4.753/108/2008, nr. 5.774/108/2009 și nr. 5.775/108/2009, Curtea de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 84 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 128/1997

privind Statutul personalului didactic.

Excepția a fost ridicată de Universitatea "Aurel Vlaicu" din Arad cu ocazia soluționării recursurilor în litigii având ca obiect contestații împotriva unor decizii de desfacere a unor contracte de muncă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile

art. 84 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 128/1997

încalcă dispozițiile constituționale privind autonomia universitară și restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, întrucât impun un anumit număr de studenți în grupă. Consideră că o atare restricție nu este de natură să asigure calitatea în învățământ, deoarece aceasta este dată de calitatea resurselor umane implicate, de baza materială și de nivelul pregătirii didactice a absolvenților. În acest sens invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 30/1998 , potrivit căreia calitatea prestației unui cadru didactic nu este dată de numărul de studenți, ci de calificarea profesională, experiența didactică și seriozitatea cu care fiecare profesor își realizează menirea. Arată că restricția prevăzută de textul de lege criticat nu ar trebui aplicată tuturor universităților din țară, având în vedere că dotarea materială și umană a acestora este diferită, ci stabilirea numărului de studenți din grupa de studii și subgrupa de studii pentru aplicații și lucrări practice trebuind lăsată la latitudinea universităților, în baza autonomiei universitare garantate de Legea fundamentală.

Curtea de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispozițiilor din Constituție invocate de autorul excepției.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 84 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 128/1997

privind Statutul personalului didactic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 16 iulie 1997, cu următorul cuprins: "Formațiunile de studiu și dimensiunile acestora se stabilesc de senatele universitare, la propunerea consiliilor facultăților, în următoarele condiții:

a) în învățământul universitar: grupa de studii cuprinde în medie 20 de studenți, dar nu mai puțin de 13 și nu mai mult de 25; subgrupa de studii pentru aplicații și lucrări practice cuprinde în medie 10 studenți, dar nu mai puțin de 7 și nu mai mult de 13;".

Ulterior sesizării Curții,

Legea nr. 128/1997

a fost abrogată prin dispozițiile

art. 361 alin. (2) din Legea educației naționale nr. 1/2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011, intrată în vigoare la 9 februarie 2011, care la art. 292 prevede că: "Formațiunile de studiu și dimensiunile acestora se stabilesc de către senatele universitare, cu respectarea standardelor de calitate, în concordanță cu programul și ciclul de studii, propuse de ARACIS și aprobate de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului."

În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege, autorii excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 32 alin. (6) privind autonomia universitară și ale art. 53 alin. (1) referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, ulterior sesizării sale,

Legea nr. 128/1997

a fost abrogată prin dispozițiile

art. 361 alin. (2) din Legea educației naționale nr. 1/2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011. Potrivit însă celor statuate prin

Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, dispozițiile de lege supuse controlului de constituționalitate și care sunt aplicabile litigiului în care s-a invocat excepția de neconstituționalitate în virtutea principiului tempus regit actum pot constitui obiect al excepției de neconstituționalitate chiar dacă au ieșit din vigoare. Prin urmare, Curtea se va pronunța asupra constituționalității dispozițiilor de lege criticate de autorul excepției, dispoziții care au fost invocate de celelalte părți în motivarea contestațiilor împotriva deciziilor de desfacere a contractelor de muncă.

Prevederile

art. 84 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 128/1997

au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la aceleași dispoziții din Constituție invocate și în prezenta cauză și față de critici similare. Astfel, prin

Decizia nr. 161 din 8 februarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 304 din 3 mai 2011, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 84 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 128/1997 , reținând că Legea fundamentală a consacrat prin art. 32 alin. (6) principiul autonomiei universitare, fără să definească însă această noțiune, de unde, văzând și prevederile alin. (5) al aceluiași articol, în conformitate cu care învățământul de toate gradele se desfășoară în condițiile legii, rezultă că legiuitorul constituant a lăsat legiuitorului ordinar libertatea de a stabili elementele autonomiei universitare și condițiile în care aceasta se exercită.

Referitor la critica privind încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 32 alin. (6), cu același prilej, Curtea a mai reținut că principiul autonomiei universitare este garantat, legiuitorul constituant consacrându-l ca o componentă a dreptului la învățătură. Acest principiu presupune un conținut vast, ce include normele, procedurile și standardele interne ale fiecărei universități, cu respectarea limitelor impuse de legislația în vigoare, prin care acestea tind să definească și să individualizeze rolul lor în cadrul comunității. Autonomia universitară se poate exercita doar cu condiția asumării răspunderii publice, care obligă orice instituție de învățământ superior să asigure eficiență managerială.

De asemenea, Curtea a statuat că autonomia universitară presupune respectarea standardelor legale de calitate, și nu a standardelor proprii. Nimic nu împiedică instituțiile furnizoare de educație ca, în condițiile legii, să își diversifice specializările ori oferta educațională și să instituie standarde proprii de calitate superioară celor legale, fără să contravină acestora.

Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea a constatat că stabilirea prin textul criticat a numărului minim/maxim de studenți ce pot face parte din formațiunile de studiu (grupa de studii; subgrupa de studii pentru aplicații și lucrări practice) nu contravine principiului autonomiei universitare. Este adevărat că principiul autonomiei universitare dă dreptul comunității universitare să își stabilească misiunea proprie, strategia instituțională, structura, activitățile, organizarea și funcționarea proprie, gestionarea resurselor materiale și umane, dar toate acestea trebuie realizate cu respectarea strictă a legislației în vigoare, în limitele și condițiile impuse de aceasta.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin decizia mai sus menționată, precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Referitor la pretinsa încălcare a art. 53 alin. (1) din Constituție, aceste prevederi sunt aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, restrângere care, astfel cum s-a arătat anterior, nu poate fi reținută.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 84 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 128/1997

privind Statutul personalului didactic, excepție ridicată de Universitatea "Aurel Vlaicu" din Arad în dosarele nr. 4.753/108/2008, nr. 5.774/108/2009 și nr. 5.775/108/2009 ale Curții de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 octombrie 2011.