Decizia nr. 161/2011
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 84 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 128/1997 12 iulie 1997 (prevederi anume) privind Statutul personalului didactic
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 84 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 128/1997
privind Statutul personalului didactic, excepție ridicată de Universitatea "Aurel Vlaicu" din Arad în Dosarul nr. 4.709/108/2008 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 18 februarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 4.709/108/2008, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 84 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 128/1997
privind Statutul personalului didactic, excepție ridicată de Universitatea "Aurel Vlaicu" din Arad.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că, prin impunerea unui anumit număr de studenți în grupă, nu se asigură calitatea în învățământ, deoarece calitatea învățământului este dată de calitatea resurselor umane implicate, de baza materială și de nivelul pregătirii didactice a absolvenților. Calitatea prestației unui cadru didactic nu este dată de numărul de studenți, ci, astfel cum a statuat și Curtea Constituțională în
Decizia nr. 30/1998 , de calificarea profesională, experiența didactică și seriozitatea cu care fiecare profesor își realizează menirea. Restricția prevăzută de textul criticat nu ar trebui aplicată tuturor universităților din țară, deoarece dezvoltarea, dotarea materială și umană a acestora diferă. Astfel ar trebui lăsată la latitudinea universității, în baza autonomiei universitare garantate de Constituție, alegerea numărului de studenți ai grupei de studii și ai subgrupei de studii pentru aplicații și lucrări practice. De asemenea, textul criticat contravine și prevederilor art. 53 din Legea fundamentală.
Curtea de Apel Alba Iulia - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului arată că, deși Legea fundamentală a consacrat prin art. 32 alin. (6) principiul autonomiei universitare fără să definească această noțiune, autonomia universitară nu înseamnă independența instituțiilor de învățământ superior. De asemenea, acest principiu nu implică existența unei autonomii de reglementare și de decizie a instituțiilor de învățământ superior în afara cadrului legal, în condițiile în care art. 32 alin. (5) din Legea fundamentală dispune că învățământul de toate gradele se desfășoară în condițiile legii. În acest context, rezultă că legiuitorul constituant a lăsat legiuitorului ordinar libertatea de a stabili elementele autonomiei universitare și condițiile în care aceasta se exercită.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 84 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 128/1997
privind Statutul personalului didactic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 16 iulie 1997, cu următorul conținut: "Formațiunile de studiu și dimensiunile acestora se stabilesc de senatele universitare, la propunerea consiliilor facultăților, în următoarele condiții:
a) în învățământul universitar: grupa de studii cuprinde în medie 20 de studenți, dar nu mai puțin de 13 și nu mai mult de 25; subgrupa de studii pentru aplicații și lucrări practice cuprinde în medie 10 studenți, dar nu mai puțin de 7 și nu mai mult de 13;".
În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 32 alin. (6) referitoare la autonomia universitară.
Referitor la obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele: în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011 a fost publicată
Legea educației naționale nr. 1/2011 . Potrivit
art. 361 alin. (2), la data intrării în vigoare a Legii nr. 1/2011
se abrogă
privind Statutul personalului didactic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 16 iulie 1997, cu modificările și completările ulterioare. De asemenea, potrivit
art. 361 alin. (1) din Legea nr. 1/2011 , aceasta intră în vigoare la 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României. Referitor la modul de calcul al termenului de intrare în vigoare, Curtea reține că, potrivit
art. 12 alin. (1) din Legea nr. 24/2000
privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, "Termenul de 3 zile se calculează pe zile calendaristice, începând cu data publicării în Monitorul Oficial al României, și expiră la ora 24,00 a celei de-a treia zi de la publicare". De asemenea, Curtea constată că regulile aplicabile modului de calcul al termenului de 3 zile se aplică mutatis mutandis tuturor termenelor de intrare în vigoare prevăzute de legile și ordonanțele emise de Guvern în baza unei legi speciale de abilitare. Așa fiind, Curtea constată că termenul de 30 de zile prevăzut pentru intrarea în vigoare a
a expirat la ora 24,00 a zilei de 8 februarie 2011, legea educației naționale intrând în vigoare la data de 9 februarie 2011. Astfel, Curtea constată că apariția noii legi a educației nu are nicio înrâurire asupra prezentei excepții de neconstituționalitate, obiectul acesteia constituindu-l dispozițiile
art. 84 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 128/1997
privind Statutul personalului didactic.
În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 84 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 128/1997
privind Statutul personalului didactic, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Astfel, referitor la principiul autonomiei universitare reglementat de dispozițiile constituționale ale art. 32 alin. (6), Curtea constată că s-a mai pronunțat în privința unor probleme ridicate de acest concept. Astfel, prin Decizia nr. 23 din 20 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 21 februarie 2005, Curtea a reținut că Legea fundamentală a consacrat prin art. 32 alin. (6) principiul autonomiei universitare, fără să definească însă această noțiune, de unde, văzând și prevederile alin. (5) ale aceluiași articol, în conformitate cu care învățământul de toate gradele se desfășoară în condițiile legii, rezultă că legiuitorul constituant a lăsat legiuitorului ordinar libertatea de a stabili elementele autonomiei universitare și condițiile în care aceasta se exercită.
De asemenea, prin
Decizia nr. 1.646 din 16 decembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 16 februarie 2011, Curtea a statuat, referitor la critica privind încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 32 alin. (6), că principiul autonomiei universitare este garantat, legiuitorul constituant consacrându-l ca o componentă a dreptului la învățătură. Acest principiu presupune un conținut vast, ce include normele, procedurile și standardele interne ale fiecărei universități, cu respectarea limitelor impuse de legislația în vigoare, prin care acestea tind să definească și să individualizeze rolul lor în cadrul comunității. Autonomia universitară se poate exercita doar cu condiția asumării răspunderii publice, care obligă orice instituție de învățământ superior să asigure eficiență managerială.
De asemenea, prin aceeași decizie, Curtea Constituțională a constatat că autonomia universitară presupune respectarea standardelor legale de calitate, și nu a standardelor proprii. Nimic nu împiedică instituțiile furnizoare de educație ca, în condițiile legii, să își diversifice specializările ori oferta educațională și să instituie standarde proprii de calitate superioară celor legale, fără să contravină acestora.
Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea constată că stabilirea prin textul criticat a numărului minim/maxim de studenți ce pot face parte din formațiunile de studiu (grupa de studii; subgrupa de studii pentru aplicații și lucrări practice) nu contravine principiului autonomiei universitare. Este adevărat că principiul autonomiei universitare dă dreptul comunității universitare să își stabilească misiunea proprie, strategia instituțională, structura, activitățile, organizarea și funcționarea proprie, gestionarea resurselor materiale și umane, dar toate acestea trebuie realizate cu respectarea strictă a legislației în vigoare, în limitele și condițiile impuse de aceasta.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 84 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 128/1997
privind Statutul personalului didactic, excepție ridicată de Universitatea "Aurel Vlaicu" din Arad în Dosarul nr. 4.709/108/2008 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 8 februarie 2011.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Daniela Ramona Marițiu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.