Decizia nr. 30/1998

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a

art. 93 alin. (4) din Legea nr. 128/1997 , invocată de Beleiu Gheorghe în Dosarul nr. 16.960/1997 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 3 februarie 1998, în prezenta lui Beleiu Gheorghe Justin, fiul autorului excepției, a reprezentantului Ministerului Public și în lipsa celorlalte părți legal citate, și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 10 februarie 1998.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin acțiunea formulată, Beleiu Gheorghe a chemat în judecata Universitatea Independenta "Titu Maiorescu", solicitând instanței obligarea paratei la respectarea convenției didactice încheiate între părți. În motivarea cererii reclamantul a arătat ca parata, prin Adresa nr. 219 din 1 septembrie 1997, i-a comunicat ca, începând cu luna octombrie 1997, înțelege sa rezilieze convenția intervenita, deoarece dispozițiile

art. 93 alin. (4) din Legea nr. 128/1997

privind Statutul personalului didactic nu permit continuarea acestei colaborări.

La termenul de judecată din data de 18 septembrie 1997 reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 93 alin. (4) din Legea nr. 128/1997 , sustinand, în esenta, ca ele sunt contrare art. 38 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia dreptul la munca nu poate fi îngrădit, iar restrangerea unor drepturi nu este posibila decât în cazurile limitative prevăzute la art. 49 din Constituție. Mai arata ca dispozițiile contestate sunt contrare art. 20 din Constituție, deoarece încalcă art. 6 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, la care țara noastră este parte.

Prin Încheierea din 18 septembrie 1997, Judecătoria Sectorului 1 București a suspendat judecarea cauzei și, în temeiul art. 23 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, a trimis dosarul Curții Constituționale pentru a se pronunța asupra excepției de neconstituționalitate. Întrucât încheierea nu conținea opinia instanței, Curtea a cerut îndeplinirea aceste obligații legale și, ca urmare, Judecătoria Sectorului 1 București și-a completat încheierea, exprimand opinia ca excepția de neconstituționalitate este intemeiata.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 138/1997, s-au solicitat puncte de vedere președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prin textul criticat ( art. 93 alin. (4) din Legea nr. 128/1997 ), "pornind de la norma didactica (...) și pentru asigurarea unui învățământ superior de calitate", a fost limitat cumulul cadrelor didactice universitare la cel mult două norme didactice. Se opineaza, de asemenea, că nu sunt incalcate prevederile art. 20 din Constituție și nici cele din pactele și acordurile internaționale privind dreptul la munca. Se a preciza că nu sunt incalcate nici prevederile art. 38 din Constituție, care prevăd ca alegerea profesiei și a locului de muncă sunt libere, și nici ale art. 49 din Constituție, pentru ca limitarea a fost instituită prin lege și fără încălcarea dreptului la munca, în vederea asigurării unui învățământ de calitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

În ședința publică din data de 3 februarie 1998, fiul autorului excepției a depus la dosarul cauzei certificatul de deces al tatălui sau și a solicitat continuarea judecării și admiterea excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată.

Reprezentanta Ministerului Public a pus concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, republicată, retine următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate invocată. Aceasta a fost legal investită, iar soluționarea excepției se impune, deoarece, potrivit dispozițiilor art. 25 din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 308 din 12 noiembrie 1997, Curtea, o dată legal sesizată, procedează la examinarea constituționalității, nefiind aplicabile dispozițiile referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului.

Potrivit

art. 93 alin. (4) din Legea nr. 128/1997

privind Statutul personalului didactic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 16 iulie 1997, "Personalul didactic din învățământul de stat, precum și cel al instituțiilor de învățământ privat autorizate sau acreditate, poate îndeplini cel mult două norme didactice, cu acordul conducerii unității din învățământ unde este titular cu carnet de muncă".

În același timp însă, art. 38 alin. (1) din Constituție prevede că "Dreptul la munca nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei și alegerea locului de muncă sunt libere". În același sens sunt și dispozițiile art. 6 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974, potrivit cărora "... dreptul la munca cuprinde dreptul pe care îl are orice persoană de a obține posibilitatea să-și câștige existenta printr-o munca liber-aleasă sau acceptată", iar statele au obligația garantarii acestui drept.

Prevederile

art. 93 alin. (4) din Legea nr. 128/1997 , limitand activitatea cadrelor didactice la cel mult două norme, contravin dispozițiilor constituționale citate.

De asemenea, textul criticat încalcă și dispozițiile art. 49 din legea fundamentală, care reglementează expres și limitativ în ce cazuri exercițiul unor drepturi sau libertăți poate fi îngrădit. Acestea sunt: apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenești, desfășurarea instrucției penale și prevenirea consecințelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav. Or, nici unul dintre aceste cazuri nu motiveaza restrictia instituită prin

art. 93 alin. (4) din Legea nr. 128/1997 .

Pe de altă parte, prin restrictia impusa se aduce atingere și principiului autonomiei universitare, instituit prin art. 32 alin. (6) din Constituție, deoarece interdicția angajării de cadre universitare, în condițiile

art. 93 alin. (4) din Legea nr. 128/1997 , afectează desfășurarea procesului de învățământ în instituțiile de învățământ superior de stat sau private, care funcționează legal.

Îngrădirea prevăzută de textul atacat contravine și principiului egalității cetățenilor în fața legii, reglementat de art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece cadrele universitare ar fi astfel într-o situație de inferioritate față de alte categorii de salariați care pot presta activități prin cumul și pentru care nu exista restrictii.

Limitarea activității cadrelor didactice la un număr redus de norme didactice, pe motiv ca astfel se poate asigura un învățământ de calitate, nu poate fi reținută, deoarece nu numărul de norme conferă, prin el însuși, calitatea prestației unui cadru didactic universitar, ci calificarea profesională, experienta didactica și seriozitatea cu care fiecare profesor își realizează menirea.

În același sens Curtea Constituțională s-a pronunțat și prin Decizia nr. 114/1994, constatând ca art. 32 din Legea nr. 88/1993, care prevedea o restrictie asemănătoare, este neconstitutional. Cum, potrivit art. 145 alin. (2) din Constituție, deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii, la elaborarea și adoptarea

Legii nr. 128/1997

ar fi fost necesar să se aibă în vedere decizia mai sus citata.

Fața de toate aceste considerente, excepția de neconstituționalitate urmeza a fi admisă, textul

art. 93 alin. (4) din Legea nr. 128/1997

fiind neconstitutional.

Ca urmare, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al art. 25 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Admite excepția de neconstituționalitate invocată de Beleiu Gheorghe în Dosarul nr. 16.960/1997 al Judecătoriei Sectorului 1 București și constata ca dispozițiile

art. 93 alin. (4) din Legea nr. 128/1997

privind Statutul personalului didactic sunt neconstituționale.

Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din 10 februarie 1998.